De ce ouăle Gabrielei Firea erau ultima problemă a Bucureștiului

Alteori îmi aduc aminte enervat de orele petrecute în trafic sau de faptul că a fost nevoie de un eveniment francofon ca să apară semafoarele în Piața Victoriei. La anul, nu am dubii, o să-mi amintesc tot cu nervi și de ouăle de Paște agățate la Universitate.

M-am născut și am trăit toată viața în București, sperând în fiecare an că ceva, oricât de mic, se va schimba în bine. M-am uitat cum s-au perindat diverși primari la cârma orașului, doar ca să-mi dau seama, la sfârșitul fiecărui mandat, că nu au înțeles care sunt problemele reale.

În afară de câteva improvizații, așa cum au fost pasajele de la Băneasa sau Podul Basarab, principalele minusuri ale Capitalei rămân neatinse. Ar fi nevoie de mai multe locuri de parcare. Ar fi nevoie de mai puține gropi. Aș putea să o țin așa încă trei pagini, dar sunt convins că știți neajunsurile la fel de bine ca și mine.

București nu avea nevoie de Pasărea Măiastră; chiar crede cineva că festivalul „va avea șansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internațional George Enescu”, după cum a motivat Gabriela Firea propunerea? București avea nevoie, mai curând, să finanțeze cu spor reabilitarea blocurilor rămase pe listă.

București nu avea nevoie de decorațiuni de Paști. De fapt, cine ar avea nevoie de așa ceva? Dacă era vorba de organizarea unui târg într-un parc sau într-o piață, nimeni nu s-ar fi agitat să combată ideea. Sigur, poate n-ar strica ceva mai puțin roz. Dar nu de asta are acum nevoie București‑ul. Avem nevoie, mai curând, de investiții în școli și spitale.

Poate doamna primar ar trebui să-și aducă aminte că doar doi primari au câștigat un al doilea mandat în ultimii 27 de ani. Pe votanții din București – unii dintre ei, cel puțin – nu-i încălzesc prea tare muzica tradițională sau ouăle agățate de copaci.

Problemele Bucureștiului sunt multe și n-are rost să le detaliem, dar la kitsch și prost gust încă stăm bine, deci nu aș începe să investesc acolo.

Dacă o ținem tot așa, în curând glumele prietenilor de prin vestul țării n-or să mă mai facă să râd, ci să plâng. O știți pe-aia, doamna Firea: dacă Banatu-i fruncea, atunci Bucureștiul ce-i?