Dacă nu înveți, vei ajunge să speli vasele!

Într-un interviu acordat cunoscutului ziar american de business The Wall Street Journal pentru suplimentul de lifestyle, Jean-George Vongerichten, în vârstă de 61 de ani, un chef francez care administrează 39 de resturante la nivel mondial, își amintește cum, după o masă în oraș la un restaurant celebru de lângă Strasbourg – Auberge de L’ill, trei stele Michelin, tatăl lui i-a spus chefului care venise să întrebe cum a fost mâncarea: Fiul meu nu este bun de nimic. Dacă ai nevoie de cineva ca să spele vasele, el pare că are o înclinație către acest lucru.

Și de aici a pornit totul pentru acest chef francez, pe care tatăl lui voia să-l îndrume către o școală de ingineri, pentru a putea să preia ulterior afacerea familiei legată de cărbune.
Apariția show-urilor de televiziune Master Chef cu toate declinările lui din fiecare țară, Got Talent, cine știe câte sunt, a scos la iveală talente imense și a valorizat meserii/profesii extraordinare care au schimbat industrii întregi.
Iar acest lucru este valabil și în România.
Până la apariția unui show de tip Master Chef, meseria de bucătar era văzută undeva jos pe scara percepțiilor din societate. Cum să spui că ești sau că vrei să te faci bucătar? Părinții au muncit o viață întreagă ca să te țină în școală ca tu să ajungi într-o bucătărie, să tai cartofi, să faci ciorbă sau friptură? În primul deceniu de după ’90, cei care aveau puțină tangență cu bucătăria sau care sfârșeau acolo pentru că nu le plăcea cartea au plecat la muncă în vest, unde se plătea mai bine.
Dar și așa, această meserie nu a crescut în ochii noștri. Nu putea trece dincolo de bucătărie. Numai cei care aveau sau care încercau să deschidă restaurante, un business cu o marjă mare dacă știi să-l administrezi, știau ce înseamnă și cât de valoros este un bucătar, unul bun. Dar oferta de bucătari era destul de redusă pentru că în anii ’90 nimeni nu mai voia să îmbrățișeze această meserie. Din acest motiv câștigurile au început să crească pentru cei care intrau în bucătărie. Cel mai bine plătiți erau bucătarii de la hotelurile internaționale, acolo unde erau responsabili și de gestiunea stocurilor, sectorul care îți poate dubla sau ruina businessul.
După Master Chef, totul s-a schimbat. Dintr-o dată nu mai era o rușine să spui că ești bucătar, meserie transformată în chef, iar această poziție a început să urce în clasamentul joburilor. Chefii au ajuns staruri, iar show-ul Master Chef a scos la iveală noi talente care nu își propuseseră neapărat să îmbrățișeze această meserie.
Industria de restaurante crește susținut în București și în principalele orașe pentru că businessul crește, salariile cresc, pentru că apar clădiri de birouri, pentru că noile generații de corporatiști vor să mănânce în oraș.
În perioada comunistă și până spre anii 2000, ieșitul la restaurant era un lux. În cel mai bun caz îți permiteai să mergi la Mc Donald’s sau Pizza Hut.
Dar creșterea businessului, creșterea numărului de tranzacții, creșterea necesității de networking au schimbat cererea și oferta de restaurante, care au atras după sine necesitatea mai mare de bucătari, ospătari sau chelneri.
Cei mai buni chefi, să le spunem așa, câștigă de la 3.000 de euro pe lună în sus net și pot ajunge chiar la 8.000 de euro.
Bancherii, ale căror salarii au stagnat în criză, pot să fie geloși pentru acest lucru.
Chefii mai buni și care pot aduce rezultate în business – atragere de clientelă, gestiunea bucătăriei, realizarea meniului – au început să fie vânați, ca fotbaliștii. Au primă de instalare, casă, mașină etc.
Bucureștiul se corporatizează, se internaționalizează, iar acest lucru înseamnă și mai multe restaurante, deci necesitatea de noi și noi bucătari.
Clienții sunt mai sofisticați, încep să ceară și altceva în afară de piept de pui la grătar cu o salată, iar meniurile trebuie concepute și realizate conform cererii.
Investitorii bagă sute de mii de euro – dacă nu chiar milioane – în amenajarea unor restaurante, în speranța că vor avea succes.
Bucătarul este un star, iar celor care îmbrățișează acestă profesie nu le mai este rușine de ea, ci dimpotrivă. Pentru a fi în pas cu tendințele, și bucătarii trebuie să învețe, dincolo de talent. Piața este în acest moment la mâna lor pentru că sunt prea puțini față de cât este cererea.
Ce-i lipsește în prezent României în acest domeniu este o școală sau o facultate Master Chef (cred că cea de pe Viilor este depășită), care să formeze generații de bucătari și apoi de chefi, exact cum s-a întâmplat în Franța sau în Italia sau America. Un restaurant este un business foarte bun dacă ai un bucătar bun, capabil să atragă clienți. Iar pentru bucătari este o profesie extrem de generoasă, cu venituri chiar și peste cele din industria IT.
Dacă nu ești bun de nimic, fă-te bucătar!