Cum se împacă o criză economică cu sănătatea mintală. Între povestea unei Europe reziliente și realitatea vieții de zi cu zi, unde este adevărul?

Războaie, pandemie, o criză economică care pândește din umbră în toate țările – România, vecinele ei sau țări de pe alte continente, cu toate ne-am confruntat în ultimii ani. Vorbim despre „furtuni perfecte” care se pot întinde pe cel puțin un deceniu, ne uităm la indicatori economici, la burse, la prețuri, dar poate cel mai cel alarmant aspect la care nu ne uităm este sănătatea mintală.

Deși stăm mai tot timpul pe buze cu cuvântul „wellbeing” de când ne-am lovit de pandemia de COVID-19, ne uităm cu adevărat la cât de sănătoși mai suntem psihic, măsurăm cu adevărat impactul acestui indicator în cifre?

Acest subiect a fost abordat recent de cercetătorii de la Eurofound – agenția Uniunii Europene specializată în cercetarea condițiilor de muncă și trai. Așadar, potrivit celor mai recente date ale Eurofound, 57% dintre respondenți – aproape 6 din 10 – sunt în prezent la risc de depresie, conform indicatorului WHO-5.

„Datele sugerează că sănătatea mintală nu poate fi tratată ca o problemă medicală separată; ea este strâns legată de condițiile socio-economice. Există o corelație puternică între stresul financiar, instabilitatea locuirii și deteriorarea stării psihologice. Optimismul care era așteptat să revină după pandemie nu s-a materializat. În schimb, incertitudinea geopolitică și percepția unei lipse de echitate în procesul de redresare au lăsat respondenții într-o stare de tensiune psihologică cronică”, scrie Eszter Sandor, senior research manager la Eurofound.

Această insecuritate economică contribuie la erodarea încrederii în democrație și în instituții. În mod constant, respondenții aflați în situații vulnerabile – șomeri, lucrători slab plătiți și persoane cu dizabilități – raportează cele mai scăzute niveluri de încredere în guvernele naționale și în sistemul juridic.

„Se conturează o deziluzie specifică vârstei de mijloc. În timp ce generațiile tinere privesc încă spre Uniunea Europeană pentru a aborda provocări globale precum schimbările climatice, respondenții de vârstă medie manifestă un nivel semnificativ mai scăzut de încredere în instituții”, continuă reprezentanta Eurofound.

Se deschide astfel un decalaj între retorica unei Europe reziliente și realitatea vieții de zi cu zi.

„În lipsa unor îmbunătățiri concrete ale siguranței economice a gospodăriilor, această scădere a optimismului devine un semnal de alarmă pentru o posibilă polarizare socială și o diminuare a implicării democratice.”
Indicatorii de creștere agregată nu sunt suficienți pentru a măsura sănătatea unei societăți. Pentru a restabili optimismul, în prezent tot mai rar, abordarea trebuie să depășească perspectiva macroeconomică.

În primul rând, locuirea trebuie tratată ca o prioritate socială. Creșterea economică generală nu rezolvă o criză a locuințelor care erodează activ reziliența claselor de mijloc și a celor cu venituri reduse. În al doilea rând, starea de bine trebuie integrată în politicile sociale. Criza sănătății mintale nu poate fi rezolvată fără abordarea precarității financiare care o alimentează, crede reprezentanta Eurofound.

„În cele din urmă, încrederea trebuie reconstruită prin experiență directă. Ea nu se construiește doar prin strategii de comunicare, ci apare atunci când oamenii văd îmbunătățiri reale în situația lor financiară – la nivelul gospodăriei, nu doar în statistici sau bilanțuri macroeconomice.”