Dacă văd că fondatorii își pun salarii de 2.000-3.000 de euro, nu știu dacă aș investi în ideea lor

Piața românească de start-up-uri în tehnologie a început să crească vizibil și tot mai mulți antreprenori în IT, mai mici sau mai mari, scot capul la suprafață și se uită în jur după finanțare, pentru a încerca să iasă cu produsul sau serviciul creat din apartamentul în care stau.

Pe acest trend au apărut incubatoare – TechAngels, InnovX al BCR, fonduri de investiții de început, Gapminder, Early Game Ventures, Catalyst, de exemplu, platforme de crowdfunding, SeedBlink și în final piața AeRO de la Bursa de Valori, care s-a deschis acum 6 ani prin listarea Bittnet, iar acum se listează săptămânal câte o companie de tehnologie, prin vânzarea de obligațiuni sau acțiuni.

De asemenea, pe piață au apărut investitori individuali, mai mari sau mai mici, dispuși să riște mii, zeci de mii, sute de mii și mai rar, milioane de euro.

Fiecare dintre părți încearcă să dea lovitura și să găsească start-up-ul care să le multiplice banii de mii de ori.

Deja piața românească de start-up-uri în IT a trecut de 100 de milioane de euro prin tot ecosistemul de acum și se îndreaptă spre 200 de milioane de euro.

Problema acestei piețe de start-up-uri în IT nu este legată de bani, există destui, ci cum să găsească fiecare, chiar de la început, fondatorul, antreprenorul, ideea, start-up-ul care va da lovitura, astfel încât o investiție cât mai mică să se transforme într-un câștig foarte mare din perspectiva randamentului, dar și a banilor câștigați.

Există mulți investitori care sunt dispuși să riște mii și zeci de mii de euro, mai puțini cei care riscă sute de mii de euro și destul de puțini cei care, individual, sunt dispuși să riște milioane de euro.

În lumea întreagă, în fiecare zi, apar milioane de start-up-uri în IT, cu milioane de idei, din care, într-un final, pot fi numărate pe degete companiile care reușesc să treacă de evaluări de zeci de milioane de euro.

UiPath, FintechOS, TypingDNA, ca să dau doar trei exemple, sunt excepțiile și nu regula.

Cu excepția fondurilor specializate, nu avem investitori români care sunt dispuși să riște mai mult de câteva sute de mii de euro în companiile din tehnologie care sunt la început de drum și care nu au decât o idee.

Toată lumea se uită, analizează, citește și încearcă să găsească start-up-ul, ideea, produsul sau serviciul care ar putea să treacă de la stadiul de PowerPoint și Pitch la stadiul de execuție, la obținerea produsului și, într-un final, în varianta cea mai fericită, scalarea lui, dincolo de pereții unui apartament unde a fost creat.

Companiile din tehnologie care au ceva cifre, care reușesc să vândă un produs sau un serviciu, testează piața bursieră, iar până acum interesul, evaluarea și creșterea acțiunilor au fost destul de ridicate.

Acum să ne uităm spre piața de început, acolo unde investițiile sunt mult mai mici și unde rata de succes este destul de mică.

Mihai Guran a lucrat la IBM, Dell, HP, BitDefender, acum este vicepreședinte TechAngels și încearcă să fie și investitor în mai multe start-up-uri din tehnologie care sunt la început de drum. Are câteva investiții de mii și zeci de mii de euro, una dintre ele fiind RepsMate.

La ZF Live, l-am întrebat la ce se uită atunci când primește dosarul unui start-up. Dincolo de idee, scalabilitate, potențial de creștere etc., se uită la echipă, dacă poate să treacă proiectul din faza de idee la execuție și apoi vânzare. Un criteriu extrem de interesant la care se uită este legat de salariile care sunt în acel start-up care încearcă să atragă bani de la diverși investitori. Fiind la început de drum, fondatorii unui start-up trebuie să muncească pe gratis sau pe salarii foarte foarte mici, ca și echipa lor.

Dacă văd că își pun salarii de 2.000-3.000 de euro, acesta este un lucru care mă face să nu investesc, spune Mihai Goran.

Foarte mulți dintre cei care încearcă să-și facă o companie vin din multinaționale, acolo unde au avut venituri de mii de euro pe lună. Nu pot avea același pachet salarial în propria companie, atâta timp cât nu reușesc să înceapă să aibă încasări.

La început, pentru a se realiza produsul sau serviciul imaginat, se investesc zeci, sute sau milioane de euro fără a produce nimic, niciun venit, ca să nu mai vorbim de profit. Așa că, la început, cei care cred în acea idee trebuie să moară cu ea de gât și fără să încaseze vreun ban ca salariu. Acest lucru este valabil și pentru echipă.

Tu nu poți să ceri de la investitori zeci, sute și chiar 1 milion de euro și să ai o organigramă și pachete salariale ca într-o multinațională.

Daniel Dines, de la UiPath, a spus într-un interviu pentru un produs la Financial Times că, timp de 10 ani, de când s-a reîntors în România de la Microsoft și până când a dat lovitura cu UiPath, a trăit cu 2.000 de euro pe lună, mai puțin decât încasa de la Microsoft, în Seattle.

Repet, UiPath este o excepție atât pentru România, cât și pentru Europa.

UiPath a ajuns unde a ajuns după ce a strâns 2 miliarde de dolari de la investitori, din 2017 încoace, fără să simtă până acum gustul vreunui profit.

Acum, piața start-up-urilor românești din tehnlogie este la început, iar investitorii, cei care pun banii încearcă să-și formeze un sistem de criterii de evaluare, astfel încât să dea lovitura.

Eu spun că dacă din 10 investiții una trece la nivelul următor, este foarte bine.

(cristian.hostiuc@zf.ro)