De ce să te duci să lucrezi la H&M la Londra, pe 1.800 de lire sterline, când aceiași bani îi obții la București, într-o trattorie, și ai costurile vieții mult mai reduse, începând cu chiria?

Săptămâna trecută, în metrou, m-am intersectat cu un tip pe care nu-l mai văzusem de mult și care, în perioada Covid-ului, lucra într-o trattorie din centrul Capitalei. Ce faci, unde mai ești, că nu te-am mai văzut de mult? În Anglia, la Londra, răspunde el.  Ce faci în Londra? Muncesc! Unde? Am fost la H&M, iar acum vreau să fac niște cursuri, că poate mă fac polițist! Și cât câștigai la H&M? 1.800 de lire sterline! Net. Este foarte puțin! În București, la trattorie, cred că făceai mai mult! Da, câștigam mai bine! Luam 7.000-8.000 de lei iarna și 9.000-10.000 de lei vara. (Salariul minim pe economie, plus banii din bacșiș.)

Și de ce te-ai dus acolo? Sunt cam tot aceiași bani, dar viața e mai scumpă. Am vrut să văd și cum este la Londra. Cu banii de la H&M, la finalul lunii nu rămâi cu nimic. Da, doar reziști. La 800 de lire sterline, cât este chiria, de fapt o cameră, la transportul care este foarte scump la Londra, nu-ți mai rămân bani de nimic, doar supraviețuiești. În construcții se câștigă mai bine – 3.000 de lire sterline/4.000 de lire/5.000 de lire/6.000 de lire, dar trebuie să muncești, trebuie să tragi tare, să stai în frig, în ploaie, pe schele, nu este așa simplu. Pentru el, în jurul a 30 de ani, totul face parte din experiență, a mai fost în Germania, Italia, Spania, Grecia. Dacă îl întrebi unde este mai bine, Germania este o opțiune, dar acolo oamenii sunt cum sunt.

Dar nu era bine în România? Pentru că făceai bani buni la București. Ba da, cu banii pe care îi luam la trattorie trăiam bine. Și revine întrebarea: de ce ai plecat? Să văd cum este și în altă parte, să văd lumea, a fost răspunsul lui.

Nu mai este chiar așa o afacere să te duci acum la muncă în străinătate, în joburile clasice, pentru care s-au dus cei mai mulți români, începând de la cules de căpșuni, până la HoReCA și până la a fi badantă. Creșterea salarială înregistrată de România în ultimii zece ani a mai apropiat câștigurile obținute aici față de câștigurile din străinătate. Dacă însă iei în considerare costurile vieții, și în principal chiria și transportul pe care trebuie să le plătești în afară, lucrurile se schimbă. S-ar putea ca în România să-ți rămână mai mulți bani la final de lună. Și la noi s-au îmbunătățit mult lucrurile, cel puțin în orașele mari. La începutul anilor ’90, în anii 2000, patronii de magazine din bazarul turcesc, apoi patronii de restaurante din Grecia, Italia, Spania angajau români care să-i invite pe românii turiști care treceau pe acolo în restaurantul lor.  Cu toții sper că vă mai amintiți de acest lucru. Acum s-a întors roata. În Centrul Vechi am dat de un italian get-beget, angajat de un patron român să-i invite în restaurantul lui, în italiană, pe italienii care se plimbă prin Centrul Vechi. La fel, într-o altă trattorie, am interacționat anul trecut cu o italiancă care fusese angajată în București să facă cafelele, să dea băuturile clienților, o bună parte dintre ei fiind italieni. Câștigurile pe care le obțin aici sunt cam aceleași ca în Italia, dar acolo viața este mai scumpă și nu găsești chiar atât de repede poziții deschise. Bineînțeles că acestea sunt doar niște excepții, dar s-ar putea să vedem mai des cum vin în România, cel puțin în orașele mari, oameni din țările occidentale care să lucreze aici, nu numai ca celebri expați, care au poziții de top. Dacă Bucureștiul, dacă celelalte orașe mai mari s-ar marketa mai bine pe piețele occidentale cu câștigurile de aici, cel puțin cele din HoReCa, s-ar putea să ne trezim cu mai mulți occidentali care să se bată cu asiaticii pe locurile de muncă.

Dacă acum 20-30 de ani Occidentul era văzut ca un El Dorado pentru cei care își căutau de lucru, acum situația s-a schimbat radical. În continuare sunt anumite diferențe salariale, dar nu mai sunt atât de mari. Dacă luăm în considerare chiriile și prețurile locuințelor, cei care lucrează în țară ies net în avantaj. Mulți dintre românii care lucrează în străinătate și care reușesc să economisească ceva bani la finalul lunii cumpără apartamente în România, pe care să le dea în chirie. Cred că este o chestiune de timp până când vor reveni în țară, fie ca să mai muncească puțin, fie să devină rentieri din activele achiziționate. Nu cred că va fi o revenire în masă, dar cred că putem recupera câteva sute de mii de români, care vor găsi un motiv puternic să se reîntoarcă în țară.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)