De ce vă urâți jobul?

Chiar dacă în ultimele două decenii companiile au făcut progrese mai mari sau mai mici pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, începând de la sedii mai bune, birouri mai vii, mâncarea mai variată la cantină, sau, cum se spune mai nou – cafetăria, până la grija mai mare pentru starea de bine a angajaților – abonamente la sală, la bibliotecă, la cursuri de dans, spre exemplu – numărul celor care își urăsc jobul nu a scăzut, ci dimpotrivă.

Lucy Kelleway, celebrul comentator pe corporate life de la Financial Times, pune această înrăutățire pe seama chiar a condițiilor mai bune pe care le oferă companiile angajaților comparativ cu anii ‘60, ‘70, ‘80. Pentru cei care vor, puteți citi articolul – „Why are we unhappy when we have gyms and free fruit?“

Mai mult decât atât, ea spune că educația mai bună de care am beneficiat cu toții în ultimele decenii s-a întors împotriva noastră: oamenii cu universitate tind să-și urască mai mult jobul decât cei care nu au terminat o facultate.

Paradoxal, nu?

Până la urmă, de ce vă urâți jobul?

V-ați greșit cariera?

Au decis mama, tata sau bunicii pentru voi ce școală sau ce profesie să urmați?

Sunt de vină șefii pe care i-ați avut? Ați fost parcați într-un colț și uitați, când voi ați fi putut muta munții?

Nu l-ați tratat pe șef la modul „kiss the ass“ și v-a uitat în organigramă?

Nu v-a dat nimeni încredere și v-ați complăcut prin ceea ce făceați?

Salariul nu este cel pe care îl considerați că-l meritați?

Ați ratat cursurile de pregătire plătite de companie și nu ați fost ulterior pe listele de promovare?

Nu ați plecat la timp, v-a fost frică când au apărut oportunități și acest lucru „v-a îngropat“ în job, devenind prizonieri?

V-a fost frică să plecați și atunci vă îndreptați toată furia și nemulțumirea surdă către companie și către jobul pe care ați ajuns să-l urâți?

Au trecut anii și posibilitățile de promovare sau de găsire a unor poziții mai bune s-au dus cu totul?

Compania, patronii, șefii direcți nu vă merită?

Așa că purtați un război cu ei, de non-combat – în spatele calculatorului?

Considerați că v-ați născut într-o țară greșită și atunci în loc să plecați în afară vă îndreptați furia către locul de muncă?

Vă uitați în jur și vedeți cum prietenii voștri cresc, sunt promovați, au salarii mai mari, par mai fericiți și atunci deveniți furioși pe propriul job, mai ales că nu puteți să-l părăsiți pentru că aveți de plătit rate și nu găsiți o slujbă mai bună în altă parte?

Motivele pentru care vă urâți jobul pot fi foarte multe, având în vedere cât de mulți dintre voi ați putea să intrați în această statistică.

Lucy Kellaway, care de mai bine de 30 de ani scrie pe resurse umane, pe corporate life, la Financial Times, spune că motivul principal de nefericire este legat de faptul că așteptați prea mult de la job.

Jobul nu vă poate rezolva problemele! Nu este el de vină că voiați să fiți avocat, pentru că se câștigă mulți bani, sau voiați să vă plimbați în lume și ați ajuns contabil sau contabilă să băgați facturi în SAP toată ziua!

Poate așteptați prea mult de la șefi – să aibă grijă de voi, când ei nu știu să aibă grijă de ei! Nu toată lumea are calități native de leadership sau de delegare a responsabilităților! Nu toți șefii vor sau au timp să vă asculte problemele și să vă înțeleagă!

De asemenea, de partea cealaltă, corporațiile promovează în rândul angajaților „idei“ de fericire la locul de muncă, așa cum vin pe linie ierarhică, de la centru, niște bulleturi într-un PowerPoint, impersonale, care dau bine într-o prezentare.

Iar odată cu „fericirea“ vine și targetul de vânzări, tot mai mare în fiecare an, greu de atins pentru a lua bonusul și de aceea crește frustrarea.

Ar fi interesant de văzut, și poate discutăm acest lucru pe pagina de Facebook a Business Magazin, cum au ajuns cei 25% care nu sunt nefericiți cu jobul lor să fie fericiți la locul de muncă.

Sunt în profesia la care au visat de mici sau din liceu?

Au avut noroc de companii, de șefi sau de patroni?

Au fost la locul potrivit când s-au schimbat liniile și au fost promovați de tineri?

Au prins perioada de glorie când s-au dat bonusurile mari, iar salariile se dublau an de an, plus că acum nu-i mai schimbă nimeni?

Oricum este tare greu să ajungi să fii fericit la locul de muncă, pentru că trebuie să muncești pentru acest lucru.

Pentru companie, ești doar o poziție în organigramă, un cost salarial și dacă tu nu găsești argumente să-ți placă ceea ce faci, e greu să fii fericit cu jobul pe care îl ai.

P.S.: Pentru cei care v-ați greșit cariera, să știți că jurnalismul e cea mai frumoasă profesie din lume. Și dacă vă gândiți să o luați de la capăt, dați-mi un e-mail.