De ce au căzut băncile europene la burse: speculații cu profit

Fenomenul a fost declanșat de diverse pretexte, inițial firești (incertitudinile din iulie privind situația Greciei sau privind rezultatele testului de soliditate financiară), ulterior extrem de grosolane (zvonul total stupid din The Mail on Sunday că Societe Generale ar fi în pragul falimentului sau știrea “pe surse” de joi din The Wall Street Journal că Rezerva Federală a SUA e brusc preocupată de soliditatea filialelor din State ale băncilor europene, știre infirmată ulterior de un oficial al Fed).

În iulie, șeful UniCredit, Federico Ghizzoni, declara că scăderea acțiunilor are legătură nu cu expunerea pe obligațiuni suverane, care nu înseamnă nici la 5% din afacerile băncii, ci exclusiv cu speculațiile investitorilor care fac vânzări în lipsă (short selling) pe acțiuni lichide, așa cum sunt cele ale UniCredit și ale altor bănci, readucând astfel în discuție aceeași practică speculativă contra căreia au luptat și SUA, și Germania din 2008 încoace, considerând-o vinovată pentru prăbușirea Lehman Brothers, alături de tranzacțiile cu CDS-uri și alte genuri de speculații cu care operează îndeosebi fondurile de investiții speculative (hedge funds).

La jumătatea lui august, patru țări (Franța, Belgia, Italia și Spania) au interzis temporar operațiunile de vânzare în lipsă pe acțiunile băncilor lor, interdicție care și-a făcut însă efectul benefic doar câteva zile, adică până la știrea din The Wall Street Journal, iar săptămâna s-a încheiat cu noi pierderi la burse pentru băncile europene – UniCredit, Intesa, Barclays, RBS, Lloyds Banking Group, Societe Generale, BNP Paribas, Deutsche Bank, Santander și altele, cele mai lovite fiind băncile din Marea Britanie și Germania, care nu sunt protejate de interdicția contra practicii de short selling (vânzarea de acțiuni împrumutate, pariind pe scăderea acestora și posibilitatea de cumpărare a lor ulterioară la un preț mai mic).

Pentru săptămâna ce vine, evoluțiile acțiunilor vor depinde din nou de ceea ce va face Banca Centrală Europeană, consideră Laurent Fransolet, director de strategie la Barclays Capital, citat de The New York Times. Dacă BCE va continua să cumpere obligațiuni italiene și spaniole, așa cum a făcut până acum (numai miercuri, banca a cheltuit 9-10 miliarde de euro pentru a interveni pe piețele de obligațiuni), situația va rămâne sub control, consideră Fransolet; dacă nu, costurile de îndatorare pentru Italia și Spania vor crește din nou până la un nivel periculos, trăgând inevitabil după ele și acțiunile băncilor europene presupuse a avea dețineri mari de obligațiuni ale țărilor cu probleme din zona euro.

Testul cel mare al acestei tactici va avea loc în perioada dintre sfârșitul lui august și începutul lui septembrie, sfârșitul vacanței, când au loc noi licitații organizate de Italia și Spania pentru vânzarea de obligațiuni. “Este doar o chestiune de timp până ce marile fonduri de investiții speculative vor dori să testeze piețele pentru a vedea dacă pot disloca susținerea prețurilor de către BCE”, apreciază Carl B. Weinberg, economist-șef al firmei de cercetare High Frequency Economics, citat tot de The New York Times. “Dacă susținerea BCE va fi subminată, atunci acțiunile băncilor vor cădea. Acesta ar fi un coșmar al sfârșitului verii”, adaugă Weinberg.