Cum și-a transformat un tânăr corporatist copilăria și amintirile într-un loc unde îți poți petrece un concediu ca pe vremurile în care mergeai la bunici la țară
În Maramureș nu există prea multe prenume – ori ești Ion, ori ești Vasile, ori ești Gheorghe. Așa că Grădina lu’ Ion, un proiect turistic autentic din Vișeu de Mijloc, nu și-a găsit greu numele, fiind o sinteză a tuturor…
În Maramureș nu există prea multe prenume – ori ești Ion, ori ești Vasile, ori ești Gheorghe. Așa că Grădina lu’ Ion, un proiect turistic autentic din Vișeu de Mijloc, nu și-a găsit greu numele, fiind o sinteză a tuturor Ionilor din familia Simon. Povestea începe cu multă vreme în urmă, într-o zonă cu dealuri și văi, cu peisaje care te fac să spui „Eu nu mai plec de aici!”
Am crescut în Maramureșul autentic, în satul simplu de la țară, am crescut pe lângă animalele gospodăriei – cai, vaci, purcei, oi, găini, căței și pisici. Am crescut în modestia unei familii muncitoare, a unui cămin călduros, nu mi-a lipsit nimic, aveam și jucării făcute de bunicul meu, din lemn. Aveam acadele de zahăr ars făcute pe lingura mică dintr-o cratiță veche a bunicii mele. Am crescut alergând după mieii care zburdau de nebuni prin grădină, am crescut pe lângă caii pe care-i admiram și mă apropiam de ei tremurând, dar cu mult curaj”, povestește Ionuț Simon.
Pe scurt, Ion este un „copil” simplu, crescut la țară până la vârsta de 13 ani și ajuns apoi în marele Cluj-Napoca. Astăzi lucrează într-o companie germană de IT ca HR manager, un job dificil, cu multe bătăi de cap, spune el, dar care îi aduce și multe satisfacții. Nici pe departe însă la fel de mari precum cele din Grădina lu’ Ion, o pensiune la care a început să muncească din 2018 și pe care a deschis-o în 2020.
„Mi-am dorit un loc de liniște, pentru că în viață trebuie să ai și un loc unde să te relaxezi, să te bucuri de natură, de socializare, pe scurt – un loc care să-ți dea o stare de bine. Totul este făcut diferențiat, fiecare cameră este distinctă, iar decorațiunile sunt unicat.” Sursa de inspirație pentru camerele pensiunii a fost chiar copilăria lui Ionuț.
Încăperile au denumiri diferite și povești întocmai. Una dintre ele este Camera lu’ Mărie, cu coroniță de lavandă și mirosuri amețitoare. E doar o bucățică din proiectul mai mare, care are și el o poveste aparte. „Când am terminat facultatea, tatăl meu mi-a zis: «Copile, ce mașină să-ți iau?», iar eu i-am răspuns: «Tată, mie nu-mi trebuie mașini.
Dacă vrei, fă-mi o casă!». A plâns atunci când a auzit, a adus meșteri și a ridicat casa, mult mai mică decât e acum. Atunci știam că acea casă o să fie transformată într-o casă de oaspeți. Vreau să le ofer turiștilor o experiență, vreau să-i duc pe cărările pe care am fost eu cu laptele-n spate, să le arăt peisajele, să bea apă minerală direct din pământ, din grădina mea, să stea în hamace și să se legene sub cântecul păsărilor. Vreau să vadă și să simtă liniște. Sper să reușesc.”
Ionuț Simon a plecat de mai bine de 20 de ani din satul natal, însă nu a putut părăsi cu mintea și sufletul grădina copilăriei și așa a ajuns să ridice aici pensiunea. Și-a vândut apartamentul din Cluj-Napoca după ce deja investise 170.000 de euro și nu mai avea resurse pentru a continua și a termina amenajările. Iar de la deschidere încoace a continuat să investească în dotări și o face în continuare. Anul acesta, și-a propus să pună în funcțiune un jacuzzi de exterior, saună, o masă de ping pong și chilling spot (zonă de relaxare) în grădină.

Ionuț Simon, proprietarul Grădina lu’ Ion: Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste 450.000 de euro.
În Grădina lu’ Ion, un refugiu pentru dorul de copilărie al lui Ionuț, din care a păstrat o mulțime de frânturi. „Sania din Camera lu’ Ion este sania pe care m-a adus bunicul meu de la spital când m-am născut. Sania mai mică este cea cu care mergeau bunicul și tata după lemne în pădure. Paturile au fost făcute după modelul porților pe care le-am avut în curte. Balcoanele sunt exact ca acelea pe care le avea casa veche a străbunicilor.
Funiile de la casa scărilor au fost împletite de bunica mea.” Coarnele de cerb le-a făcut bunicul din partea mamei lui Ionuț, iar țolurile (covoarele) de pe jos și din spatele paturilor au fost realizate handmade de bunica și mama lui, care și-au pus „semnătura” și pe păturile de lână și ștergătorile de la farfurii. Farfuriile provin de la străbunica lui Ionuț Simon și au peste 100 de ani vechime.
„Orașul Vișeu de Sus are o încărcătură istorică și culturală de o valoare impresionantă, datorată în principal poziției geografice favorabile, fiind situat din punct de vedere etno-cultural la confluența dintre Valea Vișeului și Valea Vaserului, la limita unor zone de interes turistic și intersecția unor trasee și circuite turistice deosebit de importante: Valea Vaserului alături de mocăniță, Valea Vișeului, Valea Izei, Parcul Natural Munții Maramureșului. Vișeu de Sus este una din cele mai noi stațiuni din România, recunoscută oficial în 2011”, spune Ionuț Simon. Evoluția Vișeului de Sus ca localitate urbană este legată de exploatarea lemnului și de caracterul multicultural al locuitorilor săi.
O legendă locală, adaugă Ionuț Simon, spune că localitatea ar fi fost întemeiată de un tăietor de lemne al cărui fiu a murit lovit de un lemn în pădure. În amintirea fiului său, acesta a construit o biserică pe locul tragicului accident, iar în jurul bisericii ar fi crescut apoi și localitatea numită la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vișeu și Vaser.
Cum Vișeu de Sus este una dintre cele mai vizitate zone din Maramureș, Ionuț Simon se gândește acum la un nou proiect turistic, pentru că nevoia de cazare acolo este încă foarte mare. „Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste
450.000 de euro.”
Până atunci, Ionuț se concentrează pe ce a reușit deja să facă la Grădina lu’ Ion, unde au ajuns și turiști din Anglia, Spania, Franța sau Canada. Majoritatea turiștilor a fost însă din România, mai ales că pensiunea și-a deschis ușile în plină pandemie, când posibilitățile de călătorie erau limitate. Chiar și așa, peste
700 de persoane au ajuns în proiectul turistic al lui Ionuț Simon de la deschidere până astăzi. Tarifele de cazare încep de la 260 de lei și ajung la 480 de lei pe noapte, iar turiștii pot, pe lângă bucuria de a se relaxa într-un spațiu amenajat în cel mai autentic stil, să facă plimbări cu căruța sau chiar să meargă la cinema în aer liber. „Anul trecut a fost unul foarte bun și trebuie să ținem cont că, în extrasezon, pensiunea este deschisă doar în weekenduri. În timpul sezonului, adică perioada mai-octombrie, rata de rezervare a fost de 98%”, spune Ionuț Simon.