De ce ar trebui sa iubim statisticile

Citatul pe care l-am reauzit recent si care ii este atribuit lui Alan Greenspan, seful bancii centrale americane si artizanul (dupa unii) al artificiilor financiare care au dus la cea mai grava criza financiara si economica de dupa al Doilea Razboi Mondial este probabil cea mai buna dovada a faptului ca aroganta este o caracteristica obligatorie (as spune chiar o calitate) a oricarui sef de banca centrala si a unui trendsetter in finante.

Important este ca dincolo de aceasta aroganta, care mai nou, a capatat in unele cazuri conotatii aproape mistice, sefii bancilor centrale devenind unsii “Dumnezeului-care-ne-salveaza-de-criza-prin-mijloace-numai-de-el-stiute”, sa mai fie ceva: un set de date corect si complet.
Probabil ca cei mai multi vor spune ca in era internetului 2.0 accesul la informatii nu mai pare o problema. La o simpla cautare pe Google poti sa gasesti structura PIB din Congo (agricultura 55%, industrie 11% si servicii 34%) sau cat costa un apartament nou construit de compania nationala de constructii din Uganda in capitala Kampala (intre 100 si 300 de milioane de silingi ugandezi, adica 35.000-100.000 de euro – conversie facuta tot pe internet).

Pare paradoxal in aceste conditii ca tot mai putini dintre cei care ar trebui sa se bazeze pe date relevante atunci cand iau decizii sunt ADECVAT informati. De la caderea in urma cu un an a gigantului american Lehman Brothers (datorata intr-o anumita masura si unei lipse de acces la informatii adecvate) lumea se confrunta cu o situatie fara precedent, iar cele mai multe dintre decizii se iau doar pe baza instinctului.

Declaratii de genul “nu stiu ce sa mai cred”, “nu pot face estimari”, “mi-e greu sa fac previziuni” ascund, dincolo de dificultatea momentului, o doza mare de ignoranta si lipsa de informare. Pentru ca, nu-i asa, e criza, piata a cazut, vanzarile nu mai merg si orice lipsa de viziune are o justificare imediata.
Pana a ajuns sa fie arogant, Alan Greenspan a petrecut ani buni din viata in biblioteci si birouri de statistica, inventand modele statistice, coreland date si facand extrapolari. Acum, fiecare firma (incluzand aici si pe cele din Romania) are o masa de analisti, care nu au altceva de facut decat sa analizeze, sa coreleze, sa anticipeze. Chiar daca e criza. Sau mai ales daca e criza.
Recent, la o intalnire cu managerii din diverse industrii, seful unui dezvoltator imobiliar ii acuza pe evaluatori ca habar nu au cat valoreaza de fapt o casa. “Iau in calcul tot felul de date statistice si cand vine vorba de valoare intreaba cu cat s-a vandut recent un apartament in zona si – gata – iata valoarea.” Tot el ridica problema statisticilor din Romania, precizand ca nu sunt relevante datele privind evolutia PIB, consum etc., deoarece acestea nu iau in calcul partea invizibila a economiei, adica tot ceea ce se intampla dincolo de orase si zona rurala mai dezvoltata.

Un alt manager roman spunea saptamana trecuta ca le cere angajatilor din subordine sa reactioneze mult mai rapid. “Trebuie sa analizam mai rapid si mai profund si sa reactionam imediat.”
Probabil ca pentru multi dintre managerii din Romania (vizionari sau de conjunctura, raspunsul va veni in curand) este foarte dificil sa se obisnuiasca cu noua conjunctura, mai ales ca multi au crescut si s-au format plecand de la premisa ca suntem in urma fata de vestul Europei si nu putem merge decat in sus.

Din pacate, problema este mult mai adanca. Daca managerii nu performeaza, cel mai rau lucru care se poate intampla este ca afacerea respectiva sa se inchida. Ce ne facem insa cu ministrii, secretarii de stat si celelalte autoritati care nu au habar despre situatia reala a economiei? Pe de o parte, au argumentul ca nu au acces la statistici relevante (ceea ce inseamna ca oamenii din subordinea lor sunt incompetenti), dar si in cazurile in care au aceste date la dispozitie, nu sunt in stare sa le inteleaga si sa actioneze in consecinta, ceea ce inseamna ca ei sunt incompetenti. Dincolo de niste cifre rostite mecanic – buget, deficit bugetar, PIB, salariu mediu si altele – nimeni nu intelege mecanismele care stau in spate, care le determina si le influenteaza.
Pentru toti acestia (sper sa le ajunga mesajul macar prin intermediul statisticilor pozitive/negative pe care le raporteaza zilnic responsabilii cu statisticile privind revista presei) am o recomandare. Dati o cautare pe Google dupa numele profesorului si cercetatorului suedez Hans Rosling de la Institutul Karolinska si urmariti una dintre prezentarile sale. Cu stilul unui prezentator de meci de fotbal si grafice frumos desenate sigur va va atrage atentia si veti intelege mai bine rostul datelor statistice. Si poate chiar o sa va placa daca veti vedea ca pe site-ul fundatiei al carui director este Rosling, www.gapminder.org, exista o groaza de date statistice disponibile si pentru Romania.

Iar atunci, poate, veti ajunge (si odata cu Dumneavoastra, noi toti) la urmatorul nivel. Adica, asa cum spune chiar profesorul Rosling: “Procesul de imbunatatire trebuie sa fie foarte contextualizat; nu e relevant sa fie facut la nivel regional. Ne trebuie mult mai mult detaliu”. Adica statistici si interpretari ADECVATE.