Cum scapi de o etichetă pe care ai purtat-o vreme de 20 de ani?

Textele academice mi-au furnizat, în timp, informații, idei, moduri de abordare a unor situații și fundamente pentru texte și pentru situații de lucru. Un text academic furnizează substanță și tărie unei analize realizate de o companie sau de o bancă și poate influența percepții și decizii. Și să nu vă închipuiți nici măcar o secundă că profesorii universitari sau economiștii care scriu studii academice sunt niște scorțoși bătuți în cap; au de cele mai multe ori abordări „outside the box„, ba unele m-au făcut să mă minunez sincer.

Dau exemplu un studiu apărut în iulie 2011 la Centrul de Studii Economice al Universității din Helsinki, care analizează legătura dintre evoluția PIB și anumite dimensiuni masculine; pentru că presimt că o să vă scărpinați ușor în creștet, citez un scurt paragraf, lămuritor altfel: „This paper explores the link between economic development and penile length between 1960 and 1985. It estimates an augmented Solow model utilizing the Mankiw-Romer-Weil 121 country dataset. The size of male organ is found to have an inverse U-shaped relationship with the level of GDP in 1985. It can alone explain over 15% of the variation in GDP. The GDP maximizing size is around 13.5 centimetres, and a collapse in economic development is identified as the size of male organ exceeds 16 centimetres„.

Alta este însă ideea la care vreau să ajung. Acest text nu este ilustrat cu un tablou, ci cu o hartă a lumii care arată modul în care economiile lumii au făcut obiectul unor studii economice; au fost luate în calcul 76.046 de articole și studii economice, publicate între 1985 și 2004. Țările verzi sunt cel mai des analizate, cele galbene sunt în zona medie, iar cele portocalii și roșii sunt cel mai slab prezentate. SUA este terra mirabilis a economiștilor, cu aproape jumătate din studii dedicate, iar Europa pe locul doi, la jumătatea americanilor. 

Autorii studiului, cercetători la Banca Mondială, au descoperit o legătură directă între evoluția PIB și interesul cercetătorilor. România pare a se situa într-un soi de con de umbră, dar sunt ceva explicații: mă gândesc că perioada analizată a prins și câțiva ani de comunism, dar și perioada cea mai neagră a evoluției economice a țării din perioada de după revoluție. Aceasta este și explicația pentru poziționarea mai bună a Poloniei și a Ungariei. Un mister – de ce Bulgaria stă mai bine la acest capitol?

Pe de altă parte, cred că trebuie introdusă în ecuație o variabilă care se schimbă tare greu, într-o perioadă îndelungată de timp – este ceea ce se cheamă percepția celorlalți. Fie ei și oameni de știință sau economiști. Și o să mă folosesc de un alt studiu, pe care l-am mai citat și care se cheamă „Despre a fi sănătos în locuri nebune„. A fost realizat de profesorul David Rosehan de la Universitatea Stanford. Rosehan și șapte colaboratori ai săi s-au prezentat la camerele de gardă ale unor spitale, în fața unor medici diferiți, invocând faptul că aud voci sau zgomote, fără alte simptome.

Au fost internați, iar scopul studiului era acela de a determina în câte cazuri și în cât timp vor fi eliberați cei opt dacă se vor comporta normal, decent și plăcut în spital. Răspunsul este simplu – niciodată. Dacă ești la spitalul de nebuni, trebuie să fii nebun, aceasta a fost logica de fier cu care s-au luptat cei opt intrați în sistem și care au fost eliberați după multe săptămâni de demersuri din partea colegilor sau avocaților. Oricum, diagnosticul pe fișe a fost „schizofrenie în remisie„, medicii nefiind pe deplin convinși că nebunia nu va apărea din nou. Spitalul, pijamaua și halatul i-au făcut pe cei opt nebuni cu acte în regulă, la fel cum sistemul românesc, fie el comunist sau capitalist, ne-a marcat.

Uite o idee interesantă de studiu: cum scapi de o etichetă pe care ai purtat-o vreme de 20 de ani?