Cum vor mai putea multinaționalele atrage angajați când toți lucrează de acasă, iar clădirile de birouri cu facilitățile lor nu mai contează?

Începând de la clădiri de birouri aflate lângă metrou, lângă un mall sau lângă centre comerciale, cu cafetaria sau food court-ul, până la interioare cu spații aerisite, colorate, cu ventilație de ultimul tip, lumină și perne ergonomice, totul era făcut pentru a da bine în materialele de prezentare.
Când aceste lucruri, plus abonamentele la sălile de fitness sau centrele medicale au devenit comune, multinaționalele au început să investească în programe de leadership, training și chiar psihologie în încercarea de a face diferența față de rivali.
În ultimii ani salariile, cel puțin cele din IT, au crescut destul de mult și atunci angajații au început să se intereseze de șefi, de managerii cu care vor lucra și de colegii de birouri – cum sunt, ce fac și cum se comportă.
Specialiștii în HR au ajuns să spună că angajații nu pleacă dintr-un loc din cauza banilor, ci din cauza șefilor.
Bugetele de HR au devenit tot mai mari odată ce nivelul de fluctuație de personal se mărea și era nevoie de mai mulți bani pentru a ține angajații sau a aduce alții noi. Atâta timp cât sondajele arătau că angajații erau fericiți la birou și nu plecau atât de repede la o altă companie, banii nu contau.
România avea o rezervă de cost destul de mare, așa că cel mai important lucru era să ai cu cine să faci proiectele, nu la ce cost de personal.
Pe vârful crizei forței de muncă, mai ales în București, Cluj, Timișoara, Iași, unde multinaționalele și-au deschis centre și aveau nevoie de angajați, departamentele de HR au ajuns în prima linie de bord dacă aveau rezultate.
Dar în martie 2020, de nicăieri, a venit criza COVID-19 și totul s-a schimbat.
De frica coronavirusului, corporatiștii au fost trimiși să lucreze de acasă – trăiască infrastructura de internet din România, cea mai bună din Europa – iar trecerea s-a făcut fără probleme, spre surprinderea tuturor. Clădirile de birouri și sediile de companii, unde s-au investit, sute, zeci de milioane de euro, au devenit goale, fără viață și inutile din punctul de vedere al chiriașilor.
Într-o săptămână toată lumea lucra de acasă ca și cum ar fi fost de la birou. Acum s-a deschis un război între dezvoltatori și chiriași pe tema spațiilor de birouri, care au devenit prea mari și inutile, dar asta e altă problemă.
Având în vedere că pandemia
nu moare, ci chiar se extinde, companiile nu vor să riște să-și readucă angajații la birou, ținându-i acasă atâta timp cât pot să lucreze din altă parte.
Ani de zile angajații au visat să lucreze de acasă pentru a nu mai sta pe drumuri cu orele, dar au realizat că este extrem de dificil să stai între patru pereți, să vorbești numai tu cu tine, fără colegii pe care nu-i sufereai sau cu șefii pe care-i urai.
Pe cine să mai dai vina acum dacă ai vrea să pleci?
Având în vedere că acum este criză, fluctuațiile de personal s-au redus considerabil spre bucuria departamentelor de HR, care nu mai trebuie să se confrunte cu angajați tot timpul nemulțumiți sau care nu vin la interviuri, anulându-le cu o oră înainte.
Dar pe de altă parte, pe măsură ce activitatea economică se reia, iar proiectele revin, discuția legată de personal, de reținere și chiar de atragere de noi oameni va reveni în prim plan.
Poate nu va fi la fel ca în ultimii ani, dar tot timpul companiile angajează sau fac reduceri de personal în funcție de cum merge businessul.
Întrebarea este cum vor fi atrași oamenii în viitor de o companie sau alta, atâta timp cât se lucrează de acasă, nu mai contează sediul cu facilitățile lui nici distanța și poate chiar nici „fața” colegilor și a șefilor.
Cum vor arăta facilitățile viitorului pentru a reține și a atrage talentele?
Pentru că multinaționalele nu pot veni acum să zugrăvească cei patru pereți de acasă!