Dacă e martie, sunt secuii
Dat fiind că prima rezervă a președintelui Traian Băsescu față de programul guvernului Ponta III s-a legat de revendicările specifice ale UDMR (neincluse în programul original de guvernare al USL), noua lui atitudine radicală față de propaganda separatistă a extremiștilor de la Jobbik pe teritoriul României nu e de natură să mire: orice luare de poziție prezidențială contra ungurilor de peste Tis…
Potențialul populist al temei etnice e uriaș și aduce foloase pentru toate părțile implicate: pentru președinte, fiindcă are ocazia să demonstreze ce prăpăd înseamnă aducerea ungurilor la guvernare, dar și pentru premierul Victor Ponta, care are ocazia să-i amintească liderului de la Cotroceni de amiciția sau măcar tăcerea sa față de reprezentanții secuilor sau ai ungurilor cu alte ocazii când aceștia sfidau politica statului român.
Foloase aduce și pentru campania electorală a unor fruntași de partide din teritoriu, cum ar fi Dorin Florea de la PDL, care a promis că el nu va mai permite niciun marș în Târgu-Mureș, orașul unde e primar. În fine, o atitudine comună a lui Băsescu și Ponta (secondați de Antonescu) contra Jobbik și a propagandei separatiste are darul de a paraliza, pe moment, orice fel de revendicare a UDMR în raport cu partenerii de guvernare (după cum indirect a recunoscut Gyorgy Frunda când a spus că propaganda Jobbik în Ardeal face rău comunității maghiare din România).
Cert e, de asemenea, că agitația pe tema autonomiei secuilor, centrate ca de obicei în jurul datei de 15 martie, oferă opiniei publice un nou subiect de discuție, mai suculent decât mișcările electorale ale momentului – PSD dezbătând la infinit candidatura lui Ponta la prezidențiale, președintele Băsescu susținând deschis Mișcarea Populară și PNL încercând să facă figură de arbitru al guvernării după exemplul UDMR. În realitate, nimeni nu știe cum să rezolve odată pentru totdeauna chestiunea autonomiei pentru secui (susținuți tot mai pregnant de autoritățile și de partidele din Ungaria): pe de o parte, atât Băsescu, cât și Ponta au dreptate când reafirmă că drepturile de care se bucură minoritatea maghiară din România sunt un exemplu în UE, pe de altă parte niciunul dintre politicieni nu-și poate permite să închidă discuția despre autonomia Ținutului Secuiesc, nu doar din cauza lobby-ului unguresc din diaspora, cât mai ales din cauze politice interne: niciun partid românesc nu-și poate permite să ignore electoratul de etnie maghiară și multiplele lui expresii politice, chiar dacă numai unul dintre aceste partide, UDMR, are puterea de a influența guvernarea, atât în perioadele când e la putere, cât și atunci când e în opoziție.