De la paradigma „tu știi ce scrie pe cartea mea de vizită?!“ la „hai să îți spun cine sunt și de ce vrei să lucrezi cu mine!“

Nu este un caz singular, iar morala poveștii este aceeași – imaginea publică nu se editează în Office; odată rescrisă, nu te mai poți întoarce la versiunea anterioară, iar consecințele unei erori de judecată pot împinge foarte repede un brand în derizoriu. În astfel de situații, publicul își asumă rolul de juriu, judecător și călău, și nicio companie nu își permite să-i ignore acestuia puterea pe care internetul i-a dat-o.

Nu întâmplător, dacă în urmă cu doar trei-patru ani brandul personal era pe ultimul loc în topul priorităților de comunicare, astăzi aproape că nu există consultant care să nu vorbească despre asta. 

Brandul nostru – oricât ar fi de personal – este ca o societate listată la bursă: investitorii vor cumpăra acțiuni atât timp cât indicatorii reputaționali și de performanță le dau încredere că fac o investiție bună. Indiferent dacă suntem o persoană publică sau nu, indiferent de domeniul de activitate sau de nivelul profesional la care am ajuns, stă în puterea noastră să ne administrăm responsabil propria imagine și să modelăm percepția celorlalți în ceea ce ne privește. Scopul final fiind, desigur, să ne atingem obiectivele personale și profesionale pe termen lung.

În viața de zi cu zi, brandul personal are mize concrete: o promovare pierdută în fața unui coleg nu foarte strălucit; un contract atribuit pe neașteptate concurenței; oportunități de promovare irosite pentru că o prezentare în public te scoate din zona de confort etc.

Chiar dacă vom fi tentați să ne consolăm cu explicații răutăcioase, realitatea este că unii lucrează mai mult la propria lor imagine. Poate că acel coleg proaspăt avansat a știut să se promoveze mai bine în interiorul organizației; contractul a fost pierdut nu neapărat în favoarea celei mai avantajoase oferte, ci din cauza strategiei de negociere sau a modului în care concurentul tău a știut să își construiască credibilitatea și relația de încredere cu acel client; oricâtă experiență ai avea sau oricât de mare ar fi compania cu care lucrezi, dacă oamenii nu te cunosc personal și nu te aud vorbind, s-ar putea să nu atragi atâția clienți pe cât ai merita.

Brandul personal construit responsabil, pornind de la valorile de bază, calitățile și obiectivele personale, face diferența dintre succesul pe termen lung și deriva profesională. Indiferent că ești antreprenor, freelancer, liber profesionist sau angajat de multinațională, un proces conștient de branding te ajută să te poziționezi corect în piață, să îți construiești credibilitatea și vizibilitatea în fața clienților potriviți pentru tine, să lucrezi mai bine cu ceilalți și, cel mai important, să obții acea mulțumire de sine și satisfacția că faci lucruri care te definesc și te împlinesc.

Pentru a ajunge aici trebuie să te cunoști, însă, foarte bine. Surprinzător pentru unii clienți, procesul începe, invariabil, cu un exercițiu de introspecție – cu acele întrebări existențiale de care fugim sau pe care le lăsăm în seama omului de comunicare, pentru formulări standard și impersonale. Chiar dacă nu avem întotdeauna răspunsurile, trebuie să începem de la „De ce eu (și nu alții)?“, „Ce trebuie să știe lumea despre mine?“ (vs „Ce știu și spun ceilalți, de fapt?“), „Unde vreau să ajung și ce trebuie să fac pentru asta?“ sau „Ce mai am de învățat și de la cine?“.

Pentru clienți, introspecția poate să pară la început inutilă/ plictisitoare/dificilă/dureroasă/incompatibilă cu așteptările pe termen scurt. Este greu să conștientizeze importanța acestui pas și nevoia de a face ei înșiși, în primul rând, acest efort. În timp, ajung să înțeleagă că nu există șabloane  universale. Brandul personal este, în primul și în primul rând, despre autenticitate. Niciun consultant sau om de comunicare nu îți poate spune cine ești, care sunt valorile tale și ce misiune ar trebui să ai în viață.

La fel de greu le este unora să înțeleagă de ce brandingul nu îi ajută imediat să bifeze obiective de vânzări sau new business. Răspunsul scurt este pentru că, indiferent de logo-ul companiei de pe cartea de vizită, mai devreme sau mai târziu orice relație profesională se reduce la calitatea oamenilor cu care lucrezi. (Și se întâmplă uneori ca experiența în sine să nu se ridice la nivelul reputației cu care vine compania din spate…)

Brandul personal trebuie să demonstreze pe cont propriu și să inspire încredere – o calitate pe care tot mai multe companii încep să o caute încă de la nivelul junior. Studiile avansate și universitățile de calibru își pierd din relevanță, angajatorii urmărind să recruteze tineri absolvenți autentici, cu personalitatea și valorile potrivite culturii lor organizaționale. CV-ul trece astfel pe locul doi, în favoarea interviurilor față în față sau a primei impresii (o companie anunța de curând că angajează candidați care zâmbesc frumos). Capitalul de imagine acumulat în timp devine principala noastră carte de vizită, indiferent de opțiunea profesională pe termen lung. Nu întâmplător, referințele rămân criteriul nr. 1 în procesul de recrutare.

Ana-Maria Gavrilă aprofundează domeniul comunicării de aproape 14 ani, prin experiență în presa economică și corporate PR. Având convingerea că nu există PR mai eficient decât cel pe care ți-l faci pe cont propriu, a început, în urmă cu trei ani, să le vorbească tinerilor profesioniști despre puterea brandului personal, în cadrul unor cursuri practice și sesiuni de consultanță individuală.