De ce generația Z pierde interviurile de angajare înainte să înceapă. Ce îi surprinde cel mai mult pe recrutori

Contactul vizual, conversația naturală și câteva ore de documentare înaintea interviului au devenit, paradoxal, atuuri care diferențiază un candidat pe piața muncii. Tot mai mulți recrutori spun că absolvenții din generația Z ajung la interviuri nepregătiți pentru interacțiunea față în față, iar greșelile pe care le fac sunt uneori atât de elementare încât îi elimină din start din cursă. CNN a discutat cu specialiști în recrutare și psihologi organizaționali pentru a afla ce îi împiedică pe tineri să obțină jobul dorit și ce pot face pentru a ieși în evidență.

De ce generația Z are dificultăți la interviurile de angajare?

La începutul acestui an, Megan Rathmell era convinsă că a ratat interviul pentru un post de asistent juridic. Tânăra de 20 de ani credea că emoțiile și lipsa unei pregătiri suficiente au costat-o șansa de a obține locul de muncă.

Surpriza a venit însă după ce a fost angajată. Managerul i-a explicat că tocmai ceea ce i se părea firesc a făcut diferența: a menținut contactul vizual și a reușit să poarte o conversație naturală.

„Șeful meu mi-a spus că sunt un bun comunicator și că reușesc să mențin un contact vizual puternic, lucru pe care nu îl întâlnește la mulți dintre colegii mei de generație”, povestește Rathmell, din statul Virginia. „M-a surprins foarte mult.”

Experiența ei confirmă ceea ce spun tot mai mulți recrutori: o parte dintre absolvenții generației Z ajung nepregătiți la interviurile de angajare sau adoptă comportamente considerate neprofesioniste. Unii vin însoțiți de părinți la interviurile față în față, refuză să pornească camera la interviurile online, folosesc un limbaj nepotrivit, se îmbracă neadecvat sau evită contactul vizual.

„Au existat întotdeauna candidați care se descurcau slab la interviuri, dar pare că fenomenul este mai răspândit în prezent”, spune dr. Nathan Mondragon, director de inovație al platformei de recrutare HireVue, citat de CNN.

De ce se întâmplă acest lucru

Potrivit specialiștilor, există mai multe explicații.

Viața tot mai digitalizată îi face pe mulți tineri mai puțin obișnuiți cu interacțiunile directe și, implicit, mai puțin confortabili în situațiile tensionate, precum un interviu de angajare. Restricțiile din perioada pandemiei au accentuat această tendință.

În același timp, unii părinți se implică excesiv în parcursul profesional al copiilor lor, în timp ce alții nu îi pregătesc suficient pentru a naviga singuri lumea profesională.

Stacie Haller, consilier de carieră la ResumeBuilder, atrage atenția că mulți candidați cred că pot improviza la un interviu.

„La fel ca orice alt lucru la care vrei să ai succes, și obținerea unui loc de muncă necesită pregătire”, explică ea.

Concurența este tot mai mare

Specialiștii subliniază că această pregătire este cu atât mai importantă într-o piață a muncii competitivă.

Datele publicate de Biroul american pentru Statisticile Muncii arată că, în septembrie, economia SUA a creat 254.000 de noi locuri de muncă, iar rata șomajului a scăzut la 4,1%. În același timp, aproximativ 6,8 milioane de persoane își caută un loc de muncă, ceea ce înseamnă că fiecare poziție atrage numeroși candidați.

CV-ul trebuie să convingă în câteva secunde

Primul pas este ca CV-ul să atragă atenția recrutorului.

Potrivit lui Haller, un recrutor petrece aproximativ șase secunde analizând un CV. Din acest motiv, documentul ar trebui să aibă o singură pagină, să fie clar, aerisit și adaptat special pentru postul vizat, evidențiind motivele pentru care acel candidat este alegerea potrivită.

Experții recomandă și prudență în privința sfaturilor primite. Prietenii sau cunoștințele care lucrează în aceeași industrie pot oferi recomandări utile, însă părinții, chiar dacă sunt bine intenționați, este posibil să nu mai fi susținut un interviu de zeci de ani sau să nu cunoască realitățile actuale ale pieței muncii.

Documentarea despre companie este esențială

Una dintre cele mai mari greșeli, spune profesorul Nicolas Roulin, specialist în psihologie organizațională la Saint Mary’s University din Canada, este ca un candidat să pună întrebări ale căror răspunsuri pot fi găsite în câteva minute pe site-ul companiei.

Acest lucru transmite recrutorului că persoana nu și-a făcut temele și nu este cu adevărat interesată de job.

Candidații ar trebui să poată răspunde clar la întrebarea „De ce vrei să lucrezi aici?” și să explice cum pot contribui la valorile, cultura și obiectivele organizației.

Dacă știu dinainte cine îi va intervieva, este recomandat să consulte profilurile acestora pe platforme precum LinkedIn și să pregătească întrebări relevante despre activitatea lor. Uneori pot descoperi chiar puncte comune – aceeași universitate sau interese similare – care pot face conversația mai naturală.

Pregătirea răspunsurilor face diferența

Experții recomandă folosirea metodei STAR pentru prezentarea experiențelor profesionale.

Aceasta presupune structurarea fiecărui exemplu în patru etape:

• Situația – contextul;

• Sarcina/Taskul – obiectivul care trebuia atins;

• Acțiunea – ce a făcut concret candidatul;

• Rezultatul – impactul obținut.

Acest tip de răspuns îi ajută pe recrutori să înțeleagă rapid competențele și contribuția candidatului.

Întrebările candidatului contează la fel de mult

La finalul interviului, întrebările adresate angajatorului sunt aproape la fel de importante ca răspunsurile oferite.

Specialiștii recomandă întrebări precum:

• Cum arată o zi obișnuită în acest rol?

• Este o poziție nou creată sau înlocuiește pe cineva?

• Cum este evaluat succesul unui angajat după trei sau șase luni?

• Care sunt principalele provocări ale postului?

• Ce oportunități de formare și promovare există?

• Care sunt obiectivele pe termen scurt și lung ale echipei?

Astfel de întrebări demonstrează interes autentic, motivație și dorința de dezvoltare.

Emoțiile pot fi gestionate

Pentru candidații care au emoții puternice înaintea interviurilor, exercițiile de respirație și tehnicile de relaxare pot reduce anxietatea. În cazurile în care stresul devine copleșitor, specialiștii recomandă apelarea la psihoterapie.

Sursa: CNN.