De ce nu are România acces la gaz azer, spre deosebire de Bulgaria

România rămâne captivă unei singure surse externe de alimentare cu gaze, Rusia, cu un gazoduct „bibelou“ BRUA, de 479 mil. euro, în timp ce Bulgaria deja profită de gaze azere, prin infrastructura existentă, scrie Ziarul Financiar.

Impactul major pe care scum­pirea gazului îl are asupra producă­torilor de îngrășăminte se va resimți din primăvara anului viitor asupra alimentelor, aceasta urmând a fi o problemă mai complicată pentru guvern față de cea a utilităților.

„Scumpirea gazului este o problemă care acum îi afectează mai ales pe specialiști, dar scumpirea ali­mentelor ne va afecta pe toți, lucru mult mai sensibil de gestionat decât apre­cierea utilităților“, a spus Aura Să­băduș, expert prețuri gaze la ICIS Londra, una dintre cele mai ample plat­forme de informații din domeniul comodităților, în cadrul unui eveni­ment organizat de portalul Financial Intelligence.

Gazul natural a avut o evoluție spectaculoasă în ultimul an, redre­sarea economiilor europene post­pan­demie și cererea de resurse care a însoțit acest fenomen depășind cu mult posibilitățile de producție ale blocului. Mai departe, pentru pro­du­cătorii de îngrășăminte, gazul natural reprezintă materie primă, 70% din costurile totale fiind repre­zentate de achiziția acestuia.

Dacă la începutul lui 2021 gazul se tranzacționa cu 18 euro pe MWh, aceasta fiind media pe primul tri­mestru înregistrată pe bursa de gaze de la Viena, în prezent contractele se încheie la 87 de euro pe MWh. Ca urmare a exploziei prețului la gaze, o treime din capacitatea euro­peană de pro­ducție de îngrășăminte s-a închis sau și-a redus livrările, arată datele pre­zen­tate de portalul Politico.eu. Im­pac­tul pe zona de ali­mente se va re­simți abia în primăvara viitoare însă, în contextul în care fermierii folosesc îngrășăminte mai ales primăvara, nu toamna.

Pe plan local, România a ajuns să importe cantități tot mai mari pentru a-și acoperi consumul intern, în iulie și august ponderea gazului rusesc ajungând la peste 40% din consum. Totodată, România rămâne captivă unui singur furnizor extern de gaze, Gazprom, în timp ce Bulgaria, de exemplu, beneficiază și de gaze azere. Azerbaidjan vinde Bulgariei gaze naturale la prețuri de patru ori mai mici decât cele cumpărate de la gigantul rus Gazprom, spunea un oficial bulgar luna aceasta.

De ce nu importă și România gaze azere? Pentru că este amânată, pe­riodic, realizarea unui interco­nector între Bulgaria și Grecia care ar permite României, dar și altor țări din regiune, să se alimenteze cu com­bustibilul venit din Marea Caspică prin intermediul gazoductului azer TAP.

Proiectul TAP, o conductă de 878 de kilometri, a fost pusă în funcțiune pe 31 decembrie 2020 și transportă gaze extrase din uriașul câmp gazeifer Shah Deniz spre Italia, Grecia și Bulgaria.

România și Ungaria ar putea avea și ele acces la gazele azere dacă Bulgaria ar finaliza lucrările de construcție la interconectorul care o leagă de Grecia IGB.

Potrivit unor informații din mai, citate de Reuters, proiectul IGB nu va fi gata mai devreme de vara anului viitor. Acum, gazul azer intră în Bulgaria prin infrastructura existentă de conectare cu Grecia.

„Sunt foarte multe interese politice legate de acest interconector pentru că deodată ar deschide poarta către o altă sursă în regiune. În acest moment, impresia mea este că UE pur și simplu și-a pierdut interesul pentru România și Bulgaria din cauza amânării proiectelor din aceste țări, inclusiv lansarea proiectelor de explorare și producție a gazelor din Marea Neagră“, a precizat reprezentanta ICIS.

Această întârziere la lucrările de interconectare din Bulgaria face ca un alt proiect, BRUA, realizat pe teritoriul României, să fie inutil în acest moment. Gazoductul BRUA, care a fost finalizat anul trecut, și care ar fi trebuit să contribuie la diversi­ficarea și stabilitatea alimentării cu gaze a regiunii stă în continuare aproape gol, depinzând de rapi­ditatea cu care se mișcă partea bulgară în finalizarea lucrărilor de intercornectare cu Grecia.

„Niciodată BRUA nu trebuia lansat înainte ca Bulgaria să-și termine lucrările“, spun specialiștii din piață.

BRUA, un proiect care ar trebui să creeze o rețea de gaze în regiune pentru a limita dependența de gazele rusești, a fost declarat strategic de Uniunea Europeană, însă s-a lovit de mai multe piedici din partea Un­gariei, Bulgariei, Greciei sau auto­rităților românești. În total, investiția finalizată anul trecut s-a ridicat la 478,6 mil. euro aproape 40% din cheltuielile eligibile estimate fiind acoperite de Uniunea Europeană printr-un grant în valoare 179,3 mil. euro. Bani au venit și de la BEI, 50 de milioane de euro, de la BERD, 60 de milioane de euro, dar și de la Transgaz, sumele acestea urmând însă a fi recuperate prin tarife. Lucrările la prima fază au demarat la jumătatea anului 2018. Proiectul BRUA – Faza 1 a presupus construcția conductei de transport gaze naturale Podișor (Giurgiu) – Recaș (Timiș), în lungime de 479 km. Conducta are o capacitate de 1,75 de miliarde de metri cubi pe an și a fost finalizată anul trecut, dar stă și acum goală.

„Proiectul propus pe teritoriul României va permite accesul câtre viitoarele proiecte majore de infrastructură de gaz cum ar fi TAP, surse de gaz din Europa Centrală și sursele de gaz din Marea Neagră“, se arată într-o prezentare a BERD. În continuare însă, acest proiect este irelevant pentru România și regiune.