De ce își cumpără China insule în Pacific și mai nou chiar au început sa construiască insule artificiale în locurile unde nu reușesc să cumpere

În martie, documente confidențiale, dar ajunse în mâinile cui trebuie, iar apoi o confirmare oficială, arătau ceva ce a înfuriat Australia: Insulele Solomon lucrau la un acord cu China care ar fi permis forțelor de securitate și marinei chineze să aducă oameni și nave în aparent neînsemnatele teritorii din Pacific. Însă acolo se întâmplă la nivel redus ceva ce se conturează a fi o tendință globală la care Occidentul trebuie să ia aminte.

Scena politică locală din Solomon este zguduită de câțiva ani de revolte izbucnite după ce guvernul a decis să renunțe la prietenia cu Taiwanul în favoarea Chinei.

Forțele de securitate chineze ar asigura ordinea în Insulele Solomon, în virtutea unui acord de securitate. Însă un astfel de acord există și cu Australia care, cel mai probabil, nu întâmplător pentru decizia Chinei, se învecinează cu Insulele Solomon. Australia și China nu sunt state prietene și concurează pentru influența economică în regiune. În ultimii ani, relațiile dintre cele două țări au fost tensionate de tot felul de lovituri comerciale reciproce. Stabilirea unei baze militare chineze în Insulele Solomon ar fi un avertisment clar pentru australieni, dar și pentru aliații lor, SUA și Noua Zeelandă. N-ar fi doar o amenințare militară, ci și un levier de control al unor rute de transport principale prin Pacific.

Însă, China se pare că încearcă să pună stăpânire pe multe alte insule din mai multe colțuri ale lumii. Financial Times a investigat chestiunea și a găsit că unele manevre ale Chinei țintesc clar proximitatea de baze militare americane sau de rute de transport maritime. Beijingul duce astfel la un alt nivel ceea ce a început prin construirea la propriu a unor insule artificiale în ape disputate cu potențial militar sau economic. Unul dintre cele mai de preț trofee ar fi Taiwanul, sprijinit de SUA și de câteva guverne europene și nerecunoscut ca stat independent de China.

Alte manevre sunt doar o paradă a puterii financiare a unora dintre oamenii de afaceri bogați ai Chinei. Și ei or vrea să se retragă la bătrânețe pe vreo insulă exotică.

În urmă cu trei ani, Xu Changyu a făcut prima încercare de a pune mâna pe o insulă din Pacificul de Sud. Vicepreședintele China Sam Enterprise Group a negociat în liniște un contract de închiriere pe 75 de ani pentru Tulagi, o insuliță cu un port natural de adâncime din Insulele Solomon. Acordul a fost blocat după ce procurorul general l-a declarat ilegal, dar nu fără a declanșa suspiciunea publicului și aliaților tradiționali occidentali ai țării că China urmărea să construiască o bază militară într-un loc care a găzduit cândva forțele navale britanice, japoneze și americane. Xu s-ar întoarce. Când prim-ministrul Insulelor Solomon, Manasseh Sogavare, a vizitat China în octombrie 2019, el l-a însoțit pe oficial pe toată durata călătoriei. În aprilie 2020, el a înregistrat firma China Sam, care produce arme și are legături cu Ministerul Chinez al Apărării, ca investitor străin în Insulele Solomon, eliminând unul dintre obstacolele legale care au blocat primul acord. Cinci luni mai târziu, compania sa a fost implicată într-o propunere și mai îndrăzneață. Premierul unei provincii din Insulele Solomon a primit o scrisoare care se pretindea a fi de la AVIC International Project Engineering, o subsidiară a unui grup aerospațial și de apărare de stat chinezesc. Scrisoarea spunea că AVIC și China Sam Enterprise Group intenționează să studieze „oportunitățile de a dezvolta proiecte navale și de infrastructură pe terenuri închiriate pentru Marina Armatei Populare de Eliberare cu drepturi exclusive pe 75 de ani”. Informațiile din scrisoare s-au scurs pe rețelele de socializare în iulie anul trecut și l-au forțat pe șeful guvernului local să nege că s-a convenit ceva.

Unele manevre ale Chinei țintesc clar proximitatea de baze militare americane sau de rute de transport maritime. Beijingul duce astfel la un alt nivel ceea ce a început prin construirea la propriu a unor insule artificiale în ape disputate cu potențial militar sau economic. Unul dintre cele mai de preț trofee ar fi Taiwanul, sprijinit de SUA și de câteva guverne europene și nerecunoscut ca stat independent de China. Foto: Hepta

Însă această uvertură a companiilor chizești s-a dovedit a fi un precursor pentru ceva mai mare. După cum a fost dezvăluit printr-o nouă scurgere de documente în martie, Beijingul și autoritățile din capitala Honiara au elaborat un acord de securitate care ar permite marinei chineze să viziteze porturile din Insulele Solomon pentru logistică, reaprovizionare și rotație de personal. Proiectul și eforturile lui Xu care l-au precedat au dezvăluit două lucruri. În primul rând, nu este nicio îndoială că China caută să stăpânească un punct strategic naval în Pacificul de Sud în timp ce încearcă să conteste dominația SUA și a aliaților săi în regiune. Și în al doilea rând, demonstrează modul complicat în care companiile chinezești acționează uneori în sincronizare cu guvernul și ambițiile geopolitice ale acestuia.

China Sam Enterprise Group este doar una dintr-o specie în creștere de companii chinezești care mătură globul în efortul de a asigura Chinei fâșii strategice de pământ. În zeci de cazuri examinate de Financial Times, cei mai mulți investitori chinezi, puțin cunoscuți, au propus contracte de închiriere pe termen lung sau au încercat să cumpere bucăți mari de teren, adesea în locații sensibile. În unele cazuri, terenul este aproape de aliații SUA sau de instalații militare, pe insule de-a lungul căilor maritime cheie sau cu vedere la strâmtori și canale importante. Motivele și conexiunile guvernamentale ale acestor companii sunt adesea deschise la interpretare. În unele cazuri, acestea par a fi exemple autentice de antreprenoriat din sectorul privat amestecat cu oportunism, în timp ce în altele există legături evidente cu statul. Oricum ar fi, impresia pe care multe guverne au început să și-o facă este că aceste companii private deschid calea intereselor statului chinez care vine în urma lor. Ele au făcut comparații cu ceea ce în epoca imperiului britanic era uneori cunoscut sub numele de „comerțul urmează steagul”, cu legăturile strânse care existau între comerț și expansionismul colonial. „Ați putea spune că aceste companii chinezești sunt un fel de Compania Britanică a Indiilor de Est din zilele noastre”, spune un diplomat din Asia de Sud-Est. „Ei sunt avangarda marșului națiunii lor către noi piețe și noi sfere de influență.”

Pe măsură ce competiția geopolitică dintre China și Occident se intensifică, SUA și aliații săi se luptă să răspundă la această simbioză unică dintre Beijing și sectorul său corporativ cu tentacule peste mări. În timpul războiului rece, puterile occidentale și-au păstrat dominația asupra Pacificului, cerând națiunilor insulare din regiune să se abțină de la asistență sau de a permite ambasade ale Uniunii Sovietice. „Acea abordare strategică a negării, care a funcționat cu Uniunea Sovietică, nu funcționează cu China și asta pentru că firmele lor erau acolo chiar înainte de venirea statului chinez”, spune Tarcisius Kabutaulaka, profesor asociat la Universitatea din Hawaii. Una dintre trăsăturile izbitoare ale eforturilor de a achiziționa terenuri de către oamenii de afaceri chinezi este că unele dintre companii s-au lansat în tranzacții în țări care nu au nici măcar ambasadă chineză deoarece mențin relații diplomatice cu Taiwanul. China revendică Taiwanul ca făcând parte din teritoriul său, iar zdrobirea independenței sale de facto și a legăturilor internaționale este unul dintre interesele centrale ale Beijingului. Insulele Solomon, de exemplu, au trecut de la recunoașterea Taiwanului ca stat la legături cu Beijingul abia în 2019. Însă China devenise cel mai mare partener comercial cu mult mai devreme, iar companiile importante chinezești, inclusiv contractorii de stat, erau pe teren și cultivau relații cu ani înainte de schimbare.

În El Salvador, Asia-Pacific, Xuanhao, un conglomerat chinez, și-a propus în 2018 să închirieze La Union, un port construit inițial din bani japonezi, pentru 50 de ani și să-l extindă. În același timp, guvernul chinez negocia ca țara să renunțe la prietenia cu Taiwanul în favoarea celei cu Beijingul. Ulterior, APX și-a extins propunerea pentru a include construirea unui șir de zone economice speciale, care ar necesita închirierea pe 100 de ani a aproape o șEsime din teritoriul țării și jumătate din coasta acesteia, potrivit prezentărilor APX analizate de FT. Foto: Hepta

China Civil Engineering Construction Corporation, un antreprenor de stat, și-a înființat o reprezentanță locală în 2015. Un model similar poate fi observat în America Centrală și Caraibe, unde Taipei are unii dintre ultimii parteneri diplomatici rămași. În El Salvador, Asia-Pacific Xuanhao, un conglomerat chinez, și-a propus în 2018 să închirieze La Union, un port construit inițial din bani japonezi, pentru 50 de ani și să-l extindă. În același timp, guvernul chinez negocia ca țara să renunțe la prietenia cu Taiwanul în favoarea celei cu Beijingul.

Ulterior, APX și-a extins propunerea pentru a include construirea unui șir de zone economice speciale, care ar necesita închirierea pe 100 de ani a aproape o șasime din teritoriul țării și jumătate din coasta acesteia, potrivit prezentărilor APX analizate de FT. Deși președintele de atunci al El Salvador, Salvador Sánchez Cerén, a promovat o legislație personalizată pentru a permite propunerea, marile planuri s-au blocat repede. În timp ce guvernul SUA făcea campanie împotriva influenței chineze în America Latină, parlamentul El Salvador a interzis vânzarea insulelor către investitori străini, blocând controlul asupra zonelor cheie din largul coastei Golfului Fonseca.

Cu toate acestea, alți investitori chinezi au încercat să contribuie la promovarea proiectului zonei economice. Potrivit documentelor guvernamentale și știrilor locale, Yang Bo, un comerciant și investitor născut în China, care a venit în El Salvador după suprimarea sângeroasă de către Beijing a mișcării studențești din 1989 din Piața Tiananmen, a achiziționat mai mult de jumătate din uscatul de pe Isla Perico, o insulă aflată aproape de portul acoperit teoretic de interdicție.

Insistența diferiților actori chinezi pe ceea ce ar fi controlul pe termen lung asupra unor mari suprafețe de teren a stârnit o dezbatere aprinsă despre ceea ce vor cu adevărat aceste companii. „Am văzut actori nonstatali chinezi mișcându-se la unison pentru a ajuta China să câștige influență economică și politică în America Centrală”, spune Evan Ellis, profesor la Institutul de Studii Strategice al Colegiului de Război al Armatei SUA. El vede abordările precum cele ale APX și Yang ca parte a planurilor strategice ale Chinei de a dezvolta rute comerciale în America Centrală ca alternative la Canalul Panama. Cu toate acestea, alți analiști, directori și diplomați spun că a vedea companiile chinezești ca o simplă fațadă pentru interesele geopolitice sau militare ale Beijingului este mult prea simplist și adesea complet greșit. „Cum faci diferența între ce este intenția și ce este accidentul?” întreabă Graeme Smith, un cercetător la Australian National University care construiește o bază de date despre companiile chinezești active în Pacific. El spune că multe companii private chinezești încearcă să-și croiască acces spre afacerile profitabile ale proiectelor de dezvoltare străine finanțate din banii guvernului chinez prin ceea ce el numește „inginerie inversă” – propunând o înțelegere pentru teren care ar putea atrage țara gazdă și căutând apoi sprijin de la Beijing. „Companiile chinezești găsesc un politician local sau un birocrat cu putere de decizie căruia îi propun un proiect. Ei fac să pară că există un interes local.

Apoi se întorc la China Eximbank, la o mare întreprindere de stat sau la guvern, iar uneori lucrurile se concretizează.” O altă trăsătură izbitoare sunt planurile uimitor de ambițioase pe care le-au propus unele dintre aceste companii – chiar dacă majoritatea nu au experiență în dezvoltarea unor proiecte similare. Câteva dintre ele au eșuat foarte repede. În august 2019, Fong Zhi, o societate mixtă între un conglomerat imobiliar chinezesc și investitori etnici chinezi din Filipine, s-a oferit să dobândească controlul asupra insulei Fuga din strâmtoarea Luzon și să construiască acolo un „oraș inteligent” – un proiect care implică tehnologia informației ce poate fi folosită pentru servicii publice precum supravegherea sau controlul traficului.

Situată pe canalul care separă vârful sudic al Taiwanului de cele mai nordice teritorii filipineze, Fuga este un punct extrem de strategic, deoarece atât navele marinei filipineze, cât și cele ale SUA și ale aliaților săi trec pe acolo pe ruta Marea Chinei de Sud – Pacific. Încurajată de cererile parlamentarilor filipinezi pentru pornirea unei investigații, armata a solicitat o revizuire a investiției propuse și de atunci are propriile planuri pentru construirea unei stații navale pe Fuga. Alte două companii chinezești intenționau să dezvolte zone economice speciale pe Chiquita și Grande, două insule de lângă coasta de vest a Filipinelor în Marea Chinei de Sud, apele pe care atât Manila, cât și Beijing și le revendică. Îngrijorările privind securitatea din Filipine au pus și aceste planuri în așteptare. La sfârșitul anului 2020, o companie chinezească a propus crearea unei zone de pescuit în jurul insulei Daru, o insulă din cea mai îngustă parte a strâmtorii Torres, care separă Papua Noua Guinee de nordul Australiei. Câteva luni mai târziu, un grup listat la Hong Kong, cu legături cu China continentală, a propus să construiască un oraș inteligent în aceeași zonă săracă. Ambele planuri s-au evaporat.

„Ei doar aruncă cu paie în perete și speră că unul se va lipi”, spune Smith. „Nu există bani mai ușori de făcut decât cu un proiect de construcții în străinătate cu finanțare chinezească și de aceea atât de mulți dintre ei încearcă să o facă.”

În zeci de cazuri examinate de Financial Times, cei mai mulți investitori chinezi, puțin cunoscuți, au propus contracte de închiriere pe termen lung sau au încercat să cumpere bucăți mari de teren, adesea în locații sensibile. În unele cazuri, terenul este aproape de aliații SUA sau de instalații militare, pe insule de-a lungul căilor maritime cheie sau cu vedere la strâmtori și canale importante.

FT a examinat peste 30 de rapoarte privind propunerile chinezilor pentru proiecte de dezvoltare la scară largă în întreaga lume în ultimul deceniu și a efectuat o investigație mai detaliată cu analiștii de la Janes, grup de informații cu surse deschise, pe baza a nouă proiecte propuse sau implementate în ultimii patru ani. Eventualii contractori chinezi din acel eșantion mai mic sunt companii private controlate de un număr redus de acționari, adesea membri ai unei singure familii. „Un model pe care îl puteți observa este că aceștia sunt oameni cu o puternică tendință antreprenorială”, spune Claire Chu, analist senior la Janes. China Sam Enterprise Group, de exemplu, este controlat de două persoane – Xue Dongping și Guo Siying – printr-o rețea de entități acționare intermediare.

Investitorul chinez al Fong Zhi, compania care a propus acordul pentru Fuga, este Hongji Yongye, un grup din Xiamen ai cărui investitori privați, doi la număr, mai dețin diverse alte afaceri mici în domenii precum comerțul cu electronice și catering în China. Un alt exemplu tipic este o companie chinezească care conduce o zonă de dezvoltare economică de 3,8 miliarde de dolari în Cambodgia, care ocupă o cincime din zona de coastă a țării și include un aeroport cu o pistă militară. UDG, compania de proiect înregistrată în Cambodgia, este deținută de Tianjin Union Group, a cărui companie-mamă, dezvoltatorul imobiliar Wanlong Group, este controlată de o familie formată dintr-un părinte și patru frați alături de alți doi asociați.

Proprietatea privată însă, nu înseamnă că statul este absent. Mai multe dintre companiile private chinezești analizate de FT pentru această poveste au avut legături strânse cu forțele de securitate ale Chinei sau cu alte părți ale aparatului de stat. Potrivit documentelor de licitație și rapoartelor din media chineză, APX este un furnizor de ochelari de vedere pe timp de noapte, telescoape și echipamente de ascultare pentru Armata Populară de Eliberare (APE) și Poliția Armată Populară, o organizație paramilitară. Când compania a înființat o filială pentru Partidul Comunist – ceva solicitat de la toate întreprinderile din China – a făcut acest lucru cu Universitatea Națională de Apărare, o instituție a APE. În China, unor companii private le place să-și etaleze legăturile cu armata pentru a-și demonstra patriotismul și pentru a urmări afaceri de stat. Și China Sam Enterprise Group are legături profunde de stat și militare. În ciuda acționariatului privat, China Sam se descrie ca o companie „la nivel de stat” – o etichetă care nu are nicio semnificație oficială, dar evocă asociații de întreprinderi de stat. Una dintre principalele sale filiale, China Jing’an, a fost deținută de Ministerul Securității Publice înainte ca un transfer de active din 2017 să o transforme în subsidiară a China Sam. China Jing’an este un contractant de securitate privat și are o licență pentru importul și exportul de arme, inclusiv muniții, vehicule blindate, roboți, drone și explozibili, potrivit Janes. Analiștii spun că, în cursul trecerii generalizate a Beijingului către un control mai mare al statului asupra societății și economiei chineze, guvernul instruiește companiile de stat să acționeze mai strict în sprijinul obiectivelor sale de politică externă. „Timp de 30 de ani – ciudați –, au trăit într-o lume fără ideologii – au avut această atitudine ca și cum ar fi venit pentru a face bani și a lua mineralele”, spune Smith despre câteva întreprinderi de stat, inclusiv China Civil Engineering Construction, Shanghai Construction Group și China Harbour Engineering, care preiau o mare parte din proiectele de construcții finanțate cu împrumuturi de dezvoltare chinezești în străinătate. „Dar acum este așteptat în mare măsură ca aceștia să care apa pentru statul chinez.”

Chiar și etnicii chinezi din străinătate, care nici măcar nu sunt cetățeni ai Republicii Populare Chineze, pot fi atrași în diplomația economică de către Beijing. „Celălalt model pe care îl vedem este că membrii comunității locale chineze de peste mări sunt atrași și pot juca un rol crucial”, spune Chu, referindu-se la Yang din El Salvador. Pe lângă achiziționarea de terenuri pentru zona economică specială propusă, Yang a primit în numele ambasadei chineze și delegații comerciale sau de investiții din China. Pentru guvernele occidentale care monitorizează cu atenție fiecare mișcare a chinezilor, nu este surprinzător că văd aceste companii chinezești printr-o lentilă geopolitică simplă.

Însă, având în vedere acest amestec complex de actori, este mult mai dificil pentru guvernele din multe dintre țările în curs de dezvoltare pe care companiile chinezești le vizează cu propunerile lor.

Kabutaulaka avertizează că oficialii Insulelor Solomon nu au suficiente cunoștințe despre responsabilitățile și puterile financiare ale diferitelor instituții chinezești, atât private, cât și publice, pentru a înțelege cu cine au de-a face. Politicienii de opoziție din Solomon merg și mai departe. Matthew Wale, un parlamentar și lider al Partidului Democrat de opoziție, susține că unii membri ai parlamentului „au fost cumpărați de companii chinezești. Elita noastră este captivă”.

Trebuie amintit aici că o mare companie chinezească deține, legal și printr-o tranzacție binecuvântată de autoritațile grecești, un mare port în Grecia și caută și alte locații la extremitățile continentului european. Rușii acționează mai brutal. Au invadat și anexat peninsula Crimeea de la Uncraina în 2014 și acum încearcă să cucerească întreaga regiune de costă a acestei țări. Dacă Marea Neagră ar fi avut insule strategice, probabil că pe cele ale Ucrainei le-ar fi invadat mult mai din timp. Dar și așa, Marea Neagră, o regiune bogată în resurse de gaze naturale, a devenit în mare parte lac rusesc.