Cum vrea BNR să păcălească inflația și explozia ratelor la bancă

Acum câteva zile, Banca Națională a Poloniei a majorat dobânda de referință de la 4,5% la 5,25%, o creștere sub așteptările analiștilor, care prognozau o creștere până la 5,5%. În Polonia, inflația a ajuns în martie la 10,9%, față de 8,6% în februarie.

Banca Națională a Cehiei a majorat dobânda de referință de la 5% la 5,75%, peste așteptările analiștilor. În martie, inflația din Cehia a ajuns la 12,7%, cel mai ridicat nivel din 1998 încoace.

În Ungaria, Banca Națională a majorat dobânda de referință la 5,4% de la 4,4%, la o inflație în martie de 8,5% (martie 2022/martie 2021).

În Statele Unite, Banca Centrală – Fed – a majorat dobânda de referință la 0,9% de la 0,4%, în condițiile în care, în martie, americanii au avut o inflație de 8,5%, cel mai ridicat nivel din 1981.

În Europa, Banca Centrală – BCE – se pregătește să înceapă în iunie procesul de creștere a dobânzilor, nivelul actual fiind de minus 0,5%, față de o inflație în zona euro în martie de 7,4%, iar în Uniunea Europeană de 7,8%. În Germania, inflația a fost în martie de 7,3%, cel mai ridicat nivel din 1981 încoace.

Marți, 10 mai, BNR are o nouă ședință de politică monetară, unde piața se așteaptă la o creștere a dobânzii de referință de la 3% direct la 4%, și nu la 3,5%, având în vedere că pasul de creștere de până acum al Băncii Naționale era de 0,5%.

Deja băncile au inclus această creștere a dobânzii pe piața interbancară, unde ROBOR la trei luni, cel mai urmărit indicator, a crescut vineri la 5,2%. În martie inflația a fost în România de 10,15%, iar pentru lunile următoare piața se așteaptă la o inflație de 12-13%, dacă nu chiar 15% având în vedere creșterile de prețuri din economie. Oricum, dacă nu ar fi fost plafonarea prețurilor la energie și gaze, inflația ar fi fost deja peste 15%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

La finalul anului trecut, când BNR avea o dobândă de 1,75%, analiștii de la Londra ai băncii americanii JP Morgan – Nicolaie Chideșciuc, fost la ING România, este economistul-șef pe regiune – uimeau piața românească, susținând într-un raport că BNR va fi nevoită să ajungă cu dobânda de referință la nu mai puțin de 5,5% la începutul anului 2023 dacă vrea să controleze inflația. Atunci, analiștii de la București aveau o dobândă a BNR prognozată la 3,5%, maximum 4%.

La cum evoluează lucrurile cu această explozie a inflației peste tot în lume și o creștere mai mare a dobânzilor, BNR va ajunge mult mai rapid la o dobândă de 5,5%, și asta mai degrabă pentru a ține pasul cu băncile centrale din regiune decât pentru a controla inflația.

Toate băncile centrale mari din lume au pierdut lupta cu inflația, cel puțin în acest an, dar găsesc în războiul din Ucraina, și mai ales în războiul sancțiunilor economice, cu toate consecințele de rigoare – creșterea prețurilor la gaze, petrol, energie – un țap ispășitor.

Bineînțeles că băncile încearcă să tragă de timp cu creșterea dobânzilor pentru a nu pune și mai mult paie pe foc, având în vedere scăderea economică și stagflația care se anunță pe piețele occidentale. În stagflație creșterea economică este zero, dacă nu chiar pe minus, iar inflația este mare, o situație pe care țările occidentale încearcă să o evite, prin creșterea mai redusă a dobânzilor față de cât este inflația.

Acum un an, când în zona euro inflația anuală era de 1,3%, nimeni nu se gândea că inflația va ajunge, în numai un an, la 7,4%. Pur și simplu, toate analizele macroeconomice au fost date peste cap.

La București, BNR a tras cât a putut de timp pentru a nu crește mai accelerat dobânda de referință, rămânând în urma celorlalte bănci centrale, iar această situație se bazează pe stabilitatea cursului valutar leu/euro.

Totuși, deși BNR are acum o dobândă de referință de 3%, adevărata dobândă este dobânda Lombard, dobânda la care se împrumută băncile de la Banca Națională, care este de 4%. Treptat, BNR a început să scoată lichiditate din piață în încercarea de a nu pierde din vedere inflația, ceea ce creat un deficit pe piață, forțând băncile să vină la BNR pentru lichiditate sau să înceapă să majoreze dobânzile în zona de retail, adică la persoanele fizice, care au început să pună întrebări, uitându-se cum li se devalorizează economiile depuse la bancă. Unii deponenți au început să-și schimbe economiile din lei în euro, măcar să se protejeze în cazul în care va crește cursul valutar.

Analiștii spun că marți BNR va crește dobânda Lombard la 5%, acesta fiind adevăratul reper al pieței.

În economia reală creșterea dobânzilor încă nu se vede evident, deși ROBOR crește de la o zi la alta. De fapt, pentru companii contează mai mult accesul la finanțare și mai puțin care este costul finanțării. Totuși, în piață se vede cum companiile accesează liniile de credit – în martie creditele noi de corporate au fost la cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani -, mai puțin pentru investiții și mai mult pentru a acoperi deficitul propriu de lichiditate în urma scăderii vânzărilor. Această situație se va accentua tot mai mult în următoarele luni pentru că vânzările scad accelerat, reducerea puterii de cumpărare prin creșterea inflației și a prețurilor începând să se simtă tot mai mult.

La nivelul creditelor de retail – ipotecare și consum – dobânzile încă nu frig, pentru că IRCC este la 1,8% până la finalul lunii iunie, iar în T3 va fi la 2,6%, ceea ce este un nivel care poate fi plătit.

Dar și IRCC va crește, iar acest lucru se va vedea anul viitor, când va ajunge la 5-6%, în funcție de dobânzile de pe piața interbancară care se tranzacționează acum și cele care se vor tranzacționa în vară, toamnă și în iarnă.

Băncile nu se grăbesc cu majorarea dobânzilor la depozite pentru retail, dar în schimb statul a ridicat dobânzile la titlurile Tezaur la 5,5% la un an și 6,15% la trei ani. În piață, băncile mari oferă dobânzi mult mai mici – 2-4% – pentru aceste scadențe.

Problema cea mai mare la ora actuală este legată de titlurile de stat, adică finanțarea bugetului, acolo unde dobânzile efective de tranzacționare din piață – randamentele – au explodat. La titlurile pe 10 ani randamentul a fost vineri de 7,49%, la cinci ani de 7,25%, la trei ani de 6,95%, la un an de 5,92%, iar la șase luni de 5,76%. Ca să ia bani din piață pentru finanțarea deficitului și rostogolirea datoriei publice, Ministerul Finanțelor a ajuns să accepte randamente de 6,9-7%.

Tensiunea pe piața titlurilor de stat este destul de mare având în vedere necesarul de finanțare al Ministerului de Finanțe, inflația foarte mare așteptată – de 12-15% – și solicitările băncilor și investitorilor în privința dobânzii ca să împrumute statul deteminând o solicitare a unor dobânzi din ce în ce mai mari pentru a cumpăra titluri de stat, adică datoria pe care o face România. Problema este că băncile locale, care sunt principalii cumpărători de titluri de stat, au seifurile pline, fiind la limita maximă de expunere. Asta ca să nu mai  vorbim că pentru titlurile de stat cumpărate în anii anteriori, când dobânzile erau mici, trebuie să marcheze pierderi, având în vedere scăderea valorii titlurilor de stat ca urmare a creșterii dobânzilor.

Operațiunile pe piața secundară a titlurilor de stat au explodat: dacă în aprilie nivelul mediu zilnic a fost de 10,7 miliarde de lei, joi, pe 5 mai, a ajuns la 18 miliarde de lei.

Pilonul II de pensii, acolo unde 7,6 milioane de români au banii de pensie fără să știe (3,75% din salariul brut merge către unul dintre cele șapte fonduri de pensii) resimte din plin scăderea valorii titlurilor de stat românești, astfel încât, din toamna anului trecut, valoarea unui titlu de participare într-un fond de pensii este în scădere: cine iese la pensie acum și trebuie să-și ridice banii din Pilonul II are o valoare a titlurilor de participare, deci a sumei acumulate, mai mică decât cei care au ieșit anul trecut în vară.

Investitorii străini, care asigurau o parte din finanțarea bugetului în titlurile de stat pe lei, cer dobânzi mult mai mari, ceea ce face viața Ministerului de Finanțe tot mai dificilă. La o scădere a creșterii economice de la 4,3% la 2,3%, Ministerul de Finanțe plătește dobânzi de peste 6%, ceea ce înseamnă că în fiecare lună se acumulează o datorie netă tot mai mare. Noroc că PIB-ul crește în valoare nominală prin creșterea inflației.

Aceasta este poza actuală a inflației și dobânzilor din România. Nici chiar Isărescu nu știe ce urmează și până unde va fi nevoit să crească dobânzile, astfel încât încerce să preia controlul inflației nu în acest an, ci în următorii doi ani.

Acest an este pierdut pentru inflație, nu numai în România ci peste tot în lume, și cel mai probabil țările occidentale se vor confrunta pentru prima dată, după 40-50 de ani, cu o inflație de două cifre.

Dobânzile nu pot crește la nivelul inflației, pentru că sta ar însemna aruncarea unei arme nucleare.

De bine, de rău, oamenii și companiile mai au resurse financiare acumulate în anii anteriori și pot să facă față creșterilor de prețuri și majorărilor de dobânzi.

Uitați-vă, cel puțin în București, ce este în malluri, cum sunt restaurantele, cât de aglomerate sunt străzile de mașini (benzina a crescut cu 50% în șase luni), cum se cumpără city-break-urile, deși prețurile la avion sunt mai mari cu 50% față de 2019 și cum se caută vacanțe, și nu la cele mai mici prețuri.

Până la începutul toamnei ne descurcăm cu creșterile de prețuri, creșterea dobânzilor – decalajul de la IRCC ne salvează -, și mai vedem ce se va întâmpla în toamnă.

Atâta timp cât oamenii nu-și pierd joburile, ci dimpotrivă, piața muncii are un decalaj între cerere și ofertă, inflația poate fi plătită din buzunare, la fel și creșterile de dobânzi.