Cum te învață școala românească să fii antreprenor. Sau cum nu te învață

“Ludovic al XVI-lea obișnuia să afirme că o țară este bogată atunci când oamenii ei sunt bogați. Firește, afirmația este la fel de adevărată și astăzi, așa cum demonstrează realitățile din multe țări. În condițiile contemporane principalii artizani ai bogăției sunt întreprinzătorii. Deci, țările care se vor bogate trebuie să acorde o atenție deosebită întreprinzătorilor.“ Așa începe lecția „Calități și competențe ale întreprinzătorului de succes“ din manualul de educație antreprenorială, materie predată obligatoriu elevilor de clasa a X-a. Elevii află din același manual că Jack Welch, de la firma General Electric, spunea că, pentru a reuși în lumea afacerilor în anii 1990, trebuie să te gândești tot timpul la cum poți face fiecare persoană mai folositoare și mai valoroasă.

Mădălina are 19 ani și a absovit liceul în vara anului trecut. A învățat un an școlar educație antreprenorială de la profesoara de economie, însă recunoaște că nu știe niciun antreprenor român de succes. Radu Georgescu, Florin Talpeș, Dragoș Pavăl, Dan Șucu sau Raul Ciurtin sunt doar niște nume de care nu a auzit până să o întreb. „Nu prea am învățat nimic. Stăteam degeaba, nu scriam nimic și ne dădea note așa (fără o evaluare – n.r). Din când în când aveam de făcut proiecte și luam de pe net referate“, spune Mădălina. Deși nu s-a înscris la facultate, tânăra spune că preferă să lucreze într-un depozit de haine pentru patru lei pe oră, primiți pentru că „nu aș ști cum și ce să fac exact dacă aș avea o afacere“.

Alex are 25 de ani și a ales să încerce totuși pe cont propriu, după ce a renunțat la facultate și a lucrat timp de doi ani într-o companie. Singurul model în antreprenoriat a fost tatăl lui, proprietar timp de 20 de ani al unui magazin alimentar undeva în județul Mureș. Din 2009, la presiunea băncilor creditoare, tatăl său a închis afacerea și a devenit angajatul fiului. Alex a înființat o firmă de livrare de butelii de aragaz la domiciliul clienților. Mizând pe faptul că buteliile sunt voluminoase și necesită înlocuirea aproape lunar, tânărul s-a gândit să intre pe o piață în care nu avea concurență. „Am lucrat ca șofer de camion de butelii, dar patronul a avut probleme și a trebuit să încep pe cont propriu“, spune Alex. Era ianuarie 2012 când s-a trezit șomer, după ce grupul olandez SHV, lider mondial în distribuția de gaz petrolier lichefiat, a decis să se retragă din piața locală după doar trei ani de la intrarea în România. Și-a investit ultimul salariu într-o mașină Dacia Pick-Up veche de 15 ani și a început să testeze modelul de business pe la porțile locuitorilor. „Acum câștig cam 2.500 de lei lunar, mai mult în lunile de vară și mai puțin iarna pentru că lumea gătește și la sobă“, povestește Alex despre proiectul său. Pentru a porni cu motoarele turate, a încercat să obțină un credit de la bancă, însă încercarea nu a dat roade pentru că nu avea un plan de afaceri cu care să îi convingă pe ofițerii de credite.

În Harghita, locul unde se desfășoară activitatea firmei sale, doar alți 1.148 de tineri cu vârsta sub 30 de ani dețin o firmă, însemnând 7,24% din totalul firmelor înregistrate în județ, cel mai scăzut procent din țară. La nivel național, din cele peste 710.000 de firme active la finalul anului 2013, 130.000 erau înregistrate de persoane cu vârsta până la 29 de ani, reprezentând 11,5% din total, la jumătate față de antreprenorii cu vârsta între 50 și 59 de ani, potrivit informațiilor furnizate de Registrul Comerțului. Giurgiu este liderul la capitolul afaceri deținute de tineri, cu un procent de peste 15% din totalul firmelor din județ.

Apetitul tinerilor pentru antreprenoriat este descurajat mai ales de lipsa de cunoștințe de afaceri și de capitalul de pornire redus. Consultantul Dragoș Pătroi clasifică trei cauze: materiale, educaționale și motivaționale. Pătroi observă că, din punct de vedere material, un tânăr de 29 de ani nu poate dispune de resursele financiare necesare demarării și consolidării unei afaceri pe termen lung. În plus, accesul la finanțare nu este – cel puțin în etapa actuală – unul facil, ci, dimpotrivă, unul birocratic și destul de costisitor, sub aspectul costurilor pe care le implică, în special în cazul afacerilor de tip start-up. În multe dintre aceste situații, putem vorbi doar despre niște businessuri punctuale, de nișă, care țin mai mult de abilitățile și de capacitățile personale ale celui care demarează o astfel de afacere. 

„Din punct de vedere educațional, tinerii nu sunt formați să aibă o mentalitate de antreprenori. Nu sunt promovate modele de oameni de afaceri care au reușit prin puterea și capacitățile lor, fără a intra în anumite conjuncturi sau compromisuri, indiferent de natura lor.“ Pe lângă activitatea de consultanță fiscală, Pătroi predă în regim de colaborare și în cadrul programelor de masterat în domeniul fiscal, organizate de Academia de Studii Economice din București. Îi întreabă des pe studenți de ce fac masteratul și ce vor să facă după ce îl termină; cei mai mulți îi spun că speră să își găsească un job în domeniul bancar sau în cadrul firmelor de contabilitate și de consultanță fiscală. Pătroi invocă și factorul motivațional – „în momentul în care știrile de la TV prezintă oameni de afaceri care dau faliment sau care reușesc doar cu o anumită susținere (de cele mai multe ori politică), tinerilor le este substituită motivația de a începe o afacere pe cont propriu cu aceea de a-și găsi un loc de muncă stabil și plătit cât mai bine. Aceasta devine oportunitatea cea mai bună care se conturează în mintea lor“.