Dacă ar trebui să plătim educația pe care o primim acum gratis? Dacă medicii care pleacă din țară ar trebui să-și plătească școlarizarea de care au beneficiat gratis?

Conform unui articol din Ziarul Financiar, în ultimii cinci ani aproape 5.000 de medici au plecat din România. Aproape 6.000 de certificate profesionale a emis Colegiul Medicilor în ultimii cinci ani pentru medicii care și-au exprimat dorința să lucreze în afara țării. Cei mai mulți specialiști interesați să plece vin din județele mari, cu centre universitare. Cele mai căutate destinații de către medicii români au fost Franța – 1.834, Marea Britanie – 784, Germania – 745, Irlanda – 670, Belgia – 418. Luxemburg a atras 88 de medici români, conform articolului din ZF.

Plecarea medicilor români readuce în discuție afirmația premierului Ilie Bolojan, disputată și controversată, conform căreia un medic care a studiat la stat în România, care și-a luat diploma într-o universitate de aici, ar trebui să practice medicina câțiva ani în țară înainte de a pleca în străinătate. Adică, dacă ar pleca mai repede de 3-5-7 ani, ar trebui să plătească toți anii de școlarizare. Mulți sunt de acord cu această afirmație, alții nu.

Un general din armată, acum în rezervă, mi-a spus că la ei, dacă faci școala și vrei să ieși apoi din armată, trebuie să plătești cursurile de școlarizare integral. Așa că el este de acord ca aceia care au terminat medicina în România să stea mai mulți ani în sistem, iar dacă vor să iasă înainte de termen, spre exemplu să plece să lucreze în străinătate, să plătească anii de studii.

Alții nu sunt de acord cu această idee, susținând că atât timp cât școala este gratuită în România și apoi există libertatea de mișcare, conform tratatului Uniunii Europene, trebuie să aibă posibilitatea să plece unde vor ei și oricând, fără niciun fel de constrângere.

Cei care vin din străinătate în România, spre exemplu din Statele Unite, se miră când aud că în România școala de top, iar Medicina este în top, este gratis, fără ca apoi să fie constrânși să lucreze un anumit timp într-un loc. În Statele Unite, ca să faci medicină te costă enorm – de la 200.000 de dolari în sus, bani pe care unii îi împrumută, dar pe care apoi le este foarte greu să-i dea înapoi, ajungând chiar să-și declare falimentul personal ca să scape de datorii.

Toată lumea înjură școala românească, dar țările Europei Occidentale nu au nicio problemă în a atrage absolvenți români.

În Statele Unite, chiar în marile țări ale Europei, ca să faci o școală bună, o facultate bună, te costă. Și te costă destul de mult. Foarte mulți care plătesc aceste taxe de studii, și din liceu, și din facultate, nu reușesc să-și recupereze banii investiți în studii prin joburile pe care ulterior le obțin, dar fără aceste diplome, fără aceste cursuri, nu au acces la joburi mai bune.

La noi, teoretic, învățământul este gratuit și poți să faci o școală bună sau foarte bună aproape gratis, ceea ce în Occident te-ar costa enorm. Poți să ieși medic, inginer, IT-ist, bancher etc. fără niciun fel de probleme și fără prea mari costuri.

România este o țară ieftină din punctul de vedere al educației și poate asta este o problemă. Pentru că fiind gratis, nimeni nu-și bate capul cu educația. Infrastructura școlară este rigidă, ritmul de dezvoltare academică nu este atât de ridicat, iar cei care obțin rezultate le obțin mai degrabă aleator, fără o anumită structură în spate. Foarte puține școli în afara celor din top încearcă să-și îmbunătățească condiția. Banii de la stat vin oricum, nu este un mecanism de analiză a rezultatelor obținute, părinții sunt nervoși că odraslele lor nu învață nimic, odraslele spun că școala și profesorii nu îi învață nimic etc.

Poate dacă s-ar schimba sistemul de finanțare, ar fi un interes mai mare din partea tuturor școlilor să se dezvolte atât academic, cât și din punctul de vedere al infrastructurii.

Cu excepția școlilor bune din marile orașe, restul nu au în spate un model „de business”, prin care să-și dezvolte infrastructura școlară și academică, să atragă profesori mai buni plătindu-i mai bine, adică să facă o școală unde copiii să se bată să vină.

La naștere, fiecare copil ar trebui să primească anual, adică părinții, un card cu o anumită sumă de bani, prin care pot să cumpere servicii școlare. De partea cealaltă, fiind acest sistem, școlile s-ar lupta să atragă copii către ei, astfel încât să încaseze banii acestora care vin via stat. Cu excepția școlilor private și a unor proiecte din marile școli, celelalte instituții de învățământ nu au bani și nici interes să dezvolte infrastructura școlară și academică pe care o au.

Societatea nu pune o presiune pe școală să fie mai updated cu programa școlară, cu programa academică. Având banii primiți direct de la stat, fără niciun fel de criteriu și condiție, școlile de stat nu au niciun motiv să se dezvolte, să fie în pas cu vremurile. Bineînțeles că sunt și excepții, de școli foarte bune, care se pot bate cu altele.

Revenind la afirmația lui Ilie Bolojan, medicii și chiar asistenții ar trebui să fie obligați să stea un număr de ani în România după terminarea studiilor și să nu plece atât de repede din țară fără să plătească costul școlarizării. Dar nu numai medicii și asistenții, ci și multe alte categorii profesionale, care dacă ar pleca din țară să fie obligați să plătească costul studiilor. Exact ca în armată.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)