De ce nu investesc bogații României în școli private sau programe de formare profesională pentru copiii români?

Lipsa de specialiști dintr-o serie de domenii este o temă de discuție care se repetă de la an la an, în funcție de ciclurile economice și, de cele mai multe ori, are ca idee principală faptul că tinerii absolvenți de facultate nu sunt suficient de bine pregătiți pentru piața muncii, că programele teoretice nu sunt în acord cu realitatea și cu nevoile companiilor prezente în România. De puține ori am auzit soluții concrete propuse din partea mediului de afaceri pentru această discrepanță și, în afara unor programe duale de pregătire realizate în parteneriat cu statul, de cele mai multe ori de companii multinaționale, nu am auzit ca vreun antreprenor român să se implice, concret, în modelarea tinerilor ce ar putea cândva să lucreze în companiile lor.

Deficitul de personal și de specialiști în anumite domenii nu este însă o problemă românească și în unul dintre articolele revistei curente veți regăsi un exemplu de soluție ce ar putea fi replicată și de antreprenorii români. „În fiecare an, Marea Britanie se confruntă cu un deficit anual de 59.000 de ingineri. Eșecul de a aborda această problemă ar putea costa economia britanică 27 miliarde de lire sterline în fiecare an începând cu anul 2022. Pur și simplu, avem nevoie de mai mulți”, scriu reprezentanții Dyson pe platforma companiei, motivând decizia de a se implica în formarea tinerilor ingineri. Simțind că mințile tinere strălucite nu ar trebui să rateze o carieră în inginerie, așa cum aproape că era să i se întâmple și lui, James Dyson a înființat Fundația James Dyson în 2002 pentru a combate conceptele greșite despre inginerie și pentru a lupta împotriva deficitului.

Mai concret, prin intermediul Institutului Dyson, tinerii studenți studiază pentru obținerea unei diplome în inginerie, în timp ce dețin un loc de muncă real în departamentul de cercetare, design și dezvoltare al companiei. Ei sunt ingineri la Dyson încă de la început. Până în prezent, Dyson a investit 31,5 milioane de lire sterline în Institutul Dyson, potrivit informațiilor publicate pe site-ul companiei. Inginerii institutului nu plătesc taxe de școlarizare și primesc un salariu complet. Pe lângă studiile lor universitare, ei lucrează la proiecte reale alături de experți din echipele globale de inginerie, cercetare și tehnologie ale Dyson, în Campusul Dyson din Marea Britanie, dar și în cadrul altor facilități de producție ale companiei, uneori și alături de echipe aflate pe un alt continent. Este mai mult decât un loc de muncă și mai mult decât o diplomă, și, deși aspirația este ca ei să rămână mult timp după absolvire în companie, ei nu sunt legați de Dyson. Dincolo de faptul că au astfel posibilitatea să se implice în dezvoltarea unor proiecte reale, a unor produse care să fie lansate pe piață, ei pot avea șansa să lucreze alături de James Dyson, un personaj aspirațional, asociat cu perseverența și cu faptul că eșecul nu trebuie să stea în calea punerii în practică a ideilor, cât și cu succesul unui inventator transformat în unul dintre cei mai bogați antreprenori britanici.

Chiar dacă are o avere estimată la peste 13 miliarde de dolari, el își are biroul în continuare în campus și nu ezită să discute cu viitorii ingineri despre proiectele în care sunt implicați. Mai mult decât atât, ei au posibilitatea să lucreze în echipe internaționale, aflate chiar și pe alte continente, încă de la început, reușind astfel să își dezvolte și abilitățile de multiculturalism atât de necesare în lumea pe care o trăim. În timp ce lamentările referitoare la gradul de pregătire a absolvenților români sunt destul de populare în mediul de afaceri, inițiativele de acest tip sunt mai puțin răspândite pe piața locală. Deseori, marii antreprenori români, oamenii din spatele celor mai cunoscute branduri românești „stau ascunși” – abia reușim să îi găsim noi, chiar și când vine vorba de realizarea unor articole menite tocmai să inspire noile generații înspre cariere de succes sau înspre dezvoltarea unor afaceri.

Cum ar fi însă ca, în loc de orele de practică bifate doar pe hârtie, un tânăr student să-i poată face shadowing lui Daniel Dines, în biroul din București, dar și în cel din New York și să fie și plătit pentru asta? Dar să lucreze în cadrul depozitului eMAG, întâlnindu-l din când în când și pe Iulian Stanciu? Sau în laboratoarele Ivatherm, vorbind despre cele mai noi produse destinate înfrumu­sețării cu Rucsandra Hurezeanu? Și lista poate continua, pentru că există deja zeci de antreprenori români cu povești aspiraționale, dar poate nu atât de dispuși încă să inspire.

De ce nu fac mai mulți antreprenori din România la fel ca Dyson? Abordarea inginerului britanic în susținerea educației și inovației poate fi o sursă de inspirație pentru ei. Doar prin investiții și implicare activă în dezvoltarea resurselor umane și a capacităților tehnologice, ei pot contribui la construirea unei societăți mai bune pentru viitorul nostru comun.   

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin