De ce s-au prăbușit investițiile străine directe în România în semestrul 1? Poate să răspundă cineva?

Vineri, au venit datele statistice oficiale privind evoluția economiei în trimestrul al doilea din acest an și, bineînteles, evoluția în primul semestru.

Ne putem uita la datele anunțate fie într-un sens negativ – în T2 față de T2/2025 avem o scădere economică de 0,4%, iar cumulat în S1/2026 vs S1/2025 avem o scădere economică de 0,8%, sau ne putem uita la datele anunțate într-un sens pozitiv – T2 față de T1 este pe ”zero”, deci nu mai avem un trimestru de cadere față de cel anterior, iar scăderea economică s-a mai redus pentru că în T1/2026 vs T1/2025 am avut un minus de 1,2%, iar datele din trimestrul al doilea, deși sunt cu minus, sunt cu un minus mai redus. S-ar putea spune că în T2 am atins minimul economic iar în T3 și în T4 putem spera la o revenire a creșterii economice.

Dar oricum ne-am uita la datele macroeconomice din T2 și implicit din S1, economia a rezistat destul de bine, poate chiar mai bine decât au fost “casandrele”, în condițiile în care am avut o inflație mare, am avut o creștere de fiscalitate, am avut o creștere extrem de redusă a salariilor (3%), sub creșterea prețurilor (10%), rezultând o scădere a puterii de cumpărare în termeni reali de 7%, cea mai mare scăderea de mult timp încoace, în condițiile în care am avut o creștere a prețurilor combustibililor – țiței, benzină, motorină – ca urmare a declanșării conflictului din Iran și închiderii principalei rute petroliere din strâmtoarea Ormuz, iar acum toată lumea este afectată de criza energiei.

Ca să nu mai vorbim de căderea guvernului Bolojan și de lipsa unui nou guvern cu puterii depline deja de 100 de zile. Și cine știe câte zile vom mai sta fără guvern.

Dacă economia a rezistat cât de cât, altceva a venit peste noi, așa cum vin dronele în acest moment: prăbușirea investițiilor străine.

Conform datelor BNR publicate vineri, investițiile nerezidenților în România au căzut pur și simplu, s-au prăbușit la numai 669 milioane de euro în primul semestru din acest an, față de 3,719 miliarde de euro cât au fost în semestrul întâi din 2025.

Participațiile la capital, incusiv profitul reinvestit, au fost de numai 465 milioane de euro, iar creditele intragrup, adică creditele luate de la entitățile centrale ale investitorilor, au fost de numai 204 milioane de euro.

Ca o comparație, ca să ne dăm seama de nivelul prăbușirii, în 2025 am avut un sold al investițiilor străine directe de 8,153 miliarde de euro, din care participațiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au fost de 6,185 miliarde de euro, iar creditele intragrup de 1,968 miliarde de euro.

În 2024 investițiile străine directe au fost de 5,602 miliarde de euro.

Aceasta cădere a investițiilor străine directe în S1 este total neașteptată, inexplicabilă și dacă acest trend se confirmă, înseamnă un mare semnal de alarma privind economia României, privind atractivitatea României în contextul actual și mai ales în perspectivă.

O explicație ar veni din faptul că războiul din Ucraina continuă și că investitorii străini au decis să stea deoparte.

Pe de altă parte, s-ar putea ca retorica internă, unde trendul suveranist și naționalist câștigă teren, instabilitatea politică și lipsa unui leadership politic la nivel de stat, prețurile mari la energie, inflația mare și scăderea puterii de cumpărare să țină investitorii străini deoparte, ca să nu mai vorbim de creșterea fiscalității.

Ar mai putea fi o explicație legată de faptul că poate nu mai avem pachete de stimulente interesante care să atragă investitorii străini, care acum au la dispoziție toată lumea, aproape toate țările unde să facă investiții.

Asta apropo că Renault a decis să se ducă cu Striker în altă parte, în Turcia, tot așteptând prețuri mai mici la energie în România sau rezolvarea unor probleme de infrastructură.

Fără investiții străine directe, fără fonduri europene, fără finanțări externe, fără bănci străine care să ne susțină finanțarea datoriei publice și a deficitului bugetar suntem „morți”.

Economia României, atât cea de stat, cât și cea privată, nu se poate susține numai din economiile interne, din capitalul românesc acumulat până acum (o bună parte din capital este pus la adăpost în străinătate și nu prea se întoarce în țară), din banii pe care îi trimit în țară românii care muncesc în străinătate, din finanțările locale.

Mai mult decât atât, economia României, creșterile de salarii, creșterea puterii de cumpărare nu se poate susține din retorica care există acum pe piață, din declarații sau din lozinci patriotice.

Avem nevoie de banii investitorilor străini, avem nevoie de investiții străine directe.

Poate la întâlnirile de la Cotroceni cu liderii politici, președintele Nicușor Dan ar trebui să discute mai întâi prăbușirea investițiilor straine directe din S1 și trendul care se manifestă, toți liderii politici să afle motivele și să vadă ce se poate face în continuare pentru a nu ne trezi cu o prabușire chiar totală a FDI-urilor, cum li se spune investițiilor străine directe.

Președintele, în cazul de față Nicușor Dan, trebuie să fie primul vânzător pentru România și să aducă investiții străine în țară, așa cum face președintele american Donald Trump, care peste tot unde se duce în străinătate are ca prim obiectiv fie să vândă produsele și serviciile companiilor americane, fie să atragă investitori străini în America.

Economia României a ajuns la un PIB de peste 400 miliarde de euro pe an, cu un salariu mediu de 1.100 de euro, cu ajutorul investițiilor străine directe de peste 100 miliarde de euro în trei decenii și cu fonduri europene de peste 100 miliarde euro din 2007 încoace.

Noi nu am ajuns aici prin “noi înșine”, ci cu ajutorul banilor de mai sus, la care se adaugă, bineînțeles, banii românilor care au muncit și muncesc în străinătate.

Toți politicienii cred că banii în sectorul privat, cel care susține, prin taxele și impozitele plătite, bugetul de stat, pensiile sau sănătatea, se fac foarte ușor și de aceea liderii politici aflați la guvernare aruncă cu bani în dreapta și în stânga.

Dacă nu avem investiții străine directe, guvernul, indiferent de numele lui, nu va avea bani care să finanțeze noua lege a salarizării, nu o să aibă bani care să susțină creșterea economică.

Eu sper că președintele Nicușor Dan va fi și el curios să afle de ce s-au prăbușit investițiile străine directe, până reușește să numească un nou premier care să treacă un nou guvern.