Cum sunt exploatați copiii pentru a obține metalul căutat de toate marile corporații pentru ca noi să avem tehnologia pe care o dorim

Marii producători de mașini și tehnologie se află așadar într-o goană după cobalt, fără de care nu pot alimenta vehiculele electrice și telefoanele. Ei se confruntă însă cu o mare problemă: majoritatea cobaltului folosit la bateriile litiu-ion provine dintr-o țară în care copiii lucrează în mine.

O investigație a celor de la CNN a scos la iveală faptul că un număr semnificativ de copii sunt obligați să muncească în minele de cobalt din Republica Democrată Congo. Țara produce aproape două treimi din cantitatea globală de cobalt, deținând cea mai mare rezervă mondială de minereu.

Amnesty International a evidențiat problema exploatării minorilor în 2016, în vreme ce Glencore, unul dintre cei mai mari producători de cobalt, a atras atenția în luna mai că mai multe mine de dimensiuni reduse folosesc exclusiv copii.

„Congo produce mai mult de jumătatea din cantitatea de cobalt din lume”, spune Maria Canadas, șeful Amnesty International. „Iar 20% din exporturile de cobalt din Congo provin din mine din sudul țării, unde muncitorii scot cobaltul cu mâinile, fără nicio unealtă sau protecție”, adaugă ea. Mai mult, potrivit unui raport al Amnesty, mulți dintre muncitorii din acește mine sunt copii care lucrează de la răsărit la apus, șapte zile din șapte. „Aproximativ 40.000 de copii lucrează în astfel de mine, potrivit UNICEF”, spune Canadas.

Problema pare să fie din ce în ce mai serioasă: cererea tot mai mare a dus la creșterea cu 400% a prețului cobaltului în ultimii doi ani, iar asta s-a tradus într-un plus cu 18% al producției din așa-numitele „mine artizanale” din Republica Democrată Congo. Reprezentanții Glencore au declarat, în mai multe rânduri, că nu cumpără materie primă de la minele de dimensiuni reduse, operate în comunitățile locale. Cei de la CNN au aflat însă că e destul de ușor pentru companii să evite negocierile directe cu micii producători, pentru că dealerii din Congo au fost filmați cumpărând cobalt fără a verifica locul de proveniență sau sistemul de lucru din mine. Minereul e apoi trimis la procesare, loc unde e amestecat cu materie primă din alte mine, pierzându-și astfel caracteristicile inițiale.

O mașină medie cântărește aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oțel, fier, aluminiu, cupru și cantități mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel și mangan. Dacă producătorii de automobile ar insista, companiile miniere ar putea oferi materii prime produse în condiții mai bune. Experții estimează că o astfel de abordare ar crește prețul unei mașini noi cu cel mult 200 de euro. Însă diferența de costuri este încă prea mare pentru unii producători de autovehicule din Germania, care acum realizează mai mult profit ca oricând.

Producători auto precum BMW, Volkswagen sau Daimler au recunoscut că verificarea sursei e un proces extrem de complicat.

Reprezentanții BMW au declarat pentru CNN că fac toate eforturile pentru „a asigura cele mai înalte standarde în ceea ce privește condițiile de muncă”. Aceștia au mai spus că iau în calcul posibilitatea de a cumpăra cobalt direct de la mineri, evitând astfel minele care exploatează minori.

Apple este o altă companie care poartă discuții cu mineri ce se supun normelor guvernamentale, după ce a renunțat anul trecut la toate contractele cu minele artizanale.

Volkswagen, care plănuiește să lanseze mai multe modele electrice, a introdus noi reguli pentru distribuitori, încercând să se asigure că niciun copil nu este exploatat pe lanțul de distribuție. „Simplu spus, dacă un furnizor sau un subcontractor nu acceptă aceste reguli și nu ia măsurile necesare, vom fi obligați să renunțăm la colaborarea cu acela”, au declarat reprezentanți ai companiei în decembrie 2017.

Un caz interesant este cel al Tesla, care folosește câteva kilograme de cobalt pentru fiecare mașină electrică produsă. Compania a transmis celor de la CNN că achiziționează majoritatea cobaltului necesar din afara Republicii Democrate Congo și că se asigură că materialele folosite vin de la surse responsabile. Deși compania a spus că realizează audituri la fața locului pentru a verifica operațiunile desfășurate de furnizori, un act depus la instituția americană responsabilă de supravegherea financiară (SEC  US Securities and Exchange Commission) a relevat faptul că lanțul de distribuție nu e chiar atât de bine pus la punct precum l-au prezentat oficialii companiei. „Mulți dintre furnizorii noștri cumpără materia primă de la distribuitori sau dealeri, nu de la cei care operează minele. Prin urmare, determinarea corectă a originii materialelor e dificilă”, nota actul respectiv.

GM, un alt producător auto important, a transmis că are „toleranță zero pentru exploatarea minorilor în cadrul lanțului de distribuție”, finanțând cursuri pentru furnizorii aflați în zone de mare risc.

Filiera chineză

Potrivit companiei de consultanță Darton Commodities, cel puțin jumătate din cantitatea globală de cobalt trece, la un anumit moment dat, prin China. Cei de la Renault au declarat, pentru CNN, că lanțul de distribuție pentru baterii include și grupul chinez Huayou, specializat în minerit, care deține compania Congo Dongfang International Mining. Aceasta din urmă a fost acuzată de Amnesty International în 2016 că achiziționează cobalt produs în zone din Republica Democrată Congo unde exploatarea minorilor e o practică uzuală.

La solicitarea celor de la CNN, Huayou a anunțat că suspendă procesul de cumpărare a cobaltului de la minele de mici dimensiuni: „Huayou este singura companie chinezească de profil (procesarea cobaltului – n.red.) preocupată de problemele etice legate cobaltul din Republica Democrată Congo”. O sursă a celor de la CNN a declarat însă, sub protecția anonimatului, că Huayou achiziționează în continuare minereu prin intermediul unor subcontractori.

În 2012, SEC a introdus o serie de norme ce obligă companiile să ofere detalii despre lanțul de distribuție, mai ales în ceea ce privește materia primă provenită din zone cu o proastă reputație. Aceste reguli nu erau însă gândite pentru protecția minorilor, ci pentru a exista o certitudine că sumele plătite de companiile americane nu ajung să finanțeze grupări militare sau teroriste. Surprinzător, pe lista materiilor prime pentru care se cer explicații nu apare și cobaltul. Uniunea Europeană a anunțat măsuri similare ce vor intra în vigoare în 2021, dar nici de această dată cobaltul nu a fost inclus.

Investiții majore în mine sunt necesare pentru a evita creșteri puternice de prețuri care ar determina stagnarea reducerilor de costuri pentru baterii, indică analiștii de la Bloomberg New Energy Finance într-un raport. Deficitul de cobalt ar putea apărea mai devreme decât se estimase anterior, iar acesta ar putea amenința vânzările de autovehicule electrice în următorii cinci până la șapte ani, potrivit raportului.
O soluție ar putea veni din Australia, care deține a doua cea mai mare rezervă de cobalt din lume  1,1 milioane de tone sau 15% din cantitatea globală disponibilă. „Suntem în discuții cu zece producători de baterii”, a declarat pentru Reuters directorul agenției australiene care gestionează resursele subterane, Benjamin Bell. „Companii din Germania, Japonia, China sau Coreea de Sud sunt în contact cu noi pentru că au înțeles că materia primă din Republica Democrată Congo nu va mai fi considerată acceptabilă peste o anumită perioadă de timp.” El admite însă că exploatarea este mult mai scumpă în Australia.

Cu toate acestea, mai multe companii au început deja afaceri: Aeon, un concern din Queensland, a demarat la finalul lui 2017 un proiect în valoare de 23 de milioane de dolari. Un alt exemplu este Clean TeQ, care a început ca o companie specializată în tratarea apei, dar după achiziționarea unei exploatări miniere a ajuns la o capitalizare de piață de aproape 650 de milioane de dolari.

O reacție interesantă a venit din partea Suediei, care – deși nu deține resurse semnificative – a anunțat recent că își va intensifica eforturile de a descoperi minerale prețioase cum sunt cobaltul și litiul, componente de bază în producția de baterii. Guvernul țării va investi 10 milioane de coroane (1,26 milioane de dolari) în următorii doi ani pentru a descoperi existența acestor minerale, considerate importante pentru creșterea viitoare a economiei țării. Mai mult, agenția guvernamentală Geological Survey of Sweden (GSS) crede că există potențial pentru extinderea producției de minerale mai neobișnuite, ca tungstenul, și pământuri rare.

Richard Muyej, guvernator al provinciei Lualaba din sudul Republicii Democrate Congo, le-a explicat celor de la CNN că deși problemele persistă în anumite mine, situația generală s-a îmbunătățit în ultimii ani. „Drumul nu e întotdeauna ușor, pentru că trebuie să schimbăm obiceiuri și mentalități, iar oamenii din Congo se află într-o situație financiară vulnerabilă”, a spus Muyej. El și-a exprimat de asemenea frustrarea față de contrastul dintre sărăcia congolezilor și bogăția companiilor care vin să cumpere cobalt. „Trebuie să lucrăm împreună pentru a asigura transparența exploatării și a producției”, a subliniat guvernatorul. „Dacă aceste multinaționale au intenții bune, atunci să vină să discute cu noi.”