Home Actualitate De ce să construiești o grădiniță în mij...
Actualitate

De ce să construiești o grădiniță în mijlocul pădurii?

Ce a făcut un adult performant în copilărie astfel încât să devină performant? Aceasta este întrebarea la care fondatorii Karin's Kids Academy și-au propus să răspundă înainte de a deschide porțile grădiniței din mijlocul pădurii.

De ce să construiești o grădiniță în mijlocul pădurii?
De ce să construiești o grădiniță în mijlocul pădurii? · Foto: Business Magazin

Ce rol are educația în mijlocul naturii în această ecuație a povestit în cadrul celei mai recente ediții Smart Business Dan Prediger, unul dintre dezvoltatorii proiectului.

Sediul grădiniței, un fost conac, se află în pădurea Băneasa, astfel copiii înscriși acolo își petrec toată ziua în natură. Un alt aspect care diferențiază Karin’s Kids Academy de alte grădinițe este, potrivit lui Dan Prediger, faptul că s-au concentrat pe un tip de învățare practică în locul uneia teoretice, cât și pe stimularea și dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligență prin programele lor educaționale.

Grădinița Karin’s Kids Academy Băneasa a fost deschisă în septembrie 2017, în urma unei investiții de 4,8 milioane de euro, fiind singura din România cu sediul în pădure. Investiția a fost făcută de trei oameni de afaceri români: alături de Dan Prediger, s-au aflat și Florentin Oprea și Andreea Dumitru, care și-au propus să dezvolte un sistem educativ centrat pe stimularea și dezvoltarea inteligențelor multiple, prin educație outdoor.

Capacitatea grădiniței este de 125 de copii, iar la finalul anului trecut, numărul celor înscriși ajunsese la 107. Pentru 2019, și-au propus să deschidă încă patru clase și să ajungă la 200 de copii înscriși.În prezent au 32 de educatoare în grădiniță; o grupă este construită din trei educatori și o îngrijitoare, iar la fiecare nivel de vârstă există câte un coordonator. Grădinița are însă și un psiholog, precum și un director educațional.

Cum a ajuns Dan Prediger la acest business?
Antreprenorul a povestit în cadrul Smart Business că i-a plăcut dintotdeauna să facă afaceri: „Când eram copil, mă duceam și luam sticle din tot cartierul, le spălam și le duceam la centrul de colectare a sticlelor și făceam bani”. Își amintește că avea 14 ani când a picat regimul comunist în România și de atunci a început să facă tot felul de lucruri ca să câștige bani: la 17 ani avea un aparat de floricele și primul angajat, iar la 18 și-a deschis un centru de pâine în care vindea produsele cumpărate de la o fabrică de pâine. „Întotdeauna mi-a plăcut să dezvolt un business de la început și să îl văd cum crește.”

A studiat ulterior Dreptul, iar după absolvire s-a angajat ca avocat și a lucrat pentru câteva multinaționale timp de 10 ani. În 2009 a decis să ia o pauză de la avocatură și s-a concentrat pe o afacere în Statele Unite, formată dintr-un lanț de magazine care vindea servicii de telefonie, firma sa fiind un master dealer al primului operator telecom care a introdus internetul 4G acolo. S-a ocupat de acest business timp de cinci ani, până când ajunsese la 16 magazine, 170 de angajați, peste 1.200 de dealeri, cu venituri anuale de 6 milioane de dolari. „A fost un business foarte greu, în perioada respectivă dormeam trei ore pe noapte. Este greu să faci afaceri în America, fiindcă nu cunoști mentalitatea lor, dar am învățat mult și am avut oportunitatea de a sta la masă cu oameni care conduceau corporații cu 6-7 miliarde de dolari cifră de afaceri anuală”, descrie el experiența americană.

Crede că aceasta l-a ajutat să vină cu gândirea de business modelată acolo, iar principala lecție, dar și cea mai dureroasă pentru el, a fost că este greșit să pornești cu o expansiune foarte mare, în contextul în care în Statele Unite pornise cu 10 magazine odată. „Nu ai timp să îți aduci oameni în companie, pe care să îi pregătești și care să facă lucrurile foarte bine.” De altfel, consideră că și acum cea mai mare greșeală pe care ar face-o ar fi dacă ar deschide încă două-trei sedii de grădiniță: Nu ai suficienți angajați buni, iar calitatea scade.
La afacerea cu grădinițe a ajuns în urma ideii care s-a născut încă din copilărie pentru el și sora sa. Mama celor doi, de origine germană, preda această limbă, iar ei au crescut înconjurați de copii. Astfel, au decis împreună ca la maturitate să construiască o grădiniță care să poarte numele mamei – Karin.

Spune că nu și-au făcut calcule exacte referitoare la recuperarea investiției, dar și-au fixat un obiectiv de extindere. „Ne-am calculat ce putem face astfel ca în trei ani să avem curajul să mai facem încă un sediu. Deocamdată noi suntem puțin mai sus decât ne-am proiectat, în sensul că avem o notorietate mult mai mare decât ne-am proiectat-o la început datorită faptului că suntem singura grădiniță din pădure; foarte multă lume a început să vorbească despre noi și asta ne-a ajutat.”

În următorii 15 ani și-au propus să deschidă încă 5 sau 6 sedii de grădiniță, iar după acest orizont de timp își doresc să convingă ministerul și inspectoratul înspre orientarea către un tip de educație bazat pe practică. Din punctul de vedere al antreprenorului, problema principală cu care se confruntă astăzi sistemul educațional din România se leagă de dublarea volumului de informații, iar estimările sunt ca peste ani ritmul dublării informațiilor să fie mult mai rapid. „Concentrarea de a asimila informația nu va avea viitor – trebuie să ne concentrăm pe cât de rapid vor reuși copiii să facă legături între informații; cât de repede se vor adapta la schimbări”, crede Prediger.

De altfel, Dan Prediger observă cum chiar și părinții încearcă să găsească tot felul de activități pentru copii, fie din comoditate, fie fiindcă vor ca ei să facă foarte multe lucruri: „Îi duc la trei tipuri de sporturi, apoi o să vadă când ajung la 10 ani că nu mai vor să facă niciun tip de sport și vor avea o viață cât mai sedentară. Din păcate exagerăm foarte mult cu copiii și încercăm să le oferim prea multe lucruri, când de fapt la vârsta asta au nevoie de joacă și de dragoste.” Timpul petrecut cu ei trebuie să fie de calitate: „Dacă stai trei ore cu el, dar stai cu ochii în telefon și el se mișcă în jurul tău, nu este suficient”.  

Taxele de școlarizare la Karin’s Kids Academy variază între 700 de euro pentru programul scurt, de până la ora 15, 800 de euro până la ora 17 și 900 de euro până la ora 18. Taxele includ și masa, și taxele administrative, și toate opționalele. Spre exemplu, la grupa mare, la programul cel mai lung, sunt 14 cluburi incluse – dans, karate, artă teatrală etc. Profilul părinților este al celor cu venituri peste medie.
Cum se face că taxa e mai mare, pe o lună, la grădiniță decât taxa pe un an întreg la facultate? „Într-adevăr, taxele la facultate în România sunt ridicol de mici. La grădiniță sunt destul de mari – chiar și cea mai ieftină taxă; dacă aduni cât plătești într-un an de zile, o să vezi că plătești mai mult decât plătești la facultate.

Întotdeauna părintele o să investească foarte mult în copii”, răspunde Prediger. Subliniază însă și că la o facultate există sute de studenți care plătesc taxa, în timp ce în grădiniță este un număr limitat de copii care generează un venit ce trebuie să acopere toate cheltuielile cu personalul. „Într-o facultate sunt sute de studenți care acoperă salariile pentru 50, 100 de profesori, la noi în grădiniță sunt 40 de angajați la 107 copii, practic avem aproape trei copii per angajat care trebuie să acopere cheltuielile. Sunt grădinițe care au mers pe ideea de a avea un singur educator la grupă, noi avem trei și o îngrijitoare și de aici vine toată diferența asta de cheltuială.”

În ceea ce privește faptul că taxele pentru studiile universitare sunt la noi printre cele mai mici din Europa, spune: „Eu cred că mărirea taxei la facultate ar trebui să fie direct proporțională cu mărirea calității: dacă la facultățile din România se va merge pe o învățare pur teoretică, nu justifici de ce ai încasa mai mulți bani. În momentul în care programele tale educaționale se bazează foarte mult pe latură practică, atunci clar și cheltuielile sunt mai mari și trebuie să mărești taxele”. Are și un exemplu relevant în acest sens: nepotul său, student, îi povestește că lucrurile se întâmplă la fel ca în perioada propriilor studii: „Se duc în bancă, notează ce dictează profesorul, trebuie să învețe, să meargă la cursuri, să ia examenele; atunci când termini facultatea ar trebui să știi ceva, la noi, când termini facultatea, începi să înveți să îți faci meseria, ceea ce nu este OK”.

În încheierea emisiunii, Prediger răspunde fără ezitare întrebat de deciziile pe care le-ar lua dacă ar fi ministrul educației: „Prima măsură pe care aș lua-o ar fi să înjumătățim volumul de informații transmise în școli și aș face mai multe proiecte practice. Nu este adult performant cel care știe foarte multă teorie, adultul performant este cel care știe să lucreze cu oamenii”. 

Educație de inspirație americană

Fondatorii Karin’s Kids Academy au lansat acest proiect și programele educaționale ale grădiniței pornind de la ideea adultului performant. Ce înseamnă un adult performant și ce a avut adultul performant în copilărie astfel încât să devină performant? „Nu este un adult performant cel care a învățat 20 de poezii în copilărie și cel care știa la vârsta de 4 ani toate animalele de pe planetă; cei care au devenit performanți au fost cei cărora în copilărie li s-a permis să facă diferite lucruri, să își descopere limitele și să aibă curajul să se implice în anumite proiecte, să nu mai aibă teamă de eșec”, potrivit  lui Dan Prediger. Or asta și-au propus ei să facă prin programele lor educaționale – să îi încurajeze pe fiecare dintre copii să facă anumite lucruri, potrivit antreprenorului.
Acesta a avut anterior o afacere în Statele Unite, astfel copiii săi au petrecut mai mult timp acolo, iar el a observat anumite diferențe între copiii din România și cei din America și nu se referă la gradul de inteligență, ci la latura emoțională. „Copiii din America sunt extrem de dezinvolți, nu au niciun fel de barieră emoțională atunci când discută cu un adult.” Spune că sunt mai mulți factori care au influențat acel comportament: faptul că în America un adult se comportă cu copilul cu același respect cu care s-ar comporta cu un adult, iar în România adulții au tendința să aibă „glumițe” cu copiii pe care doar adulții le înțeleg și pe care copiii le-ar putea interpreta drept jigniri. Apoi, stând de vorbă cu copiii, și-a dat seama că ei au o gândire extrem de practică: „Ei aveau în minte proiectat ceva real în viața reală în legătură cu toate discuțiile pe care le aveai cu ei”. Discutând apoi cu profesorii din America și-a dat seama că se axează pe educația practică și mai puțin pe educația teoretică, pe care sistemul educațional din România este în continuare orientat. „Ai învățat ceva, scopul tău este să memorezi ca a doua zi la examen să poți să scrii tot ce ai memorat.” Prediger a studiat modelul americanilor de predare, ajungând la acest concept de stimulare și dezvoltare a tuturor tipurilor de inteligență.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună