De ce tot mai mulți angajați încep să joace teatru la job?

Ai simțit vreodată că știi mai puțin decât lași să se vadă într-un meeting?

Ai evitat să pui o întrebare, de teamă să nu pari nepregătit?

Ai rescris de trei ori un e-mail, ca să sune „mai sigur pe tine”?

Ai dat din cap aprobator într-o discuție, deși nu erai complet convins?

Ai amânat să ceri o mărire, chiar dacă știai că o meriți?

Ai ieșit dintr-un call și primul gând a fost: „Oare m-am făcut de râs?”

…dacă răspunsul este „da” la măcar una dintre întrebările de mai sus, nu ești singur. Se pare că aceasta nu este o problemă individuală, ci în contextul valului mare de automatizare AI, dar și al celui economic, sentimentul de nesiguranță începe să îi caracterizeze pe tot mai mulți dintre angajații lumii. Iar ca urmare a acestui sentiment, vine și presiunea de a părea mai încrezători decât în realitate, un trend descris în presa internațională ca „încrederea teatrală” (theater confidence). Am tot vorbit despre flexibilitate, work-from-home și work-life integration, iar acum apare acest nou nivel al conversației despre muncă ce nu mai ține de unde și cum lucrăm, ci  și de cum ne simțim atunci când lucrăm. Iar sentimentul dominant pare să fie, paradoxal, îndoiala. Un studiu recent arată că aproape jumătate dintre angajații din SUA experimentează ceea ce specialiștii numesc „sindromul impostorului” (MyPerfectResume, publicat în februarie 2026, pe baza unui sondaj național pe aproximativ 1.000 de angajați full-time din Stateke Unite).  Mai mult, două treimi spun că simt presiunea de a părea mai competenți decât sunt. Dar această tendință nu este deloc limitată la SUA. În Europa, datele arată o realitate chiar mai accentuată: aproape 63% dintre angajați spun că au experimentat la un moment dat sindromul impostorului (Kickresume, 2025),  iar mai mult de jumătate recunosc că au ratat oportunități profesionale din cauza acestor îndoieli. Iar în România, fenomenul apare deja în studii locale, mai ales în rândul profesiilor cu presiune ridicată. Cercetări realizate în mediul academic arată că sindromul impostorului este asociat direct cu tendința de a minimaliza propriile realizări și de a atribui succesul norocului, chiar și în rândul profesioniștilor foarte bine pregătiți. Alte studii locale indică niveluri ridicate ale acestui tip de îndoială în rândul tinerilor, unde peste jumătate dintre studenți raportează simptome semnificative de „impostorism”.

Cu alte cuvinte, încrederea a devenit mai puțin o stare și mai mult o abilitate de performat. Spre deosebire de alte trenduri din piața muncii, teatrul încrederii nu este vizibil, dar este prezent în meetinguri, e-mailuri sau în decizii ale angajaților. Astfel, deși în teorie cultura organizațională modernă vorbește despre vulnerabilitate și învățare continuă, în practică multe companii recompensează în continuare certitudinea și siguranța afișată. Iar angajații înțeleg din asta că nu contează doar ce știi, ci cât de sigur pari că știi. Rezultatul nu este o forță de muncă mai încrezătoare neapărat, ci una mai abilă în a simula încrederea. Iar acest teatru cu siguranță nu vine cu „Oscaruri”, nici pentru angajați și cu atât mai puțin pentru companii.    

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin