De ce contabilitatea îmi arată că am profit, dar în realitate nu am bani și sunt dator la toată lumea?

Una dintre întrebările pe care și le pun cei care fac o afacere, patronii mai mari sau mai mici, antrepreno-rii mai mari sau mai mici, este: dacă am profit, de ce nu am cash? Ei se referă la faptul că, în contabili-tate, în contul de profit și pierderi, rezultatul este cu plus, au profit, dar când se uită în contul de cash, nu există niciun ban. Și atunci îi acuză pe contabili că le ascund banii. De obicei, antreprenorii au prea puține noțiuni de contabilitate atunci când încep businessul și le este foarte greu să înțeleagă cum funcționează această contabilitate, a spus la ZF Live Alina Goldenberg, care deține o firmă de contabili-tate și are o experiență în acest domeniu de peste 15 ani. Este foarte greu de înțeles cum poți să ai, în contabilitate, profit, dar în realitate să nu ai bani de salarii, de plata TVA-ului, să ai furnizorii la ușă cu fac-turi neplătite și, bomboana pe colivă, să mai fii dator la stat cu impozitul pe profit. Contabilitatea este fascinantă și oricine vrea să facă un business trebuie să o înțeleagă. În primul rând, trebuie să înțeleagă că poți să înregistrezi vânzări, venituri, dar banii să ți-i încasezi peste trei luni – varianta cea mai fericită – sau peste șase luni, sau niciodată. Sau poți să înregistrezi cheltuieli, dar să le plătești peste trei luni, șase luni sau chiar niciodată. În orice moment, pentru o companie, cel mai important lucru este cash-ul și mai puțin profitul, care poate să existe numai pe hârtie, pentru că, în realitate, în cash, s-ar putea să nu mai existe dacă nu reușești să-ți recuperezi banii din mărfurile sau serviciile vândute. Foarte mulți an-treprenori nu au noțiuni de contabilitate când își încep businessul. Ei spun că treaba hârtiilor este a contabililor, dar în final ajung să se izbească întotdeauna de problema cash-ului, de lichiditățile care se adună în conturile bancare. A doua întrebare pentru cei care intră într-un business este: dacă firma este a mea, dacă eu sunt acționarul principal sau chiar unic, dacă eu sunt directorul general, dacă eu sunt administratorul, de ce banii firmei nu sunt și banii mei? La începu-turi, toți confundă banii companiei cu banii proprii și se comportă ca atare, adică îi scot când vor, fac orice plăți pe care vor să le facă, indiferent dacă au sau nu legătură cu obiectul de activitate al firmei și, în final, când vine Fiscul în control, se miră să afle că ceea ce au făcut poate să intre în categoria fraudă. Dacă firma este a mea, de ce banii firmei nu sunt și banii mei?, se întreabă antreprenorii mai mari sau mai mici. Este foarte greu de explicat, este mai greu de înțeles, la început, că firma este diferită față de el, acționarul, ca persoană fizică. Firma are propriile reguli de funcționare, nu poți să treci pe firmă toate cheltuielile care-ți trec prin minte și care, multe dintre ele, nu au legătură cu obiectul de activitate sau cheltuiala nu este documentată complet. Alina Goldenberg spune că a întâlnit cazuri în care, pe firmă, s-au cumpărat genți Hermes. Prima variantă este ca ANAF-ul să considere geanta Hermes ca fiind o chel-tuială nedeductibilă sau, a doua variantă, dacă este documentată solid, dacă se demonstrează că, în procesul de funcționare a firmei, un asemenea obiect era absolut necesar pentru imagine, pentru obți-nerea unor contracte semnificative, achiziția să fie considerată deductibilă pentru că este folosită în procesul de funcționare a companiei. Spre exemplu, influencerii, care trebuie să arate bine! Optimizarea fiscală face parte din viața fiecărei companii, iar cei care conduc, acționari sau administratori, trebuie să lucreze în favoarea companiei și nu în favoarea statului. Adică, dacă pot să optimizeze o cheltuială din punct de vedere fiscal, trebuie să o facă, pentru că lasă în companie și acționarilor, în final, o valoare mai mare. Până la urmă, companiile trebuie să facă astfel încât să ajungă la cel mai mic rezultat impozabil, astfel încât să plătească cel mai mic impozit pe profit. A nu se confunda optimizarea fiscală, care este permisă de lege, cu frauda fiscală, atunci când acționarii, administratorii își devalizează propriile com-panii pentru a le aduce în insolvență sau în faliment. Chiar și după 35 de ani de capitalism, de când a apărut Legea societăților comerciale, educația financiară – cel puțin din punct de vedere contabil – a celor care intră în business este destul de redusă. Nu este niciodată târziu ca, atunci când îți faci o firmă, să primești și un ghid din partea Fiscului, cu modul practic de interpretare a contabilității: ce poți să faci și ce nu poți să faci. Iar contabilii, care au treabă, cum se spune, doar câteva zile înainte de data de 25 a lunii, să-ți spună cum funcționează contabilitatea, ce legătură este între vânzarea unui produs sau a unui serviciu și încasarea banilor, astfel încât să se înțeleagă de ce poți să ai profit pe hârtie, în contabilitate, iar în realitate să nu ai niciun ban în cont. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)