Cum se pot transforma incertitudinile din Europa într-o criză de încredere generală

♦ Banca Centrală Europeană a insistat până la punctul în care a atins absurdul că inflația este trecătoare ♦ În Europa de Est, băncile centrale, exceptând-o poate pe cea a Ungariei, s-au arătat mult prea încrezătoare în economie și și-au asigurat cetățenii că la ei în țară nu se pune problema unor crize ca la vecini pentru că contextul este diferit. ♦ Europa trece mai degrabă printr-o criză a prețurilor energiei și riscă să se lovească de penurii de energie – gaze și petrol – dacă furnizorii externi întrerup fluxurile ♦ SUA vând statelor din UE din ce în ce mai multe gaze naturale lichefiate, dar le vând scump ♦ Și interesul statelor arabe este să vândă scump și mult, iar faptul că țările  Europei își fac rezerve de petrol și gaze la orice preț le ajută.

A trecut mai bine de un an de când costurile din facturile la electricitate și gaze ale gospodăriilor și fabricilor europene au început să urce la cote nemaivăzute. A trecut cu mult peste un an de când prețurile au început să crească accelerat și de când banca centrală a Ungariei a dat startul în UE la creșterea dobânzilor, o tendință devenit acum generală.

În tot acest timp, băncile centrale sau guvernele au văzut mereu aproape punctul de vârf al inflației, iar apostolii apocalipsei au avertizat că vine recesiunea.

În tot acest timp nimic nu s-a schimbat. Vârful de inflație este în continuare văzut ca fiind aproape, deși prețurile cresc, iar recesiunea când bate la ușă, când este amânată.

Incertitudinea face legea, chiar și acolo unde factorii de decizie ar trebui să aibă în față cea mai clară imagine. Iar in­certi­tudinea va continua să domnească atât timp cât eco­nomiile europene sunt influ­ențate de decizii asupra cărora europenii au prea puțin con­trol, cum ar fi cele luate la Moscova, Washington sau Beijing.

Mai rău este când incertitudinile se transformă în neîncredere într-un mediu în care pentru a influența opinia publică și încrederea societății se duce un adevărat război.

Spre exemplu, Banca Centrală Europeană a insistat până la punctul în care a atins absurdul că inflația este trecătoare.

În Europa de Est, băncile centrale, exceptând-o poate pe cea a Ungariei, s-au arătat mult prea încrezătoare în economie și și-au asigurat cetățenii că la ei în țară nu se pune problema unor crize ca la vecini pentru că contextul este diferit. Și în zona euro și în Europa de Est prețurile continuă să urce accelerat indiferent de ce fac sau zic băncile centrale.

Este Europa într-o criză de energie? Penele masive de curent din Republica Moldova și Ucraina arată ce înseamnă o adevărată criză de energie. Nicio țară din UE nu s-a confruntat până acum cu așa ceva. Europa trece mai degrabă printr-o criză a prețurilor energiei și riscă să se lovească de penurii de energie – gaze și petrol – dacă furnizorii externi întrerup fluxurile. Rusia face acest lucru și cu un scop precis, de a acutiza o criză a costului vieții la care tot ea a contribuit, de a surpa solidaritatea europeană cu Ucraina și de a rupe coeziunea UE. SUA vând statelor din UE din ce în ce mai multe gaze naturale lichefiate, dar le vând scump. Și interesul statelor arabe este să vândă scump și mult, iar faptul că țările Europei își fac rezerve de petrol și gaze la orice preț le ajută. Depozitele de gaze sunt în cea mai mare parte pline, dar nu sunt suficiente pentru a asigura consumul pe termen lung.

În aceste condiții, de peste tot vin avertismente că senzația de îmbunătățire a situației din prezent (cu scăderea prețurilor gazelor și petrolului pentru Europa) este înșelătoare și că criza energiei va persista ani la rând dacă nu este redusă cererea sau dacă nu sunt găsite noi surse de gaze sigure. O spun The Economist, Financial Times, executivi din industrie, analiști și traderi.

„Suntem într-o criză a gazelor și vom continua să fim în următorii 2-3 ani“, declară Sid Bambawale, executiv la Vitol, cel mai mare trader de energie independent din lume. „Deci să nu răspândim o falsă senzație de siguranță.“ Însă și interesul Vitol, ca trader de energie, este să vândă mult și scump. Iar lipsa de siguranță creează panică, iar panica duce la cumpărături din panică, ceea ce se poate observa tot mai des în Europa.

În primăvară și în vară se vorbea de o iarnă în beznă pentru Europa din cauza lipsei energiei. Dar bezna a fost amânată pentru la vară sau pentru iarna următoare. A fost amânată și recesiunea din Germania, cea mai mare eco­no­mie europeană, de care sunt dependente pentru export toate țările est-europene. Analiștii anticipau o contracție a PIB în trimestrul trei cauzată de șocurile războiului, dar eco­nomia le-a înșelat așteptările și a crescut. Sindicatele și organizațiile patronale averti­zaseră asupra colapsului unor întregi in­dustrii. Interesul patronatelor este să obțină cât mai mult ajutor, subvenții, reduceri de taxe de la stat pentru a-și proteja profiturile și acționarii. De când a început războiul, sindicatele și patronatele din Germania au făcut front comun contra embargoului european asupra petrolului și gazelor ruse. Pentru germanii de rând, cea mai mare frică nu este recesiunea, fiind obișnuiți ca statul să le protejeze locurile de muncă, ci inflația, ajunsă la niveluri record.

BCE, banca centrală a zonei euro, a luat târziu startul în lupta cu inflația prin creșterea dobânzilor, dar majoră­rile de până acum au fost în pași uriași.

Unul din membrii boardului BCE, nemțoaica Isabel Schnabel, a spus recent că BCE nu are spațiu suficient de manevră pentru a încetini ritmul creșterii dobânzilor deoarece schemele guvernamentale de reducere a facturilor la energie creează inflație. Schnabel a făcut clar că nu crede într-o scădere rapidă a inflației. Dar nu toți colegii săi sunt de acord cu ea.

Spre exemplu, portughezul Mario Centeno vrea de la BCE un mesaj clar că va încetini ritmul în care urcă dobânzile, în numele credibilității. Centeno este sigur că inflația va atinge punctual de vârf în acest trimestru. Inflația din Germania este la cote comparabile cu cea din Portugalia, însă datoriile de stat portugheze sunt aproape duble, raportate la PIB, față de cele germane. Portugalia se împrumută mai scump de pe piețe decât Germania, iar costurile de finanțare cresc pe măsură ce BCE urcă dobânzile și criza economică se acutizează. În Portugalia, amintirea crizei economice și financiare trecute este foarte amară. Cele mai mari beneficii de pe urma creșterilor de dobânzi le au băncile comerciale, care în ultima vreme au raportat profituri record: au scumpit creditele, dar nu se grăbesc să majoreze dobânzile la depozite.