Cum se dansează cadrilul cu Iohannis

Pe atunci, Blaga declara că scopul PDL este să câștige alegerile din 2016 și funcția de premier, urmând ca PNL, dacă va dori, să se alăture atunci la guvernare. În martie 2014, Blaga repeta că obiectivul principal al PDL este revenirea la guvernare, adăugând doar în subsidiar că partidul vrea să câștige și prezidențialele prin Cătălin Predoiu și că după europarlamentare și-ar dori o unificare a dreptei în jurul PDL. Jocul strâmt al politicii de la noi face ca în prezent să se confirme deja și perspectiva celor două mari blocuri politice care ar urma să-și dispute guvernarea în 2016, și cea de fuziune prin absorbție a PDL de către PNL.

Pe frontul prezidențialelor, în schimb, poziția mai bună în sondaje și iuțeala de mână cu care Klaus Iohannis a determinat demisia și retragerea candidaturii la prezidențiale a lui Crin Antonescu l-au propulsat pe primarul Sibiului drept cel mai probabil candidat al PNL-PDL la prezidențiale. Tot jocul strâmt al politicii de la noi asigură și aici continuitatea ironică a ideilor: vechiul “proiect Iohannis” cu care PSD-PNL-PC voiau să câștige în 2009 prezidențialele contra lui Traian Băsescu și să formeze guvernul e reciclat acum de PNL-PDL pentru câștigarea prezidențialelor contra lui Victor Ponta.

Deși pe atunci persoana fizică Iohannis urma să fie pus premier, iar acum ar urma să fie președinte, noul “proiect Iohannis” are exact același conținut ca în 2009, respectiv de simplu magnet menit să țină captiv electoratul convins că “trebuie făcut totul ca să nu iasă președinte X” și să atragă și electoratul îndeajuns de indecis încât să nu fie convins din prima de respectivul slogan.