Cum se vede România de pe bicicletă

DE ORIGINE BELGIANĂ, JAN GLAS A VENIT ÎN ROMÂNIA PENTRU PRIMA DATĂ ÎN 1997. PLANUL ERA SĂ STEA DOAR DOI-TREI ANI, NU 17, „CA NEBUNUL“, ÎNSĂ A AJUNS SĂ CONDUCĂ TPA HORWATH, O COMPANIE CU O CIFRĂ DE AFACERI DE 3,5 MIL. EURO, PE CARE A RIDICAT-O DE LA ZERO, IAR ROMÂNIA S-A DOVEDIT A FI țARA CARE I-A OFERIT MULT MAI MULTE POSIBILITĂțI DECÂT AR FI AVUT ÎN VEST. Vine la birou în fiecare dimineață pe bicicletă și tot de pe bicicletă a văzut aproape toată România, preferata sa fiind zona Transilvaniei, pe care o aseamănă cu Toscana și despre care spune că are un potențial fantastic, care se va păstra dacă românii nu vor mai pune peste tot termopane.

Prin ochii belgianului, România a făcut progrese enorme în ultimii 17 ani, deși crede că românii au uitat lucrurile acestea și văd doar părțile negative. Sugestia lui este să dezvoltăm o app pe iPhone care să ne ducă în urmă cu 17 ani, iar cine a uitat cum era atunci să se poate întoarce în timp, să vadă cum era viața, cum se trăia de fapt. Regretă că nu a făcut poze și nu și-a notat mai multe despre cum a găsit România în 1997, când a venit pentru prima dată aici, la un an după alegerile câștigate de Emil Constantinescu, într-o perioadă de euforie, când se credea despre România că va fi noul ”tigru din est„.

Se afla în Polonia în 1989 și era obișnuit să vadă o țară ieșind din comunism, astfel că nu a fost un șoc total când a văzut căruțele și drumurile proaste. La acea vreme lucra pentru Deloitte în Belgia și a avut posibilitatea să vină în România pentru a realiza auditul unui program derulat de guvernul flamand. Până la acea dată călătorise în Europa de Est, iar România era de fapt singura țară din această zonă pe care nu o vizitase. Proiectul a durat câteva luni, pentru ca apoi să aibă o nouă oportunitate, aceea de a veni aici pentru o mică firmă de consultanță cu capital belgian, Claves, pentru care a lucrat aproximativ un an. La finalul anului 1999 a pus bazele propriei firme de consultanță în contabilitate, Quintus, o afacere mică, în care de la femeia de serviciu până la șeful cel mare ”nu erau prea mulți pași„.

„Aveam trei posibilități deoarece Claves nu era de viitor pentru mine: mă puteam întoarce în Belgia, dar asta era exclus pentru că odată ce am trăit și am lucrat în străinătate ar fi fost greu să mă mai întorc în țară. Aveam 29 de ani atunci. Am spus că ar fi frumos să rămân în străinătate și să mai lucrez pentru câțiva ani. Acesta era planul inițial, nu să stau aici ca nebunul 17 ani. O variantă era să rămân în România și să lucrez pentru o firmă mai mare, pentru o multinațională, și altă variantă era să încep propria afacere. Am ales propria afacere pentru că se potrivea mai bine cu caracterul meu.„

Cu avantajele unei experiențe de șase ani în cadrul Deloitte și a faptului că deja învățase limba română, nu i-a fost greu să-și găsească primii clienți, firme belgiene, care erau în căutarea unor parteneri. În primele șase luni a lucrat singur, iar pentru diferite proiecte subcontracta firme de contabilitate. După șase luni a venit ideea de a se extinde, prima mișcare fiind aceea de a atrage un partener român, un expert contabil. ”Acesta a fost primul mare pas pentru mine. E mult mai bine să ai o parte mai mică din ceva mai mare, decât să rămâi cu 100% din ceva mai mic. În plus și viitorul este asigurat.„ Al doilea mare pas a fost reprezentat de extinderea portofoliului de servicii, astfel că după contabilitate au apărut auditul, serviciile de legal și taxele. A treia mișcare a fost mutarea în sediul pe care compania îl folosește și acum, într-o vilă veche.

Anul 2007 avea să aducă marea schimbare pentru Jan Glas, când Quintus a fost integrată în grupul austriac TPA Horwath, integrare care a venit cu un flux de clienți austrieci și germani, aceștia fiind și astăzi cei mai mari clienți ai companiei.

Consideră că România mai are multe de oferit în ceea ce privește businessul. ”Sunt un optimist înnăscut și văd evoluția României pozitivă, dar nu de pe azi pe mâine, ci pe termen mai lung, de zece ani. Macroeconomic, cifrele sunt tot mai bune. România este în top creșteri în comparație cu celalte țări din UE. Creșterile de 3-4% vor apărea însă după zece ani. România are un avantaj permanent care niciodată nu va fi distrus dacă ne comportăm normal: încă 20 de ani de acum încolo va fi cea mai potrivită locație pentru producție pentru firmele care vor să-și pună eticheta made in UE pe produsele lor.„

Costurile de producție reduse și numărul mare de locuitori sunt principalele atuuri ale României, după părerea lui Jan Glas, care ar putea fi folosite mai bine dacă ar crește numărul celor care muncesc cu acte, iar salariații ar ajunge mai mult de 3,2 milioane, cât sunt acum în prezent (fără bugetari), la o populație totală de aproximativ 20 de milioane. Ar mai fi nevoie de creșterea numărului de IMM-uri, de fabrici de talie mică, care, odată dezvoltate, ar putea pune în mișcare întregul angrenaj economic.

”Ne aducem prea mult aminte de Nokia, producător care a venit, a luat peste 1.500 de oameni, iar când a închis și a plecat, a izbucnit un scandal mare și totul s-a transformat într-un dezastru. Economia nu este făcută doar din Nokia. Sunt foarte multe firme care au 10, 20 sau 40 de angajați și România are posibilități mari de creștere aici. Avem încă lipsă de forță de muncă. Punctele negative ale României sunt birocrația este prea mare, numărul exagerat de bugetari din total angajați și numărul în scădere al copiilor.„ În opinia lui Jan Glas, cel mai îngrijorător aspect pentru România este faptul că populația este în diminuare, numărul bătrânilor fiind în creștere, pe fondul unei natalități tot mai reduse. În 2013 România a avut pentru prima dată după al doilea război mondial sub 180.000 de nou-născuți, un record negativ, care a apărut la 25 de ani de la revoluție și într-o perioadă de creștere economică.

Pentru managerul pasionat de ciclism, contabilitatea nu a fost singurul proiect antreprenorial, belgianul cochetând o vreme cu un business legat de timpul liber al bucureștenilor. ”Împreună cu patru alți prieteni eram cei mai mari vizionari„, glumește acum, amintindu-și cum au investit împreună în Amsterdam Café, pionierul barurilor și cafenelelor care au inundat centrul vechi al Capitalei zece ani mai târziu. ”La acel moment credeam că zona Lipscani va fi plină de baruri. Din păcate noi am deschis acest proiect în 2000-2001, adică zece ani mai devreme. Era unicul bar pe Covaci, o imensitate de proiect. Din punct de vedere financiar a fost cea mai proastă investiție din viața mea, dar din punct de vedere emoțional a fost cel mai haios și cel mai interesant.„ Acum un astfel de proiect nu îl mai tentează și preferă ca în timpul liber să meargă prin țară cu una din cele cinci biciclete pe care le are sau să ajungă la evenimente precum Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia.