Daniel Gross, CEO, Penny România: „Ne apropiem de momentul în care mai mulți români o să vadă mai mult bine în România decât rău”

Daniel Gross a acumulat aproape 23 de ani de experiență în domeniul comerțului și discountului. A evoluat de la statutul de „angajat cu numărul 19”, până la cel de CEO al Penny România, trecând prin toate departamentele companiei, inclusiv IT, controlling, tehnical buying și expansiune. A contribuit semnificativ la expansiunea companiei, contribuind la creșterea numărului de magazine de la 149 la peste 400, cu obiectivul de a ajunge la 619 magazine până în 2029; a supervizat rebrandingul acesteia în 2020, facilitând clarificarea direcției și viziunii pentru viitor și a gestionat provocări precum deflația, pandemia și alte schimbări ale pieței, poziționând compania în mod eficient și menținând relații bune cu clienții și piața. Și, cel mai important, după cum spune el, a contribuit la construirea unei echipe puternice și stabile în cadrul companiei.

Despre ce obiective și-a mai fixat pentru perioada următoare și care este filosofia lui de leadership, a povestit într-un interviu amplu pentru BUSINESS Magazin:

BM: Care au fost începuturile dvs. în cadrul companiei?

Sunt angajatul cu numărul 19. Acum în cadrul acesteia lucrează peste 7500 de oameni, dar am început acolo și practic,deși am schimbat firma vreme de 8 ani, practic în toți cei 23 de ani, am făcut doar comerț și doar doar discount, sunt extrem de specializat. Am început în IT, primul job a fost în IT și nu există niciun departament în cadrul companiei în care să nu fi fost activ, să fi muncit, adică nu doar să fiu acolo responsabil pentru o perioadă. Am fost și în controlling, și în tehnical buying, m-am ocupat de expansiune și în toți anii ăștia am cam făcut de toate. Era foarte simplu atunci; că am fost în prima echipă, în zona de start-up a companiei și atunci eram foarte puțini; fiind foarte puțini, era ușor să ajungi să faci de toate. Și pe urmă am tot crescut. În 2003 am plecat cu o parte din echipă și cu primul CEO la Minimax, acolo a fost un start-up pe care l-am crescut de la zero la 100 de milioane de euro și pe urmă în 2010 l-am vândut către Mercadia. Între timp nu mai există, dar acolo a fost o altă poveste. Din fericire pentru mine, n-am prins chiar partea de final acolo, dar n-a fost una chiar fericită. Eu am venit la Penny în 2011, la la 33 de ani, ca CFO, pe atunci administrator și CFO. Am fost timp de 2 ani CFO, iar în 2014 ne-am reorganizat și, pe lângă acest rol, am preluat și construcțiile și expansiunea. Atunci când am preluat expansiunea aveam 149 de magazine și, între timp, anul acesta sărbătorim 400. O să fie probabil pe la finalul anului mai mult de 400 – undeva la două treimi din toate magazinele Penny deschise în România au fost deschise sub atenția mea. Avem oameni, oameni foarte buni acolo, care fac treaba bine.

BM: Care au fost cele mai importante realizări în acest interval de timp? Dar provocările?

Am făcut multe lucruri și, timp de mulți ani, cea mai importantă realizare, lucrul pe care l-am am făcut constant în toți anii aceștia a fost construirea unei echipe puternice, dacă tot vorbim de lideri.  Succesul Penny pornește de la oameni, iar acesta nu este doar un slogan, foarte mulți oameni trăiesc asta în cadrul companiei. Avem o echipă foarte stabilă și, deși la noi s-au schimbat șefii în ultimii 13 ani, eu sunt singura constantă. În rest, am avut foarte mulți șefi schimbați. Echipa e însă foarte stabilă, bună, matură și este principala realizare pe care o avem în toți anii ăștia. Am avut multe provocări plecând de la deflație, până la pandemie, războaie ș.a.m.d. Tot ce ține de ceea ce numim noi „noul normal”, am reușit de fiecare dată să să ne poziționăm bine și și în relația cu clientul și, implicit, în relația cu piața. Și asta se datorează în principal unei echipe senzaționale. În rest, când vine vorba de business, pe lângă partea aceasta de extindere extensivă și însoțită și de extinderea logistică, aveam atunci în 2011, două centre logistice, acum avem patru și îl facem pe al cincilea. 

Un moment important ține și de rebrandingul companiei din 2020, din Penny Market în Penny Punct, pe care cred că l-am făcut bine. Cumva, acum ne cunoaștem mult mai bine direcția, unde vrem să ajungem, direcția și unde vrem să ajungem după 2020. 

BM: Și unde v-ați propus să ajungeți?

Ultimul obiectiv comunicat este orizontul lui 2029 – acolo ne-am oprit în ceea ce privește comunicarea, dar evident că noidiscutăm despre anul 2035, pentru că partea de dezvoltare durează foarte mult. Avem întotdeauna o perspectivă pe 10 ani, dar n-o comunicăm decât atunci când vedem că lucrurile sunt așezate. În 2014 am comunicat prima oară unde vrem să ajungem în 2025 și am zis că vom fi la 400 de magazine – vom ajunge deja acolo anul acesta – următorul obiectiv este 2029 pentru care am comunicat cifra de 619 magazine. 

România are foarte mult potențial. Noi nu suntem în în momentul de față nici măcar la 50% din acesta. Și România a avut o evoluție senzațională și asta ajută să să ne facem planuri și mai optimiste. Din experiența noastră, atunci când lucrurile merg bine, au șansa să meargă bine pe termen lung. Evident, evoluția este sinusoidală. Dar trendul e foarte bun și România a făcut pași senzaționali în anii aceștia. Vorbim despre faptul că n-avem autostrăzi, dar n-am vorbit atât de des despre faptul că suntem în top trei european la viteza la internet. 

BM: Cum văd colegii dvs. din Germania această evoluție?

Colegii ne văd bine. Și acum nu vorbesc despre cifre, ci despre felul în care care acționăm, ce creăm, cum ne raportăm la dificultăți, cum ne raportăm la provocări, cum sărbătorim succesul. Vorbesc frumos despre noi și pentru că am crescut foarte mult acum, suntem dinamici, deși, raportat la întreg businessul REWE, suntem micuți – grupul are 84 de miliarde de euro cifră de afaceri și atunci o să vedeți că cele 1,4 miliarde ale noastre nu sunt atât de mari. Dar suntem vizibili,  ni se acordă atenție, sprijin, fiindcă în toți anii aceștia expansiunea despre care am vorbit a costat bani și a fost făcută cu sprijinul grupului. Până acum, tot ce am construit a fost mai mult decât am produs. Desigur, nu am repatriat niciodată profiturile, dar am investit sume mari care depășeau veniturile noastre. În ultimii doi ani, la începutul și sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023, am avut chiar și o majorare importantă a capitalului de 160 de milioane de euro, special pentru a susține dezvoltarea pe termen lung. Așadar, grupul este încântat de performanțele noastre și vede potențial în România. Totuși, trebuie să fim conștienți că suntem încă mici și să avem modestia să recunoaștem acest lucru. Avem un drum lung de parcurs și trebuie să ne concentrăm pe continuarea creșterii și dezvoltării noastre. Suntem bine, suntem respectați, suntem apreciați și, cu siguranță, imaginea lor despre România e mai bună decât o avem noi despre noi.

Știți Bucureștiul acum 23 de ani. Erau gropi în care intrai cu mașina cu totul. Trebuia să te ferești ca să nu faci accident. Era incredibil. Noi am plecat de la nivelul Albaniei – că bulgarii erau peste noi – eram bucuroși că nu eram chiar ultimii din Europa. Între timp, acuma suntem la nivelul Poloniei, Ungariei, cred că le și depășim, dacă nu mă înșel, anul acesta. Or, acestea sunt țări care aveau istorie mare în spate – istorie economică. Era foarte foarte greu și cei mai mulți oameni plecau – și acum, două treimi dintre colegii mei de facultate nu sunt aici. Cei mai mulți oameni plecau. Numai cei puțin euforici rămâneau pe aici. Mie mi-a plăcut întotdeauna aici, m-am simțit bine din punct de vedere social, am avut și prietenii mei apropiați, sunt în continuare toți aici. Am văzut partea plină a paharului. Știam că o să fie mai bine, nu știam că o să fie atât de bine, dar știam că o să fie mai bine. Și a fost o opțiune pe care tot am avut-o  pe parcurs. Încă n-avem masă critică, dar ne apropiem de momentul în care mai mulți români o să vadă mai mult bine în România decât rău. Evident că totdeauna n-o să fie perfect și n-o să fim într-o generație să ajungem la nivelul lui Singapore.

Citiți în întregime interviul cu Daniel Gross în ediția din 25 martie a revistei.