De ce aș deschide porțile pentru refugiați. Între certitudine și posibilitate

Sunt, fără doar și poate, numeroase motive pro și contra primirii refugiaților în România. Personal, mă număr printre cei care sunt de acord cu adăpostirea unor oameni care fug de război sau conflict. Dar sunt deja subiectiv, așa că voi începe scurta mea argumentare.

Dilema cu care se confruntă (în mai mare sau mai mică cunoștință de cauză) mulți europeni pare a avea două dimensiuni: cea socială și cea economică. Socială înseamnă ideea de teamă vs. ideea de empatie față de ființe umane aflate într-o situație dificilă. Cea economică include atât argumente pro cât și contra (costurile de a găzdui refugiații vs. efectele pozitive ale forței de muncă în economie.)

Dilema aceasta poate fi însă (și ar trebui, din punctul meu de vedere) tratată la nivel conceptual. Și ar trebui tratată astfel de către noi, cei de rând, care de multe ori refuzăm să ne însușim deciziile luate de alții.

Revin: din punctul meu de vedere, dilema refugiaților (să o numim așa) se rezumă la certitudine vs. posibilitate. Certitudinea este că un număr de oameni suferă din cauza unor conflicte pe care nu ei le-au provocat și pe care ei nu le doresc; chiar definiția cuvântului “refugiat” explică acest lucru: “Persoană care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc.”. Posibilitate este că printre acești refugiați se află și unii cu intenții ascunse, violente sau chiar războinice. Menționez însă, fiind din nou subiectiv, că mi-e greu să cred că teroriștii ar avea nevoie de un asemenea tărăboi pentru a-și duce la împlinire obiectivele. Posibilitate este că printre acești refugiați există oameni care vor aduce plusvaloare economiei, vor deshide peste ani afaceri de succes sau vor conduce companii. Posibilitate este că acești oameni, odată încheiate conflictele din Orientul Mijlociu, se vor întoarce acasă.

Certitudine vs. posibilitate. Putem ajuta ființe umane care suferă. Le putem închide porțile, lăsându-i în voia sorții. Femei, bărbați, copii, bătrâni. Posibilități sunt multe; certitudinea este una singură.

Opinie Bogdan Angheluță, redactor Business Magazin