De la Putin la Musk: cum ia naștere un oligarh modern. Super-bogații din ziua de azi guvernează țări, stabilesc agende - și prosperă în vremuri de turbulențe

Oricine consideră că oligarhii sunt un fenomen strict post-sovietic ar trebui să se gândească la faptul că definiția originală provine de la Aristotel, care scria în urmă cu aproape 2.400 de ani: “Oriunde oamenii conduc datorită bogăției lor, fie că sunt puțini sau mulți, aceasta este o oligarhie”, scrie Financial Times.

Oligarhii sunt un arhetip veșnic, care acum proliferează în întreaga lume, atât în vest, cât și în est. Mulți dintre ei conduc țări. Cu toate acestea, oligarhii sunt ciudat de puțin studiați, spune David Lingelbach, care, împreună cu Valentina Rodríguez Guerra, a scris o nouă carte, The Oligarchs’ Grip, care reia definiția lui Aristotel. Un oligarh, spun autorii, este “cineva care asigură și reproduce bogăția sau puterea, apoi le transformă pe una în cealaltă”. Așadar: ce face un oligarh – mai ales în zilele noastre?

În primul rând, oligarhii nu sunt pur și simplu magnați. Aceștia din urmă sunt oameni de afaceri bogați care nu au, eventual, nicio putere politică. Lingelbach mi-a spus că Elon Musk a trecut de la magnat la oligarh atunci când a cumpărat Twitter anul trecut. Compania de social media, redenumită acum X, modelează opinia cu privire la evenimente, de la Ucraina la Israel – adesea prin platformarea de falsuri. Astăzi, adaugă Lingelbach, “Musk este unul dintre cei cinci sau zece oligarhi cu cele mai mari consecințe din lumea noastră”.

Cartea distinge mai multe tipuri de oligarhi. “Oligarhii de afaceri”, precum Musk, transformă bogăția în putere politică, în timp ce “oligarhii politici” merg în direcția opusă. Un exemplu clasic al acestora din urmă, spune cartea, este Vladimir Putin, “un miliardar cu arme nucleare”. Președinții oligarhi au putere de decizie, oligarhii influenți, precum Rupert Murdoch, Charles Koch și George Soros, stabilesc agendele, în timp ce proprietarii de platforme, precum Musk, Mark Zuckerberg și Larry Page de la Google, au reconfigurat fluxurile de informații care ajung în creierul nostru.

The Oligarchs’ Grip s-ar fi putut intitula How to Be an Oligarch. Mai presus de toate, susține cartea, oligarhii sunt oportuniști. Ei profită de marea lor șansă, care apare adesea – neobservată de oamenii obișnuiți – în timpul perioadelor de turbulențe. “Pentru oligarhi”, scriu autorii, “istoria se face în camera din spate”.

Oligarhii au “prieteni cu beneficii”, ceea ce înseamnă că folosesc și apoi se debarasează de partenerii temporari – așa cum au făcut atât Putin, cât și Roman Abramovici cu colegul său oligarh Boris Berezovsky, găsit ulterior spânzurat în casa sa din Ascot, Anglia. Domnia unui oligarh este adesea scurtă, iar acesta (sunt aproape toți bărbați) este în general înconjurat de gărzi de corp. Oligarhii care se îmbogățesc în locuri periculoase se mută de obicei în locuri mai sigure, în special la Londra.

Cei mai mulți dintre oligarhii de frunte de astăzi au apărut în timpul unei perioade de tulburări care acum este considerată în mod convențional ca fiind un interludiu placid: anii 1990. Vânzarea în acel deceniu a activelor fostului stat sovietic a fost “probabil cel mai mare transfer de active din istoria omenirii”, scria Chrystia Freeland, în prezent ministru de finanțe al Canadei, în cartea sa Plutocrații. Șapte oligarhi și-au asigurat controlul asupra a jumătate din economia Rusiei. Atunci a intrat în uzul comun rusesc cuvântul “oligarh”, derivat nu direct de la Aristotel, ci din romanul politic aprobat de sovietici al scriitorului american Jack London, “The Iron Heel”.

“Vânzarea secolului” a Rusiei a coincis cu schimbări favorabile oligarhilor în alte părți: globalizarea, apariția internetului și ascensiunea televiziunilor private, monetizate de Murdoch și Silvio Berlusconi, un oligarh rar întâlnit în Europa occidentală social-democrată. Alegerea lui Berlusconi ca prim-ministru al Italiei în 1994 a demonstrat admirația populară pentru oligarhi – un lucru prevăzut, cu 200 de ani mai devreme, de către părintele fondator american John Adams, a cărui cea mai mare teamă pentru SUA nu era un rege tiranic, ci o oligarhie. (I-a scris lui Thomas Jefferson în 1787, ca răspuns la Constituția SUA proaspăt redactată: “Tu te temi de un singur om – eu de cei câțiva… . Tu te temi de monarhie; eu, de aristocrație”). Secțiunile de afaceri și politică ale știrilor au început să fuzioneze.

În acest secol, averile au crescut mai mult decât se imaginase vreodată. Țări mult mai îndepărtate decât Rusia au cedat, de asemenea, bunuri și funcții de stat unor oameni bogați, așa a ajuns Musk să opereze atât transportul spațial american, cât și sateliții de internet Starlink, care au devenit esențiali pentru efortul de război al Ucrainei. The Oligarchs’ Grip spune că, în anii 1940, oligarhul chinez TV Soong “era considerat a fi cea mai bogată persoană din lume, cu o avere netă de 600 de milioane de dolari în dolari de astăzi”. În prezent, valoarea netă a lui Musk este de aproximativ 207 miliarde de dolari. În 2021, directorul Programului alimentar mondial al ONU a declarat că 2% din averea sa ar “salva 42 de milioane de oameni aflați în pragul foametei”.