De ce spune șefa FMI că România poate fi un model pentru alte țări

“VISURILE ȘI ANGOASELE NE UNESC”, l-a citat Christine Lagarde pe francofonul Eugen Ionescu în discursul ei de la București, fără a aminti și prima parte a frazei („ideologiile ne dezbină”). Citatul a fost ales nu doar pentru ideea de bază cu care a venit Lagarde în România, aceea că soluția pentru problemele Europei e mai multă integrare și nu mai puțină, dar și pentru raportarea comună a statelor și a unor supranaționale ca UE și FMI față de angoasa reală în fața unei crize al cărei final e încă departe. Lăudând România pentru parcurgerea cu succes a unui drum atât de greu în ultimii 20 de ani („aduceți-vă aminte cum arăta punctul de plecare”), directorul executiv al FMI a vrut de fapt să dea curaj nu doar României și esticilor, ci și înseși instituției Fondului și statelor care se confruntă cu cea mai mare necunoscută din prezent: cum poate ieși economia globală din dependența față de tiparnița de bani a băncilor centrale. Noua prognoză a FMI pentru zona euro vede recesiune anul acesta (-0,5%) și o creștere sub 1% la anul, în timp ce economia Europei de Est ar urma să crească în 2013 cu 2,2% (o prognoză pe care băncile n-o văd imposibil de atins nici în cazul României) și cu 2,8% în 2014.

Același e și motivul pentru care Christine Lagarde a amintit că pentru țările din Est, ce a fost mai greu a trecut și că anul acesta, din toată regiunea, doar două țări (Croația și Slovenia) ar urma să aibă scădere economică. Lecția văzută de Lagarde e că performanța economică are două motoare inseparabile – integrarea și reformele, iar experiența Estului „poate crea un model de integrare de succes și de împărțire a prosperității de natură să fixeze standardul pentru ceea ce poate fi făcut în alte părți ale lumii unde este nevoie de reforme masive și există incertitudini mari asupra rezultatelor”. România este, din acest punct de vedere, exemplul ideal: de la un deficit structural de 8,9% din PIB, un deficit bugetar de 5,4% și un deficit de cont curent de peste 14% în 2008, acum a ajuns la un deficit bugetar de 2,5% din PIB, un deficit de cont curent sub 4% din PIB și un deficit structural de 1% văzut ca țintă fezabilă pentru 2014, în acord cu pactul fiscal al zonei euro, iar economia și-a revenit, urmând să aibă în 2013 al treilea an de creștere. „Austeritatea e prezentată în general ca fiind în opoziție cu creșterea economică; dar atunci când autoritățile sunt angajate serios într-un efort de consolidare fiscală pe termen mediu, cu legi coerente și continuitate a politicilor, aceasta alimentează investițiile necesare pentru economie și ușurează mult consolidarea fiscală. România a început și sper că va continua să se înscrie în acest cerc virtuos„, a spus Lagarde.

INDIRECT, șefa FMI a răspuns criticilor autohtoni care au acuzat Fondul că a preferat să se concentreze pe docilitatea României în materie de strângere a curelei bugetare, dar a închis ochii, pe parcursul celor două acorduri cu România din 2009 încoace, la lipsa de performanță a guvernelor pe terenul reformelor structurale. FMI nu susține ieșirea brutală a statului din economie: Christine Lagarde a recomandat acum „reforme care să sprijine crearea de locuri de muncă, în paralel cu efortul continuu de a îmbunătăți protecția socială pentru cei mai vulnerabili„, „stimularea eficienței companiilor de stat„ și „ameliorarea climatului pentru investiții nu numai în sectorul privat, dar și prin folosirea eficientă a fondurilor europene pentru investiții publice„. Cuvântul „privatizare„ nici măcar nu s-a auzit la București în discursul lui Lagarde, iar subiectul cel mai temut când vine vorba de ceea ce cere FMI, respectiv liberalizarea prețurilor la energie, a fost întors de șefa Fondului într-o laudă surprinzătoare pentru România, care ar fi avut o „abordare model„, cu un calendar de liberalizare treptată derulat în paralel cu „o mai bună țintire a asistenței sociale spre a atenua impactul asupra categoriilor celor mai afectate”.

Singurul semn că dincolo de acest optimism rămân mari incertitudini pentru viitor a fost avertismentul lui Lagarde că, deși în ultimii ani creșterea economică s-a bazat în primul rând pe exporturi, stadiul de dezvoltare a economiei românești face strict necesar ca orice creștere viitoare să fie echilibrată, adică să nu depindă de un singur motor, ci de toate trei – exporturile, consumul intern și investițiile. Întrebată însă ce sfaturi ar da Guvernului, Christine Lagarde nu s-a referit la săgețile politice ale președintelui Băsescu, care i-a reclamat direct pericolul ca guvernul USL să „dezechilibreze țara„ prin măsuri populiste, ci la un lucru neamintit de nimeni în discuțiile despre economie: „Investițiile în educație sunt eficiente, din punctul nostru de vedere, și trebuie făcut eforturi pentru ca ele să nu fie reduse; acestea sunt investițiile esențiale în viitorul țării”.

CE SE VA ÎNTÂMPLA CONCRET ÎN NEGOCIERILE PENTRU VIITORUL ACORD PREVENTIV CU FMI RĂMÂNE DE VĂZUT. Premierul Victor Ponta a declarat că Guvernul ar dori ca acest nou acord să nu mai fie la fel de detaliat ca precedentele și a insistat că suma nu e importantă, fiindcă oricum România nu va avea nevoie să apeleze la ea. „Toate acestea sunt în linie cu opinia noastră că un nou acord este probabil, însă nu neapărat justificat de către tabloul actual al economiei României. Totuși, rezultatele oricărui acord sunt în mare măsură dependente de măsurile pe care le impune, iar o abordare mai puțin ambițioasă va aduce probabil rezultate minore, cu impact similar asupra piețelor„, a comentat Mihai Țânțaru, economist al ING Bank. Chiar și așa însă, garanția UE-FMI rămâne necesară, consideră analiștii UniCredit Țiriac Bank: „Un nou acord cu FMI este necesar nu din punct de vedere fiscal sau al nevoii de finanțare, ci pentru a oferi continuitate actualelor reforme și pentru a crește potențialul de dezvoltare economică”.