Cum se poate transforma catastrofa prețurilor energiei într-o catastrofă pentru cea mai puternică economie a Europei

Dacă Europei îi va fi rău în următoarele luni sau ani va fi și din cauza dependenței industriei Germaniei de energia ieftină rusească. Companiile germane, individual sau prin puternicele lor organizații de lobby, avertizează sau amenință cu ce este mai rău, ceea ce fac de obicei când dau de greu. Însă de data aceasta, dracul s-ar putea să fie chiar foarte negru.

Economia germană își trage de mult timp energia din puterea industrială a țării. Dar, odată cu creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie, multe companii au început să se confrunte cu un viitor tulbure, scrie revista germană Der Spiegel. Unele au început să ia în considerare relocarea producției, evidențiind o posibilă amenințare pe termen lung la adresa modelului de business al țării. Să asistăm cumva la începutul sfârșitului „Made in Germany”? Ziua Angajatorilor Germani, adunarea anuală de la Berlin găzduită de Confederația Asociațiilor Patronale Germane (BDA), a fost mult timp o țintă a protestatarilor. Activiști de stânga pe baricade, activiști pentru climă desfășurați de-a lungul drumului – cei mai mulți dintre cei care participă la eveniment nici măcar nu-i mai observă. Au devenit un decor obișnuit.

Însă de data aceasta, chiar și poliția a fost surprinsă de un mic grup de demonstranți care s-au prezentat pentru a-și exprima nemulțumirea. Este vorba de o duzină de bărbați și femei în ținută de afaceri care și-au dat în mod oficial mâna în semn de salut înainte de a transporta saci cu cărbune dintr-o dubă verde pentru un priveghi în fața fostului aeroport urban al Berlinului, Tempelhof. Vremuri ciudate. Grupul se numește Die Jungen Unternehmer, sau „tinerii antreprenori”, și s-a adunat la timp pentru apariția în interior a ministrului german al economiei, Robert Habeck, dușmanul lor.

Tinerii directori poartă măști cu Habeck, vântură pachete cu bancnote de 50 de euro false și se adună în jurul unei vetre metalice improvizate plină cu cărbune încins. Trei, doi, unu – apoi aruncă mănunchiurile de bani în foc și intonează un cântec în favoarea folosirii cărbunelui și a energiei nucleare pentru a sprijini Germania în criza energetică. De asemenea, vântură semne care avertizează că vin falimentele și îi cer ca Habeck să pună capăt „exploziei prețurilor”. Ministrul, spun ei, arde bani în loc de cărbune – banii lor și ai consumatorilor germani.

În interior, tonul președintelui BDA, Rainer Dulger, este departe de a relaxat. Doar ajutorul de stat, spune el, mai poate împiedica companiile să intre în faliment din cauza creșterii rapide a prețurilor la gaze și electricitate. Este un mesaj care poate fi auzit peste tot în Germania, pe măsură ce iarna se apropie. Colaps, relocări ale producței, dezindustrializare: aceștia sunt termenii folosiți de reprezentanții angajaților și de directorii de companii pentru a-i presa pe liderii politici ai Germaniei să facă ceva.

Adunarea anuală a BDA, desigur, a fost întotdeauna un loc de întrunire și pentru Cassandre, dar anul acesta văicărelile și avertismentele nu mai par o prefăcătorie. Siegfried Russwurm, președintele asociației naționale a industriei BDI, a emis un avertisment la începutul acestei luni cu privire la provocările fundamentale cu care se confruntă membrii săi. Într-un studiu recent din sectorul industrial, 90% dintre companii au raportat că scumpirea energiei și materiilor prime reprezintă fie un pericol existențial, fie un pericol grav.

Aproape una din cinci companii caută să mute producția în străinătate. Iar Yasmin Fahimi, șeful Confederației Sindicatelor Germane (DGB), este de acord cu acest pesimism în comentariile adresate Der Spiegel. Dacă guvernul nu ia măsuri imediate, a spus ea, Germania s-ar putea confrunta cu un proces de dezindustrializare. Peter Adrian, președintele Asociației Camerelor de Comerț și Industrie Germane (DIHK), este cel mai pesimist. Țara, a spus el, se confruntă cu câțiva ani de criză economică, inclusiv „pierderi la nivel de prosperitate într-o măsură neimaginată anterior”.

Scenariul de groază pe care liderii economici germani l-au schițat cu greu ar putea fi mai rău: prevede că economia germană se confruntă cu ceva mult mai grav decât o recesiune, cu o fractură de structură care ar putea duce atât Germania, cât și Europa la ruina economică. Sectoare întregi sunt amenințate și poate chiar și motorul care a  făcut din Germania unul dintre câștigătorii globalizării în ultimii ani: industria.

Faptul că companiile industriale din Germania trebuie să se modernizeze pentru a se pregăti pentru era viitoare, pentru a se elibera de dependența de China și de alte autocrații și de a deveni mai dependente de energiile regenerabile este un mesaj pe care toată lumea l-a primit până acum. Guvernul german și Comisia Europeană s-au angajat recent să se asigure că Europa rămâne casă bună pentru industrie. Blocul ar dori să vadă produse aici în viitor semiconductori și celule pentru baterii electrice și vrea să devină un exportator major de tehnologii ecologice. Gazele naturale sunt văzute doar ca o tehnologie de tranziție până când vântul, soarele și hidrogenul vor furniza suficientă putere pentru a ține în funcțiune toate centralele electrice, combinatele  chimice, furnalele și autovehiculele care formează coloana vertebrală a industriei europene. Dar brusc, chiar în momentul cel mai sensibil al tranziției, când mai întâi trebuie investite miliarde pentru a construi această nouă economie minunată, baza succesului a dispărut: energia ieftină.

Nu mai există aproape nicio îndoială că Germania va intra în recesiune. Veștile proaste se adună și este probabil doar începutul. Producătorul de hârtie igienică Hakle, lanțul de magazine de pantofi Görtz și furnizorul de piese auto Dr. Schneider și-au cerut insolvența. Companiile din sectoare mari consumatoare de energie, cum ar fi industria chimică, siderurgică și hârtie, au redus producția sau au suspendat-o cu totul. Un exemplu este producătorul de îngrășăminte SKW Piesteritz. „În locul redresării economice la care am sperat, Germania este pe cale să experimenteze o recesiune dureroasă”, spune Stefan Kooths, vicepreședintele Institutului Kiel pentru Economia Mondială (IfW).

Întrebările cu care se confruntă directorii din toată țara sunt de natură existențială: Cât timp putem rezista  prețurilor mari la energie? Mai merită producția din Germania? Sau este timpul să ne mutăm într-un loc în care prețurile la energie nu sunt așa de mari?

Răspunsurile depind de cât continuă creșterile nebunești de pe piețele de gaze și energie electrică. Și când sau dacă, prețurile scad la nivelurile de dinainte de criză. Iarna, probabil, poate fi trecută. Poate chiar și un an. Dar doi ani? Sau trei?

De ce să nu se folosească de ocazie pentru a-și muta producția în locuri în care energia este deja mult mai ieftină? Sau în locuri unde energiile regenerabile vor fi disponibile în curând în cantități mari? Dacă se întâmplă acest lucru, atunci situația actuală nu mai este o chestiune de câțiva ani grei, ci una care privește sursele prosperității viitoare a țării.

Cu 94 de miliarde de metri cubi pe an, Germania este de departe cel mai mare consumator de gaze naturale din Europa, o treime din acestea fiind destinate industriei. Torsten Henzelmann, expert în energie la firma de consultanță în afaceri Roland Berger, spune că vestea bună este că nu mai există pericolul ca rezervele de gaze ale Germaniei să se epuizeze complet peste noapte. „Din toate probabilitățile, vom trece iarna fără raționalizarea prevăzută de al treilea nivel al Planului de urgență pentru gaze”, spune el. Dar și dincolo de asta, avertizează analistul, prețurile ar putea rămâne ridicate. Iar costul energiei electrice, care este și mai important pentru economia germană, este legat de prețul gazelor naturale. Acesta bate record după record în ultimul timp. Cine ar trebui să plătească pentru toate? Statul?

Economistul Clemens Fuest, președintele influentului institut economic ifo din München, cere pachete de ajutor pentru economia germană similare cu cele proiectate în timpul pandemiei. Modelele de afaceri eficiente trebuie să primească asistență de stat pentru a le ajuta să treacă prin criza acută, spune Fuest. În același timp, statul și industria trebuie să își unească forțele pentru a restructura infrastructura energetică a țării, a construi terminale pentru gaze naturale lichefiate (GNL) și a extinde industria energiei regenerabile. Pe scurt, planurile existente de realiniere a economiei trebuie să fie continuate. Și dacă restructurarea are succes, este departe de a fi sigur că prețurile viitoare la energie nu vor fi în mod constant mai mari decât sunt acum. Mesajul dublu al lui Fuest este clar: „Amenințarea dezindustrializării este reală, dar în acest moment este prea devreme pentru a o anunța”.

Dar ce se întâmplă dacă companiile decid că acest efort dublu – depășirea crizei energetice și restructurarea economiei – nu merită? Că aceste două provocări împreună sunt pur și simplu prea scumpe?

Grupul Kirchhoff este activ în Germania din 1785 și este unul dintre cei mai importanți furnizori de piese auto din țară. Ei livrează produse foarte diferite, cum ar fi capacele din aluminiu pentru bateriile din mașinile electrice Volkswagen și sistemele de gestionare a accidentelor pentru unele modele BMW. Firma este bine așezată pe piață.

Sectorul auto din Germania ar putea fi lovit cu atât mai tare cu cât tot mai multe companii precum Kirchhoff se confruntă cu dificultăți. „În următoarele luni, vom începe să vedem cine își mai permite să producă în Germania”, spune Arndt Kirchhoff, președintele Consiliului consultativ al companiei de familie. Pe vremuri, electricitatea și gazele formau 3 până la 4% din costurile companiei. De când Rusia a invadat Ucraina, această pondere a crescut vertiginos la 12%. „Într-o astfel de situație, investițiile în Germania nu se mai merită”, spune omul de afaceri în vârstă de 67 de ani.

Kirchhoff este un jucător global cu venituri de 2,2 miliarde de euro și operează fabrici și în Statele Unite, Mexic și China. În acele locuri, există destulă energie ieftină, ceea ce face mai ușor pentru Kirchhoff gestionarea riscurilor asociate cu orice locație. Ceea ce compania și face. În Germania, Kirchhoff doar își menține utilajele în funcțiune, dar nu plănuiește nicio instalație nouă.

Însă există o mulțime de furnizori care nu au o rețea globală de uzine de producție și care se află într-o poziție mult mai dificilă. Potrivit unui sondaj realizat recent de Asociația Germană a Industriei Auto (VDA), 10% dintre companiile din sector spun că suferă de probleme de lichiditate. Încă 32% prognozează deficiențe financiare în lunile următoare. Cele 103 companii care au participat la sondaj au spus că cea mai mare povară cu care se confruntă în prezent este prețul energiei. Mai mult de jumătate au reacționat prin amânarea sau anularea investițiilor planificate. În special situația companiilor mici și mijlocii (IMM-uri) „devine din ce în ce mai dramatică”, spune Hildegard Müller, președintele VDA.

Unele companii sunt deja împinse de susținătorii lor financiari să investească în afara Europei din cauza crizei energetice. În cel mai rău caz, chiar și tranziția de miliarde de euro către mobilitatea electrică ar putea fi în pericol. „Pentru șoferii de mașini electrice, trebuie să existe o cantitate suficientă de energie electrică accesibilă”, spune Pötsch.

Giganții din industria chimică nu vor părăsi țara. Procesele lor sunt pur și simplu prea complexe, iar companiile sunt prea strâns legate de alte companii. Dacă totuși o vor face, va fi un proces lent, treptat. Să  însemne acest lucru că țara își va vedea industria dispărând cu încetinitorul în următorii ani?

Astfel, s-ar putea dezvolta o tendință periculoasă. Industria auto trebuie să investească sume uriașe în următorii ani. De ce să nu se folosească de ocazie pentru a-și muta producția în locuri în care energia este deja mult mai ieftină? Sau în locuri unde energiile regenerabile vor fi disponibile în curând în cantități mari? Dacă se întâmplă acest lucru, atunci situația actuală nu mai este o chestiune de câțiva ani grei, ci una care privește sursele prosperității viitoare a țării. La urma urmei, se presupune că această prosperitate provine în parte din tehnologiile consumatoare de energie, cum ar fi bateriile pentru vehicule electrice. Numai Volkswagen plănuiește să investească 20 de miliarde de euro în Europa în producția de baterii și chiar și liderul global chinez CATL intenționează să construiască o gigafabrică în landul german Turingia. Astfel de planuri ar putea fi „reconsiderate și recalculate”, avertizează Ferdinand Dudenhöffer, directorul think tank-ului din industrie Center Automotive Research. Războiul energetic al lui Putin s-ar putea să fi devenit un proces de distrugere a „noii industrii de automobile” din Germania. Recent, un articol din Wall Street Journal a șocat sectorul, aruncând zvonul că Tesla a decis să suspende planurile de construire a unei fabrici de baterii lângă Berlin, preferând în schimb să-și concentreze producția în SUA pentru a primi facilități fiscale acolo. Viitorul Germaniei este deja trecut? Sectorul încă speră să evite o astfel de soartă. VW insistă că rămâne fidel planurilor sale de investiții. „Avem nevoie de propriile noastre fabrici de baterii pentru mobilitatea și revoluția energetică din Europa”, spune președintele Consiliului consultativ Pötsch. În același timp, însă, el cere o acțiune politică imediată pentru ca Europa să nu-și piardă competitivitatea. Prețurile la energie, spune  industriașul, trebuie să fie plafonate pentru următorii doi ani.

Această cerere sună cam ciudat din partea unui director executiv într-o economie capitalistă. Și este unul care ridică întrebarea: au făcut greșeli care li se pot imputa companiile și liderii politici în ultimii ani? Fuest, economistul, consideră că eroarea principală a Germaniei a fost aceea de a dezasambla sistemul energetic bazat pe energie nucleară, cărbune și gaz înainte ca noul sistem, bazat pe energii regenerabile, să fie gata. Aceasta este cauza principală a nesiguranței resimțite de companiile industriale, sentiment care a fost amplificat de actuala catastrofă a prețurilor la gaze și electricitate. Este, de asemenea, probabil adevărat că tranziția a decurs mult prea încet, până la punctul în care nimeni nu poate spune când Germania nu va mai fi dependentă de combustibilii fosili. Ceea ce înseamnă că nimeni nu poate face previziuni fiabile cu privire la cât vor costa gazele și electricitatea peste câțiva ani. „Ca atare, companiile ar trebui să treacă la regim de criză”, spune consultantul Henzelmann. „Iar într-o criză nu fugi de responsabilități.”

Ceea ce a devenit deja evident este că această criză zguduie însăși bazele economiei. În timp ce pandemia și-a rezervat efectele cele mai dăunătoare restaurantelor și instituțiilor de cultură, giganții industriali ai Germaniei sunt de data aceasta în prima linie, companii uriașe cu procese de producție și lanțuri de aprovizionare complexe. Restaurantele sunt relativ ușor de închis și deschis din nou. Combinatele chimice nu.

Markus Steilemann este șeful companiei chimice Covestro. O fostă filială Bayer, Covestro produce materiale plastice din materii prime pe bază de petrol care își găsesc drumul spre farurile auto, saltelele din spumă și izolațiile pentru clădiri. Aproape că nu există o altă companie care să fie la fel de dependentă de gaze și petrol precum Covestro. Producătorul face tot posibilul pentru a se baza mai mult pe materiale care folosesc mai multă biomasă decât petrol. Covestro efectuează cercetări privind reciclarea saltelelor din spumă și captează CO2 pentru a-l utiliza pentru producția de plastic. Și totuși, majoritatea producției companiei depinde în continuare de petrol și cea mai mare parte a energiei electrice și a aburului pe care le folosește provine din centralele electrice pe gaze naturale.

Steilemann fluctuează între optimism și disperare. Sfârșitul livrărilor de gaze naturale din Rusia „ar putea duce la pierderea competitivității fabricilor de producție din Germania”, spune el. Pe de altă parte, prețurile mari ale gazelor nu înseamnă automat sfârșitul tuturor industriilor consumatoare de energie. În timp ce unele prețuri, cum ar fi cel pentru materiile prime utilizate la fabricarea îngrășămintelor sintetice, depind în proporție de până la 80% de costul gazelor naturale, acesta joacă doar un rol mic pentru substanțele chimice foarte specializate, spune Steilemann. Oricum, giganții din industria chimică nu vor părăsi țara. Procesele lor sunt pur și simplu prea complexe, iar companiile sunt prea strâns legate de alte companii. Dacă totuși o vor face, va fi un proces lent, treptat. Să  însemne acest lucru că țara își va vedea industria dispărând cu încetinitorul în următorii ani?

Răspunsul la această întrebare din partea unui reprezentant al unei industrii de modă veche, consumatoare de energie, este puțin surprinzător pentru optimismul său. „Ar trebui să vedem criza ca pe o oportunitate și ca pe un catalizator al transformării”, spune Gunnar Groebler, șeful Salzgitter AG, al doilea mare producător de oțel din Germania.

Groebler tocmai a terminat de vizitat centrul expozițional din München, unde subsidiara KHS a prezentat un sistem de îmbuteliere în cadrul târgului Drinktec al industriei băuturilor. Starea de spirit este bună și nu doar pentru că târgul este programat în mod tradițional să se suprapună cu Oktoberfest. Oamenii trebuie să bea indiferent de cum arată economia, dar chiar și afacerea de bază a lui Groebler, producția de oțel, a produs recent profituri sănătoase datorită prețului ridicat al oțelului. El are noroc pentru că furnalele lui funcționează în mare parte cu cărbune și cocs și mai puțin cu gaze naturale. Până în 2033, el speră să treacă complet la energia electrică din surse regenerabile. Guvernul german a recunoscut dimensiunile problemei cu care se confruntă țara. Un număr face turul la Berlin: o zecime din PIB-ul țării ar putea fi în curând dedicată achiziționării de gaze naturale. O cotă greu de cuprins.

Gazele naturale sunt văzute doar ca o tehnologie de tranziție până când vântul, soarele și hidrogenul vor furniza suficientă putere pentru a ține în funcțiune toate centralele electrice, combiNatele  chimice, furnalele și autovehiculele care formează coloana vertebrală a industriei europene. Dar brusc, chiar în momentul cel mai sensibil al tranziției, când mai întâi trebuie investite miliarde pentru a construi această nouă economie minunată, baza succesului a dispărut: energia ieftină.