CV „stabil” vs. CV variat

Scriem săptămânal despre executivii din România și din străinătate și avem ocazia să le punem sub lupă parcursurile profesionale, de la primul job la preluarea conducerii operațiunilor pe mai multe piețe. Și, în timp ce unii schimbă numeroase roluri de-a lungul timpului, în organizații diverse, alții dau dovadă de o stabilitate fermă, rămânând fideli aceleiași companii pe durate îndelungate, de zeci de ani, timp în care evoluează, însă sub același angajator. Nu am putea spune că există o variantă corectă de urmat, însă cu siguranță ambele aduc avantaje și dezavantaje. Cu ce riscuri vine, așadar, fiecare? Am identificat câteva:

Riscurile stabilității

1. Plafonarea. Dincolo de o cultură a organizației în care te regăsești, de colegii care sunt ca o a doua familie, de schimbarea pe care o poți aduce în societate și de oportunitățile avute – lucruri invocate adesea de cei care și-au petrecut mare parte din carieră în aceeași companie, trebuie să fim sinceri că, de multe ori, un factor major care ne ține „legați” de vechea echipă este comoditatea. Care reprezintă un risc major, deoarece poate duce la plafonare, întrucât nu te provoacă să te reinventezi, să te readaptezi, ci, odată obișnuit cu flow-ul, îți formezi o rutină a muncii de care îți va fi foarte greu să te rupi. 

2. Pierderea interesului pentru meseria pe care o practici. Strâns legată de plafonare e pierderea interesului pentru meseria pe care o practici, indiferent că e una repetitivă ori creativă. Chiar și în rolurile cu grad crescut de creativitate poate interveni o rutinizare, care poate duce în cazuri extreme și la sentimentul că îți urăști meseria, chiar dacă, la origini, ai ales-o din pasiune.

3. Ratarea oportunităților. O veche zicală e că „Cine nu riscă, nu câștigă”. Dacă faci parte, de pildă, dintr-o companie antreprenorială care nu are în plan extinderea pe noi piețe, vei rata, cel mai probabil, ocazia de a trăi experiențe ca viața de expat pe care ți-ar aduce-o plecarea într-o multinațională.

4. Supraîncărcarea fișei postului. De la un moment dat încolo, e posibil ca angajatorul, știind că ești om de bază în companie, care cunoaște dedesubturile organizației și mersul lucrurilor, să te încarce cu diverse sarcini, transformându-te într-un om „bun la toate”, fără o remunerație corespunzătoare.

5. Potențial mai mic de negociere. Când ai vechime la un loc de muncă vei beneficia, probabi, de majorări periodice ale salariului, însă pentru că ești deja acolo, deja „cucerit”, interesul pentru a ți se acorda aceste măriri salariale „din oficiu” nu va fi unul frecvent. Jena de a merge să renegociezi e și ea o piedică. Unii preferă să își „strângă cu ușa” angajatorul, amenințând că pleacă, însă nu poți face asta des și, în plus, dacă strigi de multe ori „lupul“ fără să treci la fapte, s-ar putea să nu mai fii crezut.

Riscurile schimbării

1. Procesele de intervievare, cu dezamăgirea respingerii și deciziile majore. Pentru a-ți schimba locul de muncă trebuie să treci prin etapa consumatoare de timp și energie a proceselor de recrutare, fie că ești vânat tu de un potențial angajator, fie că aplici din proprie inițiativă la jobul respectiv. În funcție de dimensiunea organizației și „greutatea” funcției, un astfel de proces se poate întinde pe o durată mare de timp ori poate fi divizat în etape multiple, cu grade diferite de dificultate, de la simple discuții la interviuri complexe ori probe practice. Apoi, după ce susții toate aceste interviuri, poți suferi dezamăgirea respingerii și a alegerii altui candidat. În cazul în care totuși ești dorit de companiile X, Y și Z pentru o poziție similară, intervine nevoia de a lua o decizie majoră, de a analiza iar și iar toți factorii implicați pentru a vedea ce ofertă ți se potrivește cel mai bine.

2. Perioada de curtare. O schimbare de job vine automat cu o perioadă de tranziție, în care te acomodezi cu un nou colectiv, cu care există riscul de a descoperi că nu rezonezi. Chiar și în cazul fericit în care vei avea „chimie” cu echipa, va dura până vă veți câștiga încrederea reciproc. În plus, dacă la fostul loc de muncă să spunem că deja vă cunoșteați reciproc tabieturile, felul de a fi, că vă simțiți ca în familie, cu bune și cu rele, acomodarea în noua funcție implică, pentru început, mici compromisuri și o conduită impecabilă, până te familiarizezi cu ceilalți și poți fi tu însuți. Putem asemăna această etapă cu perioada de curtare dintr-o relație, când vrei să îl impresionezi pe celălalt, scoțând în evidență tot ce ai tu mai bun.

3. Stresul adus de nou. Dincolo de colectiv, un job nou implică deprinderea abilității de a lucra în noi programe, aplicații, într-o zonă nouă, cu un program diferit. Toți acești factori pot fi cauzatori de stres, care, gestionat necorespunzător, riscă să se transforme în burnout.

4. Prioritizarea seniorității în acordarea avansărilor. Un loc nou de muncă poate atrage după sine, chiar și în situația în care ești specializat pe nișa ta, un proces de avansare mai greoi, și asta pentru că în general în multe organizații se așteaptă o anumită perioadă pentru a dovedi ce ai de dovedit, înainte să ți se ofere oportunitatea unui rol mai bun. Pe de altă parte, când ai deja un istoric în cadrul companiei, promovarea poate fi mult mai facilă, așa că în momentul în care îți dai demisia trebuie să iei în calcul faptul că e posibil să ai de așteptat o bună perioadă până vei putea avansa.

5. Dacă schimbi prea des jobul, e posibil să nu mai prezinți încredere viitorilor angajatori, deci oricât de interesant e un CV variat, fidelitatea s-ar putea să cântărească mai mult în ochii unei companii. 

Andra Stroe este jurnalist BUSINESS Magazin