De la halatul de medic la rafturile supermarketurilor

De la bisturiu la pixuri promoționale și apoi la echiparea marilor rețele de retail, parcursul lui Octavian Sfeclă este parte din povestea tranziției României către capitalismul anilor ’90. Intuiția l-a dus de la primele încercări de comerț direct până la un exit către un grup german de un miliard de euro. Astăzi, fondatorul reinventează un business de haine corporate premium și privește spre un viitor hub regional la București.

„Am terminat facultatea de medicină în 1996, după chinuri mari de a intra. Erau peste 20 de candidați pe un loc și am intrat abia a patra oară. Am făcut armata lungă, iar în timpul facultății mi-am dat seama că nu-i de mine. De școală nu m-am ținut”, își amintește Octavian Sfeclă despre pașii care l-au purtat înspre El Dorado-ul antreprenorial de la începutul anilor ’90. Într-o Românie care învăța ce înseamnă capitalismul, el a schimbat bisturiul cu vânzările și, mai apoi, cu propriul business. „În 1993-1994 lumea începea să facă bani și să apară primele bunuri, primele mașini. Eu am fost fascinat de apariția firmelor, de felul în care funcționa viața oamenilor de business”, își amintește.

A lucrat ca agent de vânzări la diverse companii din Timișoara, dar și în spital, încercând să descopere ce i se potrivește. Între timp, experimenta și comerțul direct: „Mergeam până la Târgu Secuiesc să aduc pantaloni în portbagaj. Împrumutam bani, îi dădeam înapoi… chiar mi-a luat foc mașina atunci, un Oltcit. Dar am luat-o de la zero”. În 1997 a început, alături de un prieten, să importe chibrituri promoționale, un produs aproape necunoscut pe piața locală. Un an mai târziu își deschidea propria firmă, adăugând treptat pixuri, tricouri, brichete sau ceasuri în portofoliu. Un moment de cotitură a venit în 1999, odată cu întâlnirea cu un director francez de la rețeaua Profi: „Mi-a spus direct: «De ce vii la noi cu pixuri și tricouri? Uită-te câtă infrastructură avem de echipat în magazine. Vino cu o ofertă pentru asta».

Am plecat de acolo fără să am habar ce și cum voi face, dar într-o săptămână m-am dus în Austria, am găsit o firmă cu exact ceea ce căutau și m-am întors cu soluția.” Așa a început „bulgărele de zăpadă” care i-a adus succesul în business, cum îl numește el: de la primele proiecte cu Profi, firma sa a ajuns să echipeze marile rețele de retail din România — Real, Auchan sau Penny. „La Penny, până astăzi, echipăm aproape tot ce se vede în magazin, de la mobilier metalic la casele de marcat, mai puțin infrastructura IT și zona de frig”, spune antreprenorul. Dincolo de intuiție și oportunități, rețeta a avut la bază și capacitatea de a construi rapid o rețea de furnizori în Europa. „Am săpat adânc în resurse, am găsit furnizori în Austria și apoi în multe alte țări. Unul dintre marii producători de mobilier pentru magazine a venit chiar el către noi, căutând un partener în România.”

La începutul anilor 2000, când piața de fashion din România era aproape inexistentă, a sesizat o nouă oportunitate de business. „Nu existau malluri, nu aveai decât câteva buticuri de firmă – Kenvelo, Diesel – la prețuri la care abia te puteai apropia. Ori eram noi prea săraci, ori produsele prea scumpe”, își amintește el. A fost momentul în care a adus în țară, printr-un parteneriat cu un grup suedez, branduri de îmbrăcăminte corporate precum James Harvest. Produsele au prins imediat, datorită lipsei concurenței, și businessul a început să crească. Totuși, antreprenorul s-a concentrat mai mult pe zona de promoționale, iar linia de haine a rămas pe plan secund. Ani mai târziu, compania sa a fost cumpărată de un grup german cu o cifră de afaceri de peste un miliard de euro, specializat în mobilier pentru magazine.În 2023, antreprenorul a vândut compania Artmatch, firma prin care echipase de-a lungul anilor retaileri precum Profi, Real, Auchan sau Penny, către un grup german. După vânzare a rămas cu lichiditățile rezultate din tranzacție și cu o „datorie de suflet”: continuarea businessului de haine promoționale – branduri precum James Harvest, Cutter & Buck sau Tenson, prin platforma texet.ro –, o linie pe care grupul german nu a dorit să o preia. „Ei nu aveau niciun interes pentru haine. În tranzacție au preluat businessul principal, dar au lăsat în urmă resturile diviziei de textile. Practic, am rămas doar cu firimiturile din interiorul firmei pe care am vândut-o”, povestește antreprenorul. Deși această parte a businessului aducea doar 200.000–300.000 de euro pe an, el a simțit că nu poate să o abandoneze. „Era o datorie de suflet. Brandurile acestea aveau fani în România, iar oamenii continuau să le caute. Alți distribuitori, cum au fost cei din Polonia, au dus businessul la 8 milioane de euro, iar noi rămăsesem pe loc. Asta îți arată ce potențial exista”, spune el. Așa s-a născut noua companie, Texet, fondată pe „rămășițele” vechiului business, dar cu un alt focus: vânzări online și o rețea solidă de reselleri – firme de personalizare, companii de HR sau agenții care organizează team buildinguri. „Oricine poate cumpăra de la noi – de la comenzi de mii de bucăți până la un singur tricou. Dar filosofia noastră este să ne adresăm companiilor și partenerilor care revând”, explică el. Astăzi, compania furnizează articole premium pe care angajații nu doar le primesc ca uniforme, ci le poartă cu plăcere și în timpul liber. „Am prieteni care au tricouri James Harvest de 20 de ani și încă le poartă. Asta spune totul despre calitate”, adaugă antreprenorul. Privind spre viitor, planul său este clar: dacă reușește să crească businessul la 1,5 milioane de euro anual, grupul suedez este dispus să investească într-un hub regional la București, care să deservească Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova și Ucraina. „Aș vrea ca această etapă să se încheie cu un nou exit. Atunci probabil voi avea 60 și ceva de ani și mă voi putea retrage. Dar până atunci, am de dus mai departe povestea acestor branduri și a oamenilor care cred în ele.” Noua etapă din parcursul său a venit cu noi provocări, dar și cu o schimbare de perspectivă. „În anii ’90 eram un manager dur, convins că doar eu am dreptate. Nu dădeam doi bani pe relațiile interumane. Abia în urmă cu câțiva ani, prin psihanaliză și prin adaptarea la o nouă paradigmă, am învățat răbdarea și ascultarea. Acum înțeleg cât de subtile sunt lucrurile – trebuie să citești limbajul nonverbal, să fii atent la nevoile oamenilor, să nu închizi conversațiile cu decizii bruște. Relațiile contează mai mult decât credeam.” Această schimbare l-a ajutat nu doar în business, ci și în relația cu propriii copii. Fiica sa, de 26 de ani, este psiholog și privește lumea prin lentile critice față de corporații, influențată de curente intelectuale occidentale. Fiul, student la Medicină, este independent și concentrat pe cariera sa, urmând un program Erasmus în Spania. „Ei nu au nicio legătură cu businessul. Dar prin provocările actuale am ajuns să-i înțeleg mai bine”, mărturisește antreprenorul. Cum se măsoară succesul astăzi, față de anii ’90? „Atunci era doar goana după bani. Azi succesul înseamnă echilibrul pe care îl ai tu la interior și să atragi oameni care vin la tine nu pentru bani, ci pentru ce ai de oferit – idei, sfaturi, povești, motivație. Asta înseamnă să ai un conținut valoros.” Antreprenorul privește spre viitor cu planuri clare: dacă atinge pragul de 1,5 milioane de euro în vânzări, grupul suedez va investi într-un hub regional la București, care să deservească Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova și Ucraina. „Probabil că atunci voi avea peste  60 de ani și mă voi putea retrage. Dar până atunci, vreau să continui povestea.”   

Pentru tinerii care aleg drumul antrepre-noriatului, Octavian Sfeclă are două sfaturi principale:

►Œ Seriozitate și perseverență – „Nu trebuie să fii un geniu, dar dacă îți vezi de treabă și duci organizarea businessului aproape de perfecțiune, vei reuși. Piața e plină de neserioși, așa că diferența o face stăruința.”

► Relații interumane – „E esențial să înțelegi oamenii, să asculți, să nu iei decizii pripite. Poate că asta ar trebui să fie chiar pe primul loc.”