De ce preferați să cumpărați mai degrabă o pizza sau o șaorma decât o carte?

Nu știu cum vi se pare prețul cărților, dar mie mi se pare că este extrem de scăzut. Nu în raport cu salariul minim sau mediu, când lumea ar spune că prețul cărților este mare în raport cu o pizza sau o șaorma. O pizza este 24/35/40/50 de lei și chiar 90/100 de lei în restaurantele de lux din nordul Capitalei. O carte este 15/25 de lei și ajunge la 100 de lei și peste. Poți cumpăra cărți foarte bune de economie, de istorie, de politică, cărți beletristice la prețul unei pizza/șaorme. Nu știu câți renunță să mănânce o pizza, o șaorma, pentru o cumpăra în schimb o carte.

Câteodată mă uit fascinat în mallul Sun Plaza din sudul capitalei la aglomerația de la fast-food și la cât de goală mi se pare că este librăria de lângă fast-food. Nu am văzut prea multă lume stând la coadă să cumpere o carte în librărie, dar în schimb stai 10-15 minute la coadă la Cartofisserie. Lumea nu prea se uită la bani când stă la coadă McDonald’s, la KFC, la șaormeria Dristor, dar în schimb, când intră în librărie și se uită la prețul cărților, se miră cât de mare este prețul lor. 50 de lei o carte, 100 de lei o carte?! „Dar ce are cartea asta, este din aur?!”, este o remarcă pe care am întâlnit-o destul de des. Și cartea este pusă înapoi în raft.

Dacă prețurile la cărți din librării sunt considerate mari, pe piața de anticariat poți să cumperi cărți foarte, foarte bune la jumătate de preț. Pentru o pizza sau pentru o șaorma nu există o piață de second-hand! A citi o carte este cea mai ieftină educație pe care poți să o obții. La fel, a citi un ziar (și aici nu vorbesc numai de varianta print, ci și de varianta online) este cea mai ieftină resursă de cunoaștere și înțelegere despre lumea din jur pe care poți să o ai. Ani de zile lumea râdea de cei care citeau Sandra Brown sau Paulo Coelho și de aceea mulți au renunțat nu să citească acești autori, ci să spună că nu citesc. A spune acum că citești o carte ridică mari semne de întrebare, poți să fii considerat ca parte a trecutului, nu ca parte a prezentului sau viitorului. Pe TikTok nu citești, ci vizionezi. Apariția Internetului și oferirea de informații free din toate domeniile, de toate felurile, este poate cea mai importantă revoluție de cunoaștere și de educație pe care a obținut-o lumea. Poți să citești cărți la liber pe net, la fel cum poți să citești știri/analize/reportaje la liber pe net. Presa tradițională, care a avut și care are varianta print, a fost lovită în plin de apariția internetului și de oferirea de informații și de articole la liber. Dar din punctul de vedere al democratizării accesului la informații, al cunoașterii și nu în ultimul rând al educației, netul a oferit lumii cel mai important cadou. Librăriile de astăzi nu mai sunt doar biblioteci întregi, ci oferă experiențe, poți să iei o carte și să citești din ea în timp ce bei o cafea/un ceai, poți să răsfoiești cărți întregi, să te uiți la poze și să citești explicațiile și tot afli ceva.

Pentru a răspândi educația, pentru a face educație dincolo de școală, poate ar trebui să existe oferte speciale. La o șaorma cumpărată primești și o carte. La o pizza cu de toate primești o carte. În timp ce mănâncă aceste două produse de bază care constituie ingredientele unei ore de socializare, poate clientul răsfoiește și aceste cărți și îi rămâne ceva ca amintire. Paradoxul cel mai mare este că, în timp ce accesul la educație s-a democratizat cu ajutorul internetului (poți să găsești cursuri foarte bune la liber, poți să înveți multe lucruri de pe net, care înainte necesitau un profesor sau o vizită într-o bibliotecă), nivelul de educație a scăzut, cel puțin în România.

Dar totuși întrebarea care rămâne este de ce scoatem din buzunar bani pentru o șaorma sau o pizza fără probleme, iar când e vorba de o carte ne uităm de două ori la prețul pe care îl are.