CV de CEO nomad: din Muntenegru în România, via Mexic

Auzindu-i povestea, majoritatea l-ar descrie pe Vladan Pekovic, CEO-ul Telekom Romania, drept un risk-taker. A schimbat numeroase joburi pe mai multe continente, în nu mai puțin de opt țări, și nu a stat niciodată prea mult pe gânduri când a fost vorba să facă schimbări radicale în carieră. În cel mai recent eveniment Meet the CEO organizat de Business MAGAZIN, executivul ne-a povestit ce decizii l-au ajutat să ajungă în rolul actual – pe care îl descrie drept etapa de vârf a carierei sale – și cum i-au schimbat acestea viziunea.

Sunt tatăl unui băiat adolescent de 13 ani. Sunt căsătorit, de asemenea. Am un câine, o soție și un fiu”, se autodescrie în câteva cuvinte executivul originar din Muntenegru. El s-a alăturat echipei Telekom Romania în urmă cu 4 ani, în rolul de director executiv tehnologie și informație, preluând funcția de director general în toamna anului trecut. România este deja a opta țară în care locuiește și lucrează. „Pot să spun că mă bucur cu adevărat că locuiesc în România, românii sunt persoane minunate și gentile”, spune el.

Vladan Pekovic are aproape 50 de ani și, înainte de începe studiile în cadrul Universității din Muntenegru, unde a fost licențiat în Inginerie Electrică cu specializare în telecomunicații mobile și tehnologia informației, a fost în armată. „A fost decizia mea să studiez la această universitate, dar a fost influențată puternic de familie, pentru că tatăl, unchiul și fratele meu sunt ingineri, mama e profesor de matematică, cumva în aceeași zonă, așa că pentru mine a fost ceva natural să devin inginer. Într-un fel mi-a și plăcut, dar cumva am simțit că această pasiune a venit din familie.”

După absolvire, s-a angajat în departamentul de IT al fondului de stat pentru pensii, unde lucra în unul dintre primele limbaje de programare, COBOL. Își amintește cu exactitate valoarea primului său salariu, 100 de mărci germane, echivalentul a circa 250 de lei. După doar șase luni i s-a oferit ocazia de a se angaja în cadrul universității, care lansa o divizie de IT. A acceptat postul din pasiune, în ciuda faptului că avea un salariu de două ori mai mic. Executivul își amintește amuzat și de primul său telefon mobil – un Ericsson 318. „Bateria ținea mai puțin de două ore. Era second hand, bateria era deja uzată, iar telefonul în sine era deja demodat.”

În 1998 a venit prima oportunitate importantă din carieră – să se alăture echipei operatorului de telefonie mobilă ProMonte GSM, care abia se lansa în Muntenegru. „A trebuit să aleg între a rămâne pe postul de la universitate, care îmi plăcea, dar unde aveam un salariu mic, sau să aleg acest job care îmi plăcea, chiar dacă nu la fel de mult, dar care avea un salariu de 16 ori mai mare. Și acest de 16 ori mai mare a făcut diferența. Am plecat de la un salariu de 50 de mărci la unul de 800. M-am simțit ca și cum aș fi câștigat la loterie. A fost un salt uriaș, pentru că operatorii de telefonie mobilă ofereau salarii mult mai bune”, povestește el. Din primul salariu primit la noua companie își amintește că a cumpărat o mulțime de lucruri pentru familie. „Aveam niște limitări financiare care atunci au dispărut.”

Debutul ca expat

După un an și jumătate, o agenție de headhunting i-a propus să preia un proiect care urma să fie lansat în Praga. „În anii ’90 era un boom al companiilor de telefonie mobilă. Erau start-up-uri peste tot. Am avut colegi puțin mai experimentați care au fost recrutați mai rapid și au plecat în Ungaria. La câteva luni distanță, m-au sunat și pe mine să mă întrebe dacă sunt interesat, deoarece era acest nou proiect în Praga, în Republica Cehă. Mă întrebam dacă după un an și jumătate sunt pregătit, dacă am dobândit suficiente cunoștințe, dar ei mi-au spus să nu-mi fac griji, așa că am fost la interviu, a mers bine. Prin urmare, m-am alăturat echipei Ericsson în Praga, la începutul anilor 2000.”

Executivul spune că schimbările multiple din carieră au fost influențate într-o măsură și de problemele politice din țara sa, care îi creaseră dorința de profita de toate oportunitățile ivite. „În 1991 a început războiul în Iugoslavia. În țara mea nu era război, dar în jurul nostru da. O mulțime de prieteni au sfârșit luptând în Bosnia, Croația sau Kosovo. (…) Cea mai grea criză din viața mea a fost însă la bombardamentul din ’99. Pentru mine chiar și această pandemie pare ușoară în comparație cu acele vremuri. Unii poate ar spune că schimbam joburile prea des, dar cumva eu răspundeam pozitiv oportunităților. Când aveam ocazia, în special la acea vârstă, și probabil că influențat de viața pe care o avusesem în anii precedenți, cu problemele din țară, aspirația mea de a-mi asuma riscuri a devenit mai mare decât a altor tineri de aceeași vârstă din alte țări.”

Bio:

Vladan Pekovic este licențiat în Inginerie Electrică, cu specializare în telecomunicații mobile și tehnologia informației, în cadrul Universității din Muntenegru. Pe parcursul carierei sale profesionale, a urmat programe educaționale la European School of Management and Technology Berlin, ESSEC Business School, Franța, Duke University, Statele Unite ale Americii, INSEAD Business School, Franța. A debutat în carieră în 1998, în calitate de inginer pentru ProMonte GSM. În perioada 2000-2004 a ocupat mai multe poziții în cadrul Ericsson Mexico, SUA și Algeria, iar în 2004 a avut primul contact cu Telekom, SUA, în calitate de Switch Manager. Ulterior, a ocupat poziții de Project Manager Integrare pentru Crnogorski Telekom (2005-2006), manager regional de program la Glotel Inc (2006-2007), director executiv tehnologie la M:tel d.o.o. (2007-2009). În vara anului 2009 a revenit la Crnogorski Telekom, unde a deținut funcția de Director de Programe (2009-2010) și de Director de Rețea și Servicii (2010 -2013). În perioada 2013-2014 a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Supervizare al NetWorkS!. Din 2013 a revenit în Telekom, ocupând poziții de director rețea, director tehnologie în cadrul T-Mobile Polska și director executiv tehnologie și informație în cadrul Crnogorski Telekom. Din 2017 este parte din echipa Telekom Romania, mai întâi în calitate de director executiv tehnologie și informație, iar din noiembrie 2020 ca director general.

Experiența multiculturală

Oferta de a pleca în Cehia spune că a fost, într-un fel, o surpriză. „Încă mă calibram la a fi bogat cu acel salariu, pentru că îmi oferea posibilitatea să fac niște lucruri pe care nu mi le permiteam înainte, cum ar fi să merg la restaurant de câte ori doream. Înainte era un întreg proiect, trebuia să strâng bani pentru a-mi invita prietenii în oraș. Acum puteam să mă bucur de viață. Așa că m-am gândit: «Ce aș putea să cer mai mult?». Însă am fost provocat nu de salariul mai mare, ci de oportunitatea de a pleca peste granițe, un lucru care nu fusese ușor de făcut în anii ’90 în Iugoslavia, când nu puteam călători. În acei 10 ani ieșisem de două ori din țară, în Italia, pentru o zi, așa că am fost tentat să mă alătur echipei și să lucrez în altă țară.” După această primă experiență în afara granițelor aveau să urmeze multe altele, din ce în ce mai provocatoare. Următoarea destinație în carieră a fost Mexico City, tot în cadrul echipei Ericsson, unde a rămas preț de trei ani, între 2000 și 2003. „Salariul era bun, dar nu banii m-au motivat, nu banii mi-au setat direcția, ci altceva. În acest caz, proiectul din Republica Cehă era pe cale să se termine. Plănuiau, probabil, să îi oprească pe câțiva dintre noi să ajute la operarea rețelelor și câteva luni după. Probabil aș fi rămas în acea echipă de suport alte câteva luni, dar am vrut să îmi asigur un nou job.” Mexic îi oferea o combinație interesantă de destinație nouă – o țară pe care nu o mai vizitase, o limbă nouă, un proiect într-o țară cu o populație cu peste 120 de milioane de locuitori, „iar eu veneam din Muntenegru, o țară cu o populație de jumătate de milion. Era atractiv pentru mine și am vrut să îmi asum riscul atât pentru carieră, dar și pentru ocazia de a mă îmbogăți cultural. Mi-a fost teamă, dar într-un mod în care vrei să depăști obstacolele pe care le vei întâlni, știind că îți vei dezvolta încrederea în tine, abilitățile, că trebuie să înveți niște lucruri pe loc, foarte repede, că trebuie să fii gata pentru a face asta. Pentru mine a fost un factor care m-a motivat.” De altfel, executivul susține că odată ce pleci în afara țării, următoarea mutare devine mult mai ușoară.

Cultural, spune că a fost o experiență foarte diferită, și în doar șase luni ajunsese să vorbească limba spaniolă, lucru apreciat atât de colegii săi cât și de clienți, însă un minus al întregii experiențe a fost aerul poluat, din cauza căruia se îmbolnăvea frecvent, lucru care nu s-a mai întâmplat după ce a părăsit țara.

În Mexic ajunsese să conducă o echipă de 60 de oameni, ingineri back office, iar când proiectul s-a terminat, a primit o ofertă de job în cadrul Ericsson SUA, cu baza în Texas, dar cu proiecte pe tot teritoriul țării. „Am stat o lună în statul Washington, o lună în Wisconsin, o lună în Atlanta. Nu am avut un apartament închiriat, stăteam doar la hoteluri. Acest lucru a durat cam 6 luni și mi-a plăcut.”

După jumătate de an, odată cu sosirea verii, a decis să se întoarcă acasă și să vadă care va fi următoarea mișcare. „Așa că după șase luni am încheiat jobul din SUA. Eram în căutarea altui loc de muncă când unul dintre prietenii mei cu care lucrasem în Cehia și care se afla în Algeria mi-a spus că au un proiect uriaș acolo, dar că lucrurile nu sunt fixate bine, așa că au nevoie de cineva care să facă un audit. Am spus, «Ok, Algeria e Africa, dar îmi oferă o experiență de Orient Mijlociu», așa că am acceptat. Am stat acolo, în capitală, în Alger, trei luni, din septembrie până de Crăciun.”

După aceea, cei care îl recrutaseră pentru Cehia i-au cerut, în 2004, să meargă din nou în State, pentru un nou proiect, de această dată în California, în cadrul Telekom, unde a ajuns, după ceva timp, să conducă o echipă de 100 de angajați.

El își amintește amuzat cum, la acea vreme, Andy, un coleg care îi era și prieten l-a anunțat că își dă demisia pentru a merge într-o companie similară cu MySpace – Facebook. „Eu l-am întrebat: «Ești sigur?». Și a spus da, iar dacă lucrurile nu merg bine poate să se întoarcă. „Așa că a plecat la Facebook și acum, deși e mai tânăr decât mine, s-a pensionat, e DJ, merge la golf.” Dacă ar putea să aleagă însă între a fi CEO al Deutsche Telekom SUA și a fi prietenul său, ar alege cu siguranță să fie CEO, „pentru că îmi place mult ceea ce fac. Nu mă văd în locul lui, el este o combinație între om de afaceri, star rock și idol de la Hollywood. Eu aș prefera să continui să învăț, să duc o viață activă, să conduc companii, să încerc să contribui la succesul companiei și de-abia apoi să mă retrag la sailing.” De-a lungul timpului, spune că s-a gândit totuși și să își pornească propriul business. „Când muncești pentru corporații, când îți închei ciclul, te întorci și vezi că ai avut și tu o contribuție în acel mare succes ai un anumit sentiment de mândrie. Când ai propriul business muncești mult, ești recompensat, dar creezi o moștenire. Poți spune «Iată, asta e chitara mea, eu am construit-o!». Asta e un fel de dorință să lași o amprentă mai mare. Amprentele pe care le lăsăm în corporații sunt de altă natură.”

Pekovic a rămas în California până în 2007, și, cu toate că nu a avut niciodată acel dor imens de casă (homesick, cum îi spun americanii), avea momente când dorea să petreacă timp cu familia și cu prietenii din Muntenegru, așa că în momentul în care i s-a oferit posibilitatea de a primi o poziție în cadrul Crnogorski Telekom, în Muntenegru, a acceptat-o. A rămas aici timp de doi ani. Ulterior, a urmat un nou șir de experiențe: rolul de manager regional de program la Glotel Inc. în Chicago, SUA, cel de director executiv tehnologie la M:tel d.o.o., în Muntenegru, urmate de întoarcerea la Crnogorski Telekom, unde a deținut funcția de director de programe și de director de rețea și servicii. În intervalul 2013-2014 a fost președinte al Consiliului de Supervizare al NetWorkS!, din 2013 revenind totodată în echipa Telekom, inițial ca director rețea și director tehnologie în cadrul T-Mobile Polonia, apoi ca director executiv tehnologie și informație în cadrul Crnogorski Telekom, rol care acoperea atât Croația cât și Muntenegru. S-a alăturat apoi echipei Telekom România, poziție care a venit printr-o căutare internă. „Când am auzit de România, m-am gândit atât la țară, cât și la business, și ambele perspective erau pozitive. Prima dată vizitasem România în 2014, iar apoi m-am întors anual pentru afaceri. Am observat că puteai să vezi progresul uriaș făcut în doar câteva luni de fiecare dată. Iar interacțiunea cu românii era frumoasă.”

În opinia sa, românii sunt buni cu expații, și asta pentru că „în România oamenii sunt politicoși în interacțiuni și văd fiecare străin ca un oaspete. Este un lucru tipic pentru Balcani ca atunci când cineva îți trece pragul să aduci tot ce ai mai bun în casă, chiar dacă sunt lucruri pe care nu le dai uneori nici copiilor”. Executivul mai spune că românii îi amintesc de el atunci când era tânăr, pentru că sunt foarte deschiși la schimbare, profită atunci când apare o oportunitate. „Sunt, de asemenea, nerăbdători să învețe. Când am ajuns aici, în 2017, stăteam într-o clădire la etajul 7, și pe etaj cu mine erau
10-12 studenți pe cale să devină ingineri, pe care îi angajasem, și îi vedeam că investesc mult în cunoștințele lor, în creșterea propriei valori pe piață. Așa îi văd pe tinerii specialiști români: foarte concentrați, muncitori, deschiși în fața oportunităților și gata să își asume riscuri.”

Profil de lider

Vladan Pekovic se consideră un om normal, care face și multe greșeli. „Cred că am avut mulți colegi, atât la universtitate cât și ulterior, care sunt mult mai buni decât mine. Așadar, nu aș spune că nu am anumite abilități în afaceri, dar cred că a existat și norocul și de asemenea perseverența. Asumarea riscurilor este iarăși ceva ce te ajută să progresezi. Sunt mulțumit de ceea ce fac, dar încerc să nu mă privesc ca fiind extraordinar.”

Privind retrospectiv, el susține că nu are regrete și nu ar schimba nimic. Printre punctele sale tari spune că se numără perseverența și asumarea riscurilor calculate, iar în ceea ce privește aspectele pe care ar vrea să le îmbunătățească la sine, acestea ar fi abilitatea de a asculta și focusul.

Ca lider, el se descrie drept un facilitator, un integrator. „Pot spune că nu sunt direcțional. Întotdeauna încerc să angajez oameni mai buni decât mine pentru că asta îmi face viața mai ușoară și pentru că asta crește șansele de succes. Dacă ai oameni care știu businessul mai bine decât tine, care știu finanțe mai bine decât tine, ai suficient timp la dispoziție să îi aduci împreună și să creezi o echipă valoroasă, în loc să le spui ce să facă. Nu știu dacă aceasta e abordarea potrivită pentru că există executivi care fac lucrurile diferit, dar eu încerc să conduc boardul ca o echipă, nu pentru a urma doar deciziile CEO-ului.” A avut, întotdeauna, și mentori – nu neapărat șefi, uneori doar colegi. „Am încercat întotdeauna să ascult sfaturile lor. Spre exemplu, cu șeful meu din Muntenegru discut și acum o dată la trei luni și mă sfătuiesc cu el legat de diverse situații, dileme pe care le am.”

De-a lungul carierei, executivul a ajuns la concluzia că durata optimă pentru a conduce o echipă este de 3 ani. „Cred că în 3 ani poți să-ți lași amprenta. Pe de altă parte, cultura organizațională e mult mai greu de schimbat, e necesar mai mult efort și mai mult timp. Dar cred că și în 3 ani poți să faci asta.”

În prezent, Pekovic consideră că se află într-o perioadă de vârf a carierei, „pentru că să primești un rol de CEO este, cu siguranță, un vârf”. Perioada în care a condus departamentul de tehnologie și IT spune că i-a adus, de asemenea, o mulțime de provocări, „dar să devin CEO nu a fost o recunoaștere doar pentru mine personal ci și pentru echipa mea, care m-a ajutat cu tot ce a presupus funcția de CTIO.” Nu are însă o rețetă care te poate ajuta să ajungi CEO. „Depinde dacă obiectivul tău este să devii CEO. Faptul că eu am schimbat multe joburi a însemnat de fapt disponibilitatea mea de a-mi asuma riscuri, de a fi deschis la noi oportunități și a dus, în cele din urmă, la numirea mea ca CEO. Mi-a plăcut însă foarte mult să învăț, chiar și acum sunt înscris la o școală de business, am făcut același lucru și în timpul pandemiei, continuând cursuri începute în 2019.” El spune că încearcă să facă asta din două motive: „pentru că învăț ceva nou și pentru că am colegi foarte deștepți. Îmi place să mă educ în multe zone care nu au legătură cu tehnologia. Am câștigat câteva noțiuni în plus despre cum să conduci un business, despre psihologie, despre oameni – toate aceste lucruri le-am acumulat în funcție de interesele mele, și nu raportat la scopul de a deveni CEO.” Încercarea de a face multe lucruri în moduri diferite îți lărgește orizontul, iar asta îți va oferi mai multe șanse, adaugă el. „Nu contează dacă ești tot timpul în aceeași companie sau schimbi companiile. Mai mult, schimbarea e și ea bună, mie personal îmi place. Chiar și atunci când schimbarea e impusă, nu trebuie să o vezi ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate. Așa a fost în cazul meu, cel puțin.”

Vorbind despre echilibrul între viața personală și profesională, executivul povestește că, în timpul unei ședințe cu un antrenor pe care l-a avut în Polonia, a trebuit să facă o listă cu cele mai importante valori pe care le are. „Am pus mai întâi familia și abia apoi alte valori. Când ne-am revăzut, m-a pus să îi descriu activitățile și timpul rezervat fiecăreia, iar familia a ajuns pe locul al șaselea. Prin urmare, trebuie să fii conștient tot timpul de aceste lucruri și să corectezi atunci când e nevoie de așa ceva. Nu e însă ușor. Aș spune că pandemia m-a ajutat să îmbunătățesc acest aspect, pentru că am lucrat timp de câteva luni de acasă, am putut petrece mai mult timp cu cei dragi. Există însă sacrificii pe care trebuie să le faci. Însă putem fi cu toții de acord că familia e extrem de importantă și nu ar trebui să facem prea multe sacrificii.” Despre programul său zilnic, executivul spune că acesta începe în zorii zilei, în jur de 6 dimineața, dar nu pentru că așa vrea, ci pentru că așa îi e obiceiul. „De la 6 la 8 nu fac nimic special, îmi beau cafeaua și mă uit la televizor, nu am nevoie de acest timp pentru ceva anume. Cu toate astea, nu aș acorda prea multă atenție orei la care mă trezesc, e mai important cum îți distribui timpul și cum acorzi timp activităților care contează pentru tine. Trebuie să găsești echilibrul perfect. Eu încă îl caut.”

Ca hobby-uri, lui Vladan Pekovic îi place să petreacă timp la mare, în mare și pe mare. „Am o mică barcă și îmi place să navighez, îmi plac înotul și alte sporturi nautice.”

Dacă ar fi să aleagă să lucreze într-o țară în care nu a ajuns încă, el spune că aceea ar fi Japonia, dar nu ar spune „nu” nici unei experiențe africane reale. „Pentru mine, Algeria a reprezentat mai mult Orientul Mijlociu.” Despre varianta de a se pensiona anticipat, ca prietenul său, fost angajat Facebook, spune hotărât că iese din discuție. „Nu mă văd ieșind la pensie înainte de termen.” În urma sa, la Telekom România, ar vrea să lase moștenire o abordare disruptivă și, din punct de vedere al culturii organizaționale, o cultură full-service. „Mi-ar plăcea ca toată lumea din companie să preia asta, nu doar cei din magazine sau call-center. (…) Asta e cultura pe care mi-aș dori-o.”

Amprenta ierarhiei

În primul trimestru al acestui an, Telekom Romania a înregistrat venituri de 210 milioane de euro, valoarea EBITDA după IFRS16 a atins 34,5 milioane de euro, baza de clienți pe servicii mobile a ajuns la 3,55 milioane, baza de clienți servicii convergente fix-mobil (FMC) – 924.000, iar baza de clienți TV (DTH, IPTV și Cablu) – 1,1 milioane, rezultate înregistrate în T1/2021. Compania spune că se focusează pe digitalizare și simplificare, cu scopul îmbunătățirii serviciilor pentru clienți, oferind drept exemple platforma LiveShop, aplicația Where is my technician, dar și dublarea numărului de roboți în 2021, pentru al treilea an consecutiv. Legat de strategia comercială a Telekom Romania pentru următorii ani, Vladan Pekovic alege să o descrie printr-o metaforă: „Avem o grădină zoologică și trei animale – un rechin, care să atace și să muște din piața mobilă, un arici, care să apere zona fixă și un vultur, care să observe oportunitățile și să le atace la momentul optim. Aceasta va fi strategia noastră în perioada următoare.” Odată cu apariția pandemiei, executivul spune că obligația companiei a fost de a proteja oamenii, nu doar nu de apariția virusului, ci să le asigure și bunăstarea mentală și fizică. „Prin urmare, am organizat mai multe sesiuni online de coaching – aproape 4.000 de oameni au participat la sute de astfel de evenimente online unde am prezentat cursuri de yoga, lecții de gătit și altele. Când ne vom întoarce la lumea offline, cred că vom putea continua astfel de inițiative, și mi-aș dori ca toți cei din management să devină factori de integrare, mai degrabă decât să ofere o anumită direcție. Ideea este că România și toate statele ex-comuniste sunt foarte ierarhice, deci schimbarea acestui lucru, aplatizarea organizației și încercarea de a-i face pe oameni mai abordabili reprezintă o provocare, dar e ceva de care e nevoie pentru a livra clienților experiența dorită”, este de părere Pekovic. În opinia sa, „și asta cred că e ceva ce am învățat în timpul petrecut în Statele Unite”, experiența clienților și relația cu aceștia sunt extrem de importante. „Un business se ocupă de oameni atât din perspectiva clienților, cât și a angajaților, și dacă te ocupi de ambele în mod corect atunci banii vor veni.”

Sfaturi pentru tinerii aflați la început de carieră:

1. Tratează-i pe alții în același fel în care vrei să fii tratat – în familie, pe stradă, între prieteni, în business.

2. Nu te aștepta să fii recompensat imediat pentru ceea ce faci. Trebuie să acorzi timp, recunoașterea pentru anumite eforturi va veni când nu te aștepți. Când cineva îți cere să faci ceva acum, nu îi arăta imediat nota de plată. Fii răbdător.

3. E foarte important să îți placă ceea ce faci. Dacă nu îți place o profesie, schimb-o. Fă altceva!

4. Când îți place ceva, fă-o cu pasiune până la maximizarea capacității. Cred că asta e cheia. De fiecare dată când faci tot ce-ți stă în putință, e mai mult decât suficient.

5. Trebuie să ai o privire de ansamblu asupra businessului, nu te limita la o zonă, la o funcție.

6. Învață cât poți din literatură, din diverse surse, dar încearcă   să acumulezi cunoștințe și de la colegi.

7. Distrează-te! Dacă te trezești dimineața, te duci la birou și crezi că asta e o pedeapsă, dacă petreci 8 ore la birou fără să glumești, nu e ok.

8. Nu te teme de riscuri.

9. Schimbările sunt bune, schimbările reprezintă oportunități, nu amenințări.

10. Expune-te diverselor culturi, fii un burete pentru noi cunoștințe, noi comportamente și obiceiuri, și apoi vei vedea cum te poți adapta și ce să faci.