Da’ o simulare de guvernare normală nu încercăm?
Niște simulări în care miniștrii își fac treaba? O simulare cu reducerea economiei gri? O simulare cu îmbunătățirea colectării taxelor și veniturilor? O simulare cu buget multianual, care să nu mai fie schimbat în funcție de umorile politicianiste și să permită dezvoltări fluente în societate, indiferent de rezultatele alegerilor?
Și dacă ne iese, din întâmplare, vreuna din simulările de mai sus, să o și punem în practică, pe bune? Sunt întrebările care mi-au venit în minte după episodul de săptămâna trecută cu „simularea„ creșterii cotei unice de impozitare, informație ce a transpirat din zona politică și pe care premierul Ponta s-a grăbit să o dezmintă.
Eu știu că în general la noi nu prea iese fum fără foc, și numai faptul că oficialii au „simulat” așa ceva mă pune un pic pe gânduri. Și zic: dom’ne, oamenii aștia chiar nu învață nimic?!
Un banc excelent, pe care l-am mai povestit, cred, dar nu mă pot abține: trei economiști pleacă, în weekend, la vânătoare. Un avion îi aduce în sălbăticie – munți, păduri nesfârșite, nicio așezare cale de sute de kilometri. Înainte de a pleca, pilotul le spune că avionul său este foarte mic, așa că vor putea aduce acasă, la întoarcere, un singur urs. La întoarcere, fiecare împușcase câte un urs. Avionul vine, pilotul nu se poate împotrivi șuvoiului de argumente, vorbe și măsurători, așa că se declară învins și acceptă să încarce cei trei urși vânați. Aparatul încearcă să decoleze, se înalță cât de cât, zboară balansându-se, pilotul turează motorul, dar totul este în zadar – se prăbușesc. În cădere, unul din cei trei economiști se uită pe geam și întreabă: „…unde suntem?”. Altul se uită și el pe fereastră și îl lămurește: „…cam la trei sute de metri est de locul unde ne-am prăbușit anul trecut!”.

Dacă înlocuim economiștii cu politicieni locali, obținem istoria ultimelor două decenii în variantă funny; nu mai bine renunțăm să alegem cea mai proastă soluție, mereu și mereu, acceptăm realitatea și încercăm să schimbăm avionul, în loc să ne tot prăbușim la fiecare încercare de ceva, orice – privatizări, restructurări, proiecte de infrastructură sau managementul privat la companii de stat?
România pierde peste 10 miliarde de euro pe an din TVA neîncasat – față de media Uniunii Europene, de 20%, la noi procentul este dublu și mai bine, de circa 48%. La vecinii bulgari TVA pierdut este mult sub media europeană, doar 15%. La noi se preferă mult mai comoda soluție a împovărării celor care își plătesc taxele și impozitele.
Poate faceți o simulare și cu o economie sfârșită, fără antreprenoriat, fără inițiative, fără investitori străini, cu companii închise și conturi pustiite, așa, de dragul simulărilor.
„Ridotto”, tabloul pictat în secolul XVII de venețianul Giuseppe de Gobbis, reprezintă foaierul unui teatru, dar și strămoșul actualelor cazinouri, un loc unde personaje elegante ascunse în dosul măștilor de carnaval puneau la cale afaceri mai mult sau mai puțin legale. O simulare a realității, făcută elegant, cu talent.