De ce să te complici cu 2.000 de euro pe lună întorcând clătite, când poți să ai 350.000 de euro fiind șef într-o instituție de stat?

Discuții la final de martie, cu un update la o temă despre care am mai scris, dar care revine tot timpul. Cât ai vrea să câștigi, să-ți rămână la final de lună în mână ca antreprenor, dacă vrei să te faci antreprenor?

Răspunsurile au variat de la minimum 2.000 de euro net pe lună (de exemplu, o franciză 5 to go) la 2.000-4.000 de euro pe lună, peste 5.000 de euro, un câștig care să merite, între 5.000 și 7.000 de euro pe lună, între 8.000 și 10.000 de euro pe lună și dacă se poate, și mai mult.

Acestea sunt „prețurile” din București. Toți cei care au răspuns la această întrebare sunt angajați, niciunul nu este antreprenor.

Teoretic, ca să te faci antreprenor, adică să fii pe cont propriu, să fii propriul tău stăpân, să nu depinzi de nimeni etc., ar trebui să vizezi un câștig mai mare ca să merite, pentru cei care au avansat ideea de 2.000-4.000 de euro pe lună. Până acum un an, un
IT-ist, cu doar un an experiență, fără 2.000 de euro pe lună net plus bonusuri, plus beneficii, nici nu se ridica din pat, nici nu mergea la interviu dacă nu avea chef. Ce-i drept, acum situația s-a mai schimbat.

Afacerile vizate pentru cei care au așteptări să câștige 2.000-4.000 de euro pe lună sunt legate de cafenele, de truckuri cu burgeri, cartofi prăjiți, clătite, truckuri cu care să meargă la festivaluri, unde este coadă mare, unde sunt mulți clienți.

Din cauza evenimentelor din lumea de astăzi, din cauza recesiunii, a creșterii costurilor, a lipsei de clienți, corporatiștii nu se mai îngrămădesc să se facă antreprenori. Pentru că, în primul rând, au exemple în jurul lor și văd cum antreprenorii actuali, mai mici și mai mari, se confruntă cu mult prea multe probleme, cu controale, cu angajații pe care îi au, cu creșterea taxelor și impozitelor; așa că un astfel de pas nu mai merită riscul și efortul.

De la zero este foarte greu să faci afaceri, mai ales că nu mai sunt prea multe idei din care poți să faci bani.

Cum spunea un român întors în țară din Germania, unde lucra, în România este greu să faci afaceri, îți trebuie bani și relații. Așa că a decis să se întoarcă înapoi în Germania și să fie angajat; acolo câștigă mai bine decât ca mic antreprenor în România.

În lumea corporatistă, antreprenorii sunt cei care au mici afaceri, de corporatiști. Ca să fii considerat patron sau om de afaceri, cum este Ion Țiriac, trebuie să ai afaceri mult mai mari și să câștigi milioane de euro.

România nu prea este o țară care să încurajeze și să susțină antreprenoriatul, mai ales când se pune problema birocrației, a costurilor de funcționare a unei mici afaceri, a riscului de piață.

Chiar Liviu Dragnea, cel care a condus România acum vreo opt ani, spunea într-un podcast că este greu să faci afaceri în România în sectorul privat, iar acest lucru îl simte pe pielea lui.

Acum, când vremurile s-au complicat intern odată cu apariția recesiunii și din cauza evenimentelor geopolitice internaționale, nu multă lume ar avea chef să se facă antreprenor, să facă vânzări, să așeze lucrurile în ordine din punct de vedere operațional etc. Mai bine dai șpagă 6.000 de euro ca să fii ambulanțier și să lucrezi la stat.

Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat din discuția legată de câștigurile unui antreprenor este legat de faptul că niciunul care ar vrea să fie antreprenor nu prea ar vrea să aibă de-a face cu angajații, nu prea ar vrea să aibă angajați.

În lumea de astăzi, companiile vor să aibă de-a face cu salariați din ce în ce mai puțini, ar vrea să lucreze cu aplicații, nu ar vrea să aibă de-a face cu solicitările angajaților, nu ar vrea să audă expresii de genul „Am o ofertă mai bună din altă parte. Tu cât îmi dai? Dacă nu crești salariul, eu plec!“

Mi se pare fascinant cum mulți își imaginează afacerile pe care le-ar face fără angajați!

Până când corporatiștii de astăzi își vor găsi afacerea – fără angajați – care să le aducă 2.000-5.000 de euro, chiar 8.000 de euro pe lună, să remarcăm adevăratele afaceri: marți, săptămâna trecută, DNA a descins acasă la Cristian Anton, șeful Autorității Rutiere Române și fostul șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu pe când acesta era ministrul transporturilor, unde la percheziție a găsit 350.000 de euro (mai precis 77.000 de lei și restul euro) în cutii de pantofi. Iar Cristian Anton, conform CV-ului, cam toată viața lui a lucrat la stat.

Ce 2.000 de euro pe lună, salariu de corporatist? 350.000 de euro, doar la o primă strigare! Aici sunt adevăratele afaceri, nu să întorci clătitele o zi întreagă într-un truck la un festival, pentru 100 de euro. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)