De ce a reușit Chivu afară? De ce avem atât de puțini antreprenori români care reușesc afară?

Cu excepția presei sportive, Cristian Chivu nu prea a primit recunoașterea pe care ar fi meritat-o pentru faptul că a câștigat cu Inter Milano, ca antrenor, titlul de campion al Italiei, top 3 campionate din Europa. În ciuda părerilor de început, că nu are deloc experiență la nivel înalt pentru că nu a condus o echipă de top, Chivu a reușit să câștige fiind în fruntea unuia dintre cele mai mari branduri din fotbal din Europa și din lume. A fi antrenorul unei echipe de fotbal e ca și cum ai conduce o companie, pentru că un club de fotbal este un business de sus până jos. El a condus, de fapt conduce, pentru că și-a prelungit contractul cu Inter, unul dintre cele mai cosmopolite vestiare ale unui club de fotbal, cu jucători din diferite țări care vorbesc toate limbile pământului. Să câștigi titlul în Italia cu Inter ca antrenor este o realizare fabuloasă, care înseamnă mult mai mult decât un simplu titlu. El a câștigat acolo unde nu sunt prea mulți cei care au șansa să antreneze și chiar să câștige. Mergând într-un alt registru, Dan Șucu, proprietarul Mobexpert și al clubului de fotbal Rapid, a primit prea puțină importanță pentru faptul că a cumpărat un club de fotbal din Italia din prima ligă (pentru cei care sunt interesați, Dan Șucu este și noul investitor în Ziarul Financiar și BUSINESS Magazin, unde scriu acest articol). Nu sunt prea multe ocazii într-o viață când poți să cumperi un club de fotbal în Italia și să stai în tribună cu establishmentul economic, de business și politic al Italiei și al Europei, dar nu numai. Spre exemplu, Inter Milano este un club deținut de un investitor american, care deține unul dintre cele mai influente fonduri de investiții din lume. Într-o piață globală, să fii antrenorul lui Inter și chiar să câștigi campionatul, respectiv să deții un club de fotbal în Italia este ceva ce nu e la îndemâna oricui. Noi, România, avem mult prea puține exemple de executivi, antreprenori care să conducă și să dețină branduri globale de care să fi auzit multă lume.  De Mobexpert am auzit numai noi, dar de Genoa a auzit mult mai multă lume. Am pornit cu ideea acestui articol pentru a spune că suntem mult prea puțin internaționali, suntem mult prea puțin globali prin realizările de până acum. Avem mult prea puțini executivi care au reușit să acceadă în conducerile unor companii globale, avem mult prea puțini executivi care au reușit afară, în companiile globale. Din România au plecat după ’90 peste 5 milioane de români, pleacă și acum, dar nu am cucerit lumea din punct de vedere executiv. La fotbal, care este un sport global, îi numărăm pe degete pe fotbaliștii români sau care într-un fel sau altul au origine română care joacă în campionatele de top. Tocmai și de aceea nu mai avem rezultate la fotbal, calificarea la Campionatul European de Fotbal din 2004 fiind o excepție care nu a mai putut fi replicată. Toți jucătorii români care reușesc să obțină un contract afară și nu în campionatele de top – Anglia, Spania, Italia, Germania, Olanda – nu rezistă prea mult și se întorc repede acasă ca să joace în campionatul local. La fel este și situația cu destul de mulți corporatiști români care reușesc să obțină poziții regionale sau globale, dar care se întorc mult prea repede acasă.  Ca și în fotbal, este greu să câștigi teren în corporațiile internaționale și să ajungi în pozițiile cele mai de top. Întrebarea este: de ce, de ce nu reușim afară, când românii au șansa istorică de a fi parte a lumii globale în toate domeniile fără niciun fel de barieră? De ce ne tot întoarcem acasă atât de repede, fără atât de multe realizări și poziții de conducere obținute? Chivu și-a dorit să reușească în străinătate ca antrenor, așa cum a reușit ca fotbalist, mai mult decât să revină în țară, ca ceilalți din generația lui. Nu poți să fii global, nu poți să stăpânești un vestiar global de acasă. În business avem mult prea puține exemple de companii românești care au reușit la nivel regional, european, global. Cele care au reușit – UiPath, Bitdefender, Digi – au realizat că piața lor nu este în primul rând România, ci lumea toată, acolo unde te poate duce globalizarea. Noi ne uităm la unguri, la polonezi, la cehi, la austrieci, la nemți, la francezi, la americani, care ne-au cucerit la noi acasă, dar învățăm mult prea puțin de la ei. Plus că retorica noastră revine acum la cea de „ne fură străinii țara”. Noi credem că suntem internaționali, dar nu prea suntem, și ne tot întoarcem acasă.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)