De ce nu creste Europa?
Trei sunt cauzele care explica discrepanta tot mai pronuntata dintre veniturile individuale ale europenilor si cele ale cetatenilor SUA.
Trei sunt cauzele care explica discrepanta tot mai pronuntata dintre veniturile individuale ale europenilor si cele ale cetatenilor SUA.
In opinia lui Elie Cohen – director de cercetare la Centrul National al Cercetarii Stiintifice din Franta – Europa intarzie in primul rand sa aplice masurile pentru cresterea productivitatii. Nu si-a reformat pietele si nu a revolutionat tehnologia informatiei, nu si-a modernizat instrumentele de productie si distributie, asa cum au facut-o americanii, spune Cohen.
In al doilea rand, tot raul vine din faptul ca Europa si-a autoimpus o serie de discipline macroeconomice care i-au redus in mod artificial capacitatea de a reactiona si de a obtine cresteri care sa ii confere putere. In fine, alti specialisti de la Massachusetts Institute of Technology sunt de parere ca societatea europeana nu are neaparat o problema de productivitate, ci a ales mai degraba un al stil de civilizatie. Europenilor le place mai mult sa se distreze si mai putin sa lucreze, fapt ce explica veniturile personale mai mici decat ale americanilor.
Principala problema, spune in replica Jean-Paul Fitoussi, presedintele Observatorului francez pentru conjuncturi economice, este ca Europa a ales in mod deliberat sa promoveze strategii de dezinflatie a competitivitatii, adica a acceptat incetinirea ritmului de crestere economica si cresterea somajului. Si pentru ca o piata lipsita de dinamism este de obicei ocolita de investitori, devine dificila introducerea unor tehnologii performante, adauga Fitoussi.
Europa nu-si va recapata credibilitatea decat atunci cand va oferi o perspectiva reala asupra cresterilor, considera Elie Cohen. Pentru asta, trebuie sa-si continue pledoaria cu privirea la constituirea pietei unice si sa profite de efectele benefice ale competitivitatii si specializarilor. Trebuie sa renunte la abordarea negativista a problemei integrarii, alocand sume semnificative in domeniul cercetarii, insfrastructurii si nu doar renuntand la politica protectionista. Tarile care implementeaza reforme structurale costisitoare pe termen scurt ar trebui stimulate financiar sa le continue, mai spune Cohen.