Cumparam timp la bursa?

Pe masura ce treceau zilele si ma intalneam cu manageri din businessul autohton, un sentiment pe jumatate melgibsonian, pe jumatate iluminist ma incerca din ce in ce mai tare. Cum de am facut legatura atat cu actorul de la Hollywood cat si cu celebrul curent al iluminismului, aveam sa imi dau seama ceva mai tarziu.

Ce m-a uimit intotdeauna este faptul ca exista oameni de business atat in Romania, dar si in strainatate, care au construit imperii, au facut tranzactii de zeci de milioane de euro, au intemeiat o familie si au calatorit peste mari si tari, toate intr-un timp record, situat, in medie, pana in varsta de 40 de ani.

Inevitabil, rasare intrebarea: “Cand au avut timp aceste personaje sa isi dezvolte epopeile individuale, cu idei indraznete, decizii importante, altfel spus, cu suisuri si coborasuri?”

Solutia a venit dintr-o carte de demult, in care sorbeam cu nesat teoria nevoilor si resurselor, cu premisele conform carora nevoile se autocreeaza tocmai din lipsa sau, mai bine zis, din raritatea resurselor. Un economist scotian din curentul iluminist, David Hume, a ameliorat chiar aceasta abordare si a lansat teoria conflictelor, din care reiese ca toate conflictele, din orice registru (armate, de idei, morale, chiar si cele interioare), pornesc de la raritate. Hume nu a reusit doar sa arunce mai multa lumina in confruntarea nevoi-resurse, ci si in teoria pe care am enuntat-o anterior, aceea ca raritatea afecteaza de fapt, poate cel mai pretios bun pe care il avem, si anume timpul.
Timpul a devenit prin excelenta un bun rar. Atat de rar, incat fiecare individ alearga in cautare de timp liber si ajunge sa isi ocupe si putinul timp liber care i-a mai ramas cu alergarea propriu-zisa.

Pentru multi oameni de afaceri, teoria vorbeste de la sine. Aici intervine sentimentul melgibsonian pe care l-am avut in mijlocul discutiilor cu multi oameni de business. Desi imi roiau in minte cifre de afaceri, procentul cu care a crescut marja de profit, unde si cate showroom-uri se mai deschid, cum este si cum se va transforma piata, auzeam gandurile managerilor care spuneau, la unison, ca, dincolo de planuri, de raportari si sedinte de board, le lipseste teribil timpul liber si ce utilitate mare ar avea, pentru fiecare dintre ei o zi, doua, trei, de dolce fare niente.

Desi vorbeam deschis, cu voce tare, despre cum iau executivii startul in 2007, situatia aducea cu rolul lui Mel Gibson, in “Ce-si doresc femeile” (aici a intervenit, asadar, sentimentul melgibsonian de care vorbeam), dar in varianta business cu stil – “Ce-si doresc executivii”.

Astfel, Marius Ghenea, actualmente CEO al Clearwire, cel care a stat in spatele cresterii Flanco pana acum doi ani, recunoaste ca inceputul lui 2007 l-a prins intr-o calatorie. A trecut si prin Caraibe, dar nu strict pentru soare si plaja, ci si pentru interese de afaceri. La fel si Maria Grapini, presedintele companiei Pasmatex din Timisoara, care produce lenjerie intima sub marca Triumph. Grapini vrea sa isi deschida un showroom la Moscova, si-a stabilit obiectivele de vanzari, dar isi face planuri si pentru o vacanta de vara in Austria.

Dragos Dinu, presedintele celei mai mari companii farmaceutice de pe piata, A&D Pharma, recunoaste ca timpul liber este lucrul pe care si-l doreste cel mai tare, mai ales pentru a-l petrece in sanul familiei. Dan Ioan Popp, presedintele companiei imobiliare Impact, viseaza la o calatorie in China, dar doar daca toate planurile de business vor deveni realitate. Theodor Alexandrescu, directorul AIG Life, a doua companie de pe piata asigurarilor de sanatate, este si el constient ca timpul pe care il va avea pentru viata personala va fi destul de restrans in 2007.

Cat despre intrebarea referitoare la cand au avut timp acesti executivi sa isi construiasca businessurile, dar si viata personala, m-am lamurit: probabil nu exista niciun elixir si, de fapt, …nimeni nu a avut niciodata timp.
Imi ramane, ca atare, libertatea de a presupune ca, la fel cum am ajuns sa facem tranzactii cu alte bunuri rare, precum aerul, aurul sau emisiile de carbon, vom ajunge, probabil, sa vindem timpul pe bursa. Punem pariu pe cotatii?