Dacă Putin pornește la război, îl va urma poporul? Sancțiunile occidentale de după anexarea Crimeei și crizele mondiale au tras standardele de viață înapoi cu 10 ani

Vladimir Putin conduce Rusia de mai bine de 20 de ani, timp în care și-a construit imaginea de lider neînfricat, fără opoziție la el acasă și capabil să înfrunte Occidentul. Iar acum chiar o face, prin mesaje belicoase prin care dă de înțeles că NATO îi perturbă zona de confort geopolitic. Dar dacă Putin declanșează un război, așa cum se tem mulți, va fi el urmat de popor? Vor suporta economia și societatea efortul de război?

Protestele de la Moscova și ascensiunea popularității unor disidenți arată că în Rusia este o problemă cu chiar popularitatea lui Putin și poate de aici atitudinea belicoasă a Kremlinului. Ațâțarea spiritului naționalist i-ar putea face pe ruși să uite de vremurile de criză cu care se confruntă.

Rusia a invadat Ucraina în 2014 în plină criză economică. Standardele de viață au continuat să scadă de atunci. Însă situația de acum, cu rubla șubredă, inflație puternică, mâncare scumpă, o economie dependentă de exportul de materii prime și neîncredere în autoritate, este rezultatul construcției economice la care chiar Putin a participat.

Liderul de la Moscova le-a oferit rușilor de-a lungul timpului cadouri teritoriale, Crimeea, o peninsulă anexată de la Ucraina, fiind cel mai prețios de până acum. Altele sunt di­ferite zone fierbinți din Caucaz și părți din estul Ucrainei controlate de forțe sepa­ratiste pro-ruse. Anexarea Crimeei costă și acum. Economistul Serghei Aleksașenko estimează că până în 2019 costurile s-au ridicat la 160 de do­lari pentru fiecare cetățean al Rusiei, băr­bat, femeie sau copil. Altfel calculat, pre­țul înseamnă de 357 de ori bugetul Academiei Ruse pentru Științe.

Până în 2019, spune Aleksașenko, cei mai mulți ruși nu păreau să simtă că anexarea Crimeei le afectează calitatea vieții. Dar de atunci în Rusia s-a instalat o criză economică. Per­cepția se poate schimba. Iar în Crimeea Putin nu a reușit să construiască tot ce și-a pro­pus. Acest teritoriu încă se confruntă cu o criză de apă.

Cuceriri mai mari ar fi și mai costisitoare. La costurile plătite voluntar se adaugă și cele provocate de Occident prin sancțiunile economice impuse Rusiei după agresiunile din Ucraina. Aceste sacțiuni au pentru companiile ruse un preț echivalent cu 4,2% din PIB-ul țării, potrivit unui studiu realizat de Daniel Ahn și Rodney Ludema, foști economiști la Departamentul de Stat al SUA.

Marile companii din Rusia au adesea la conducere personaje din anturajul lui Putin sau apropiate Kremlinului. În total, costul agresiunilor s-ar ridica la 8% din PIB. Alții, cum ar fi analiștii din Ucraina, văd aceste pierderi ca fiind mult-mult mai mici. Ucraina ar vrea sancțiuni mai puternice. 

În 2019, Putin a sărbătorit 20 de ani în rolul de conducător al Rusiei. The Moscow Times a făcut atunci un parcurs al economiei ruse în aceste două decenii. Putin a preluat o economie în criză profundă, sfărâmată de destrămarea URSS, de un default de 40 de miliarde de dolari și de colapsul sistemului bancar. Recesiunea măcina țara timp de un deceniu, iar criza era agravată de prăbușirea prețurilor petrolului pe piețele internaționale. Însă norocul i-a surâs rapid lui Putin. Din 2000 prețurile petrolului au început să urce, de la 10 dolari pe baril ajungând în zece ani la 150 de dolari barilul. Revărsarea unui ocean de petrodolari a făcut reconstrucția Rusiei  o sarcină mai ușoară. Putin este responsabil pentru prima încercare mai serioasă de a reforma economia. Însă eforturile în acest sens au fost întrerupte de criza globală din 2008, iar reformele planificate n-au progresat decât cu 30%. Progresul era vizibil, totuși, deși a fost încetinit și de furt sau corupție. Rusia ajunsese cea mai bogată țară din Comunitatea Statelor Independente. În 10 ani, din 1999 și până în 2008, PIB-ul nominal a crescut cu 94%, iar PIB per capita s-a dublat. Valoarea economiei a decolat de la 210 miliarde dolari în 1999 pentru a ajunge la cota cea mai de sus, de 1.800 de miliarde dolari, în 2008. Ponderea economiei ruse în economia mondială crescuse de la 2% la 4%. Criza din 2008 a fost un moment crucial. Economia n-a mai reușit să avanseze. Problemele s-au acutizat odată cu prăbușirea prețurilor petrolului, în 2014. Atunci, în plină criză, Putin a decis să invadeze Ucraina. Au urmat sancțiunile economice și financiare occidentale. Acestea și turbulențele mondiale au împins economia înapoi la 1.200 miliarde dolari în 2019. Criza provocată de pandemie a tras economia în jos și mai mult. Ca pondere în PIB-ul mondial, Rusia s-a întors de unde a plecat în 1999. Acum, rușii se confruntă din nou cu creșterea costurilor, dar și cu alegeri dificile, notează AFP. Ca mai tuturor popoarelor slave sau balcanice, rușilor le place ca de sărbători să aibă mesele îmbelșugate, dar anul acesta mâncarea este mai scumpă, cu mult mai scumpă. Inflația depășește 8%, nivel cu care se confruntă și statele est-europene. Însă în Europa de est creșterea prețurilor reflectă cel mai mult scumpirea gazelor importate din Rusia. Rușii nu se încălzesc și nu gătesc cu gaze importate, prin urmare inflația reflectă o problemă mai gravă, și anume scumpirea alimentelor. Rusia este o țară agricolă, însă mâncarea se scumpește din cauza producției slabe, influențată de capriciile vremii, și a penuriilor cauzate de exporturi. Rușii percep inflația ca fiind de 18%. Totul se scumpește, iar salariile nu cresc. Aproape jumătate din ruși nu au bani puși deoparte, ceea ce face ca impactul unor șocuri să fie deosebit de dur asupra gospodăriilor. Standardele de viață regresează. Sunt cu 10% mai mici decât erau în 2013, anul de dinaintea anexării Crimeei.