De ce nici măcar 2 din 10 firme din România nu pot apela la bănci pentru a accesa finanțare

Accesul la finanțarea bancară este încă limitat pentru multe companii din România, astfel încât nici măcar 2 din 10 firme nu pot apela la bănci. Între rigiditatea băncilor și lipsa de viziune a companiilor, de unde trebuie să vină schimbarea?

Doar 15% dintre companiile din România sunt bancabile, adică pot accesa finanțare de la bănci, ceea ce conturează atât o problemă a antreprenorilor și a businessurilor în ceea ce privește capitalizarea afacerilor de pe piața locală, cât și o problemă de înțelegere din partea băncilor, crede Vlad Năstase, CEO al companiei de consultanță în restructurare de business Concilium Consulting. „Ca procent nu sunt multe companii atractive. Doar 15% dintre companii sunt bancabile după indicatorii pe care îi raportează an de an.

Dintre acestea, foarte puține sunt cele care au o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, adică doar vreo 10.000, fiind astfel singurele care pot accesa un credit mai mare. Restul sunt companii care au sub 1 milion de euro cifră de afaceri, de aceea plasamentele sunt mai mici”, spune Vlad Năstase.

Dar într-un context în care economia crește și afacerile băncilor cresc în continuare, de ce nu sunt mai multe companii bancabile? În ianuarie 2020, creditele în lei luate de firme și populație totalizau 181,4 miliarde lei, dintre care creditarea către firme reprezintă 72 miliarde lei, în creștere cu 4,5% față de ianuarie 2020.

 „Băncile caută companii profitabile. Evident că nu vor credita o companie care a fost pe pierdere sau una care nu are viziune de business, pe care nu o explică astfel încât să fie sustenabilă și care nu spune exact ce vrea să facă cu banii respectivi. Companiile românești sunt destul de puțin capitalizate pentru că antreprenorul român nu a avut acest exercițiu de a capitaliza afacerea lui, iar această capitalizare este un proces care se întâmplă în timp”, declară specialistul.

În același timp, băncile se uită la indicatorii legați de capitalizare și la modul în care antreprenorii înțeleg și privesc în perspectivă acești indicatori. Mai mult, durata de viață a unei companii poate fi importantă.

Astfel, companiile mici sau ideile antreprenorilor la început de drum, de tip start-up, nu reprezintă principalele plasamente ale băncilor pentru că nu generează câștiguri la fel de mari ca o companie de dimensiuni medii sau mari. „Economia românească trece astăzi printr-un schimb de generații pe care toți cred că îl observăm și este un schimb care vine și cu provocări. În consecință, băncile și companiile trebuie să înțeleagă foarte bine care este ecosistemul în care se desfășoară astăzi creditarea și businessul. Probabil că start-up-urile sunt doar o investiție în viitor, pentru că la un start-up nu poți plasa prea mulți bani, ca bancă”, consideră el.

Deși start-up-urile au nevoie de un istoric care să le probeze ideea de business, băncile nu ar trebui să ignore aceste businessuri, în contextul în care antreprenorii români au început să livreze proiecte din ce în ce mai scalabile. 

În acest proces, intervine o „curbă de învățare”, așa cum o numește specialistul. Astfel, start-up-urile pot învăța pașii în acest tango în care intră cu băncile, iar instituțiile de creditare se pot educa în ceea ce privește „postura” – cum îi așteaptă pe acești antreprenori. „Aici este o curbă de învățare, inclusiv pentru bănci, pe care o pot aplica în analiza acestor startup-uri. Pentru că antreprenorul este cel care știe cel mai bine tendințele în industria în care activează, el trebuie să știe să explice mai departe această industrie, ceea ce se poate concretiza într-o experiență pe care banca o poate dobândi pe industria respectivă și pe care o poate folosi de acum înainte în modelul de risc pe care îl are”, consideră el.

Rolul băncii în ecosistemul de finanțare
În țările cu un mediu de business mai dezvoltat și în care ecosistemul de finanțare a căpătat maturitate, banca are un rol important în finanțarea companiilor, alături de structurile de venture capital și private equity.
„Cred că în primul rând trebuie să discutăm despre diferența dintre companiile bancabile și companiile finanțabile. Cele bancabile au atractivitate pentru bănci, iar cele finanțabile pot avea atractivitate și pentru private equity”, crede Năstase. El spune că în România sunt în continuare puține fonduri de investiții active, iar acestea se concentrează doar pe anumite segmente. În același timp, fondul se poate oferi să cumpere și datorie, dar și o participație în companie, iar unele companii nu vor să vândă decât datorie, pentru că nu au nevoie decât de împrumut. „Un fond de investiții poate intra în două moduri. Poate da credit cumpărând practic datorie, poate cere și equity, sau poate cere o combinație. Banca vrea doar datorie, adică plasează bani pentru o dobândă. Dobânzile de la fondurile de private equity sunt mai mari decât la bănci. Mai mult, trebuie ca antreprenorul să își dorească să intre un fond de private equity în acționariat”, a explicat șeful Concilium. Năstase crede că finanțarea bancară va continua să rămână o provocare pentru companiile la început de drum în România, dar în cazul unor planuri de afaceri bine puse la punct și cu o mentalitate educată a băncii, chiar și aceste finanțări se pot dovedi un succes. „Dacă vorbim de antreprenori la început de drum este o provocare și va rămâne o provocare, dar cu un plan de afaceri, alegând banca potrivită, poate chiar din al doilea an de experiență ar putea apela la bănci. Provocarea devine mai interesantă pentru companiile care au și dimensiune și activitate. Companiile trebuie să își dimensioneze activitatea și în funcție de produsele băncii. Spre exemplu, dacă în activitatea ta folosești factoringul ca produs, trebuie să mergi spre o bancă care are produsul respectiv în portofoliu și pe care îl face bine”, a spus el.
Acesta spune că băncile locale ar trebui să încerce din ce în ce mai mult să accepte astfel de finanțări și să ceară în mod proactiv un plan de business cât mai bine documentat din partea antreprenorului. Mai mult, băncile trebuie să creadă în viziunea pusă pe hârtie de antreprenor. „Când o astfel de practică ajunge să aibă maturitate și obișnuință și pe partea băncii, și pe cea a antreprenorului, ajungem la un nivel mai avansat de înțelegere și educație financiară de ambele părți.”
De cealaltă parte a mesei, companiile ar trebui să aibă o viziune pe termen mediu, cel puțin, deoarece termenul scurt este „viclean”, așa cum îl numește Vlad Năstase. „Companiile trebuie să aibă o viziune pe termen mediu, pentru că termenul scurt este extrem de viclean. O viziune pe termen mediu trebuie să fie o preocupare a antreprenorilor. Această preocupare trebuie ancorată în factorii care pot influența businessul lor și care sunt externi. Cu cât înțeleg mai bine acest ecosistem, cu atât vor reuși să fie mai credibili la rândul lor, atât față de partenerii de business, cât și față de băncile de la care cer împrumut”, a adăugat el. Specialistul consideră că băncile nu pot combate fenomenul creditului furnizor, care prinde amploare de la an la an în economia românească și atrage atenția că acesta generează o bulă din cauza căreia ar putea avea de suferit întreaga economie. „Băncile nu pot combate creditul furnizor. În cel mai bun caz pot să îl forțeze pe antreprenor să fie mai diligent decât este. Preocuparea trebuie să fie a companiilor. Vorbim de o bulă, care dacă se sparge, cu toții vor avea de suferit. Un management mai riguros al creanțelor comerciale este o preocupare pe care antreprenorul trebuie să o aibă pentru sănătatea afacerii lui. În general creditul furnizor este nepurtător de dobânzi. Fiecare SRL a ajuns un fel de mică bancă pentru ecosistemul în care activează”, atrage atenția șeful Concilium.
Piața de creditare către firme din România ar putea fi aruncată în aer de intrarea pe piață a unor jucători din industrii noi. Spre exemplu, gigantul Amazon a anunțat că va începe să crediteze firme în SUA, o mișcare similară cu creditele acordate de gigantul chinez Alibaba pentru IMM-uri. Vlad Năstase crede că și piața din România ar putea cunoaște astfel de jucători noi și consideră că o astfel de mutare ar putea fi făcută chiar de jucătorii din industria de telecom, care au mult capital la dispoziție. „Ar putea intra mai mulți jucători în piață, inclusiv companiile din telecom iau în calcul această variantă pentru că au foarte mult cash. Au mult cash, au platforme online dezvoltate, au o bază de clienți existentă, deci este un tip de creditare care nu pornește de la zero. Dar până să ajungă și în România la un anumit nivel de expunere cred că va trece ceva timp”, spune el.