De ce e dat afară Patapievici de la ICR: "stări de lucruri care tind să afecteze sentimentul de apartenență la națiunea română"
Guvernul Ponta a stârnit deja un adevărat scandal în rândul societății civile, după ce a decis, în cursul acestei săptămâni, să schimbe prin ordonanță de urgență statutul și conducerea Institutului Cultural Român, care de acum înainte va fi subordonat Senatului în loc să funcționeze ca până acum, sub autoritatea președintelui țării.
Actualul președinte al ICR, Horia-Roman Patapievici, urmează să fie revocat în două săpămâni, împreună cu vicepreședinții Mircea Mihăieș și Tania Radu.
Pe site-ul Romania Curată s-au strâns, începând de vineri, peste 1.000 de semnături pe o petiție către premierul Victor Ponta și ministrul culturii, Mircea Diaconu, cerând o dezbatere publică asupra ICR, de natură să producă un proiect de lege introdus pe cale ordinară în Parlament, în locul unei ordonanțe de urgență. Printre semnatari figurează Cristian Pârvulescu, Alina Mungiu Pippidi, Mircea Cărtărescu, Andrei Pleșu, Corneliu Porumboiu, Radu Afrim, Cristian Ghinea, Alexandru Solomon, Vladimir Tismăneanu, Florin Iepan, Norman Manea, Florin Iaru, Vasile Ernu, Cornel Ban.
Ordonanța 27 “privind unele măsuri în domeniul cultural” a fost deja publicată joi în Monitorul Oficial și precizează următoarele motive pentru care se schimbă statutul ICR:
1. “necesitatea consolidării și amplificării, sub diferite forme, a relațiilor culturale cu comunitățile românești de peste hotare, în scopul păstrării și perpetuării identității naționale, deziderat de o importanță deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală”, în condițiile în care “atingerea acestui scop impune exercitarea controlului parlamentar în privința organizării și funcționării Institutului Cultural Român, prin intermediul Senatului României, în calitate de Cameră decizională pentru adoptarea proiectelor de legi și propunerilor legislative în domeniul politicii externe”
2. “necesitatea cheltuirii banului public, de către Institutul Cultural Român, în condiții de deplină legalitate, cu evitarea oricăror nereguli financiar-contabile, de genul celor evidențiate, în timp, de către rapoartele Curții de Conturi a României”
3. “dispozițiile art. 116 din Constituția României, republicată, care reglementează structura administrației publice centrale, respectiv ministerele, organizate în subordinea Guvernului, și alte organe de specialitate care se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome”
4. “neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanță de urgență va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență, sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți, vremelnic, în alte state, iar, pe de altă parte, la menținerea unor disfuncționalități referitoare la modul de organizare și la funcționarea Institutului Cultural Român”.
Din noul statut, care modifică legea de funcționare a ICR valabilă din 2003, dispare prevederea conform căreia președintele României este președinte de onoare al ICR.
Consiliul de conducere al ICR va fi condus de președintele ICR și va avea următoarea componență: președintele Institutului; un membru desemnat de Președintele României; un membru desemnat de primul-ministru; un secretar de stat desemnat de ministrul afacerilor externe, prin ordin; un secretar de stat desemnat de ministrul culturii și patrimoniului național, prin ordin; un secretar de stat desemnat de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, prin ordin; președintele Academiei Române sau un vicepreședinte desemnat de acesta; 14 membri numiți de plenul Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, dintre care 7 membri la propunerea asociațiilor și uniunilor de creatori și 7 membri la propunerea Biroului permanent al Senatului.
Conducerea operativă a Institutului va fi asigurată de un președinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepreședinți, cu rang de subsecretari de stat, numiți și revocați în/din funcție de plenul Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, la propunerea Biroului permanent al Senatului. Mandatul vicepreședinților este de 4 ani, cu posibilitatea de a fi reînnoit.
Funcția de vicepreședinte al Institutului este incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid politic, nu însă și cea de președinte.