De ce sunt scoase la mezat fostele fabrici și cine le vrea?

“În ultimii 10 de ani, majoritatea tranzacțiilor cu terenuri mari în București au avut ca obiect terenurile fostelor fabrici și uzine. Motivul principal este că cele mai multe dintre acestea au fundamente corecte din punct de vedere imobiliar – acces ușor cu mașina și transportul în comun, vizibilitate, forma bună a terenului (rectangular, de obicei), capacități mari pentru rețelele de utilități, etc”, declară Attila Peli, head of development and land department, JLL. De fapt, adaugă tot el, majoritatea acestor unități au fost construite în perioada interbelică și imediat post-belică, pe când Bucureștiul se rezuma la ceea ce am numi acum zona centrală. Aceste fabrici și uzine erau pe atunci așezate la limita orașului, însă odată cu <colonizarea> masivă a Bucureștiului în perioada comunistă, orașul s-a extins rapid și a <înghițit> aceste fabrici și uzine. “Astăzi, dacă ne uităm pe o hartă a Bucureștiului, majoritatea sunt așezate sub forma unei centuri interne care înconjoară zona centrală, fiind încercuite, la rândul lor, de marile cartiere rezidențiale”, spune Attila Peli.

Odată cu creșterea cererii și a prețurilor, a devenit evident că aceste proprietăți nu mai pot rezista desfășurându-și activitatea originară, mai ales pentru că au caracteristicile corecte pentru dezvoltări imobiliare – clădiri de birouri, centre comericiale, ansamburi residențiale etc. În ultimii ani, activitățile industriale s-au relocat sau au fost sistate, iar terenurile a fost vândute către investitori care au dezvoltat, sau au de gand să dezvolte, proiecte imobiliare.

“Pe de altă parte, aceste proprietăți nu vor fi la nesfârșit pe piață, majoritatea din ele fiind, cum am spus, deja cumpărate de dezvoltatori și investitori. Probabil că în următorii 5 ani toate aceste proprietăți vor fi fost vândute deja. Întrebarea care se pune în mod natural este: <ce urmează?>. Deocamdată nimeni nu știe să răspundă la această întrebare pentru că dezvoltările imobiliare sunt strâns legate de proiectele de dezvoltare a infrastructurii, iar acestea din urmă sunt la mâna unor capricii care sunt în afara mediului privat. Investitorii nu au altă soluție decât să se adapteze intereselor politice care decid unde și ce proiect de infrastructură este oportun de livrat, neținând cont neapărat de realitățile pieței,” mai spune Attila Peli.