Cum s-a transformat o fabrică din Slatina într-unul dintre cei mai importanți producători de țevi industriale din lume

TMK Artrom a fost printre primele companii listate la Bursa de Valori București, iar una dintre acțiunile sale a fost chiar prima tranzacționată în cadrul unei ședințe bursiere. După 24 de ani, cu venituri care s-au ridicat în 2018 la 1,4 miliarde lei, TMK Artrom Slatina deține o cotă de piață de 5,4% la nivel global pe zona de țevi industriale.

TMK Artrom Slatina aparține de grupul TMK, deținut de omul de afaceri rus Dimitri Pumpianski. „Noi suntem divizia cea mai mică, dar anul trecut cred că am avut cea mai bună performanță – ca indicatori, nu ca valoare, pentru că noi reprezentăm 5-6% din cifra de afaceri a grupului”, explică Adrian Popescu, directorul general al TMK Artrom Slatina. De regulă, când petrolul are o ascensiune fulminantă, ei au rezultate foarte bune pe uzinele din Rusia, dar ultimii trei ani a mers foarte bine piața țevilor industriale, potrivit explicațiilor lui Popescu. „TMK are unități de producție și în Statele Unite și în Rusia, sigur că există schimburi între ei dar au piețe diferite. America va importa întotdeauna țeavă, pentru că producția internă nu acoperă decât 60% din necesar”, mai spune directorul general referindu-se la tensiunile comerciale dintre cele două superputeri.

Potrivit ZF, TMK a finalizat anul trecut o investiție de 36 milioane dolari într-o capacitate de tratamente termice pentru țevi. Investiția nu a mărit capacitatea de producție, însă a lărgit gama de produse cu valoare adăugată. Producătorul de țevi industriale din Slatina exportă peste 80% din producție – în mare parte pe piața europeană și pe cea americană. În 2018, veniturile TMK Artrom Slatina au ajuns la 1,4 miliarde lei, în creștere cu aproximativ 18% față de 2017. Pentru 2019, Adrian Popescu previzionează același volum de vânzări ca anul trecut, poate cu o ușoară creștere.

Cea mai importantă investiție de anul trecut a fost achiziția combinatului siderurgic de la Reșița, principalul furnizor de materie primă al TMK Artrom Slatina. Mai exact, combinatul de la Reșița asigură toată materia primă necesară unității de la Slatina, reprezentând aproximativ 60% din capacitatea totală a  combinatului siderurgic. Prețul plătit de către TMK Artrom celor de la TMK Europe pentru participația deținută a fost de 62,29 milioane euro, cu un avans de 100.000 euro iar restul pe parcursul a cinci ani, începând din 2020.

„Noi suntem companie românească, facem investiții ca TMK Artrom”, explică Popescu. „Exportăm în proporție de 80%, nu suntem o companie dependentă de piața internă. Sigur, este multă manufactură industrială în România, multă mecanică, este o piață bună.” Mai mult, spune Popescu, există companii care au mutat operațiunile în România pentru că foarte multe componente sunt cumpărate de la Artrom. „Avem clienți care au venit după noi, la Vâlcea, Târgoviște; sunt fabrici mici, vin cu trei camioane și cinci containere, cu 20 de oameni și gata.

În Statele Unite, compania vinde numai produse premium. „Ne-am dus numai pe zona de produse de nișă premium, am crescut veniturile și tarifele nu s-au simțit. Rentabilitatea unui produs commodity în metalurgie este de până la 10%; profitabilitatea la un produs premium, pe de altă parte, poate varia între 15 și 36%, a declarat Adrian Popescu. Dacă în 2016 vânzările pe piața din America de Nord au reprezentat doar 5% din vânzările TMK Artrom Slatina, în 2018 procentajul a ajuns la 25% (piața din America de Nord include Statele Unite și Canada, dar este tratată ca o singură zonă de desfacere – n.red.). Exporturile către America de Nord au generat două treimi din profitul anului trecut pentru TMK Artrom Slatina, asta în ciuda tarifelor vamale la importurile de oțel și aluminiu impuse de administrația Trump în 2018.

În ceea ce privește tensiunile comerciale apărute între state precum China, Rusia și Statele Unite, directorul general al TMK Artrom nu crede că acestea vor avea un impact semnificativ asupra piețelor. „Nu văd astăzi, pe piața europeană, o influență foarte puternică; noi lucrăm pe foarte multe nișe și nu s-a întâmplat niciodată să cadă toate. Dacă una are o cădere, te repliezi imediat, iar noi suntem destul de flexibili. Am avut ani în care au mers mai bine țevile pentru energetice și ani în care au mers mai bine cele mecanice.”

Sectorul auto este unul extrem de important pentru companie, cu aproximativ 12% din vânzările totale.„Producem fie direct produsul pentru asamblare, fie îi dăm clientului un produs finit sau semifinit. Noi, în cele mai multe cazuri, suntem în situația a doua, iar în Europa vindem către aproape orice mare producător auto“, a spus Adrian Popescu. TMK Artrom Slatina este furnizor direct pentru Dacia, atât pentru fabrica Renault din Pitești, cât și pentru alte centre de producție. Compania livrează pentru mai multe mărci din industria auto, de foraje, electronice sau electrocasnice.

„Da și nu”, răspunde Popescu la întrebarea dacă vor exista modificări în activitate pentru adaptarea la trecerea de la motoare pe combustie la motoare electrice. „Noi avem țevi care merg în construcția de motoare, dar cantitatea este foarte mică. Spre exemplu, producem cămăși de cilindri pentru niște motoare foarte puternice, dar consumul e de câteva sute de tone pe an. Aici nu e un consum foarte mare, acela în găsim în caroserii, în structura de rezistență a mașinii care nu se schimbă”, explică el.

Capacitatea de producție a TMK Artrom Slatina este în prezent de 200.000 de tone pe an, dar există dorința de a extinde capacitatea, în următorii cinci ani, până la 320.000 de tone. Această eventuală extindere ar implica, însă, schimbări importante în fluxul operațional.

„Noi suntem limitați de diametrul maxim al țevii pe care putem să o producem, adică 250 de milimetri. Piața de peste 250 de milimetri începe să devină și mai deficitară la producția internă și să importe cât mai mult; cu cât mergi spre dimensiuni mai mari, intri într-o zonă care e dependentă de import. În Europa ești intern, te miști mult mai ușor”, spune Popescu. Spune că și-au propus doar să retehnologizeze fabrica, nu să construiască o unitate nouă. Tehnic e posibil și încearcă să o facem cu cât mai puțini bani. „E simplu să îți faci un laminor, interesant e să obții același efect cu mai puțini bani. În metalurgie, cam toate liniile de laminare sunt gândite, din start, să poată fi extinse. Noi nu am avut nevoie, pentru că am vrut să fim stabili pe gama pe care activăm. Astăzi facem 200.000 de tone și vedem că este loc pe piață, prin urmare e logic să mă gândesc la o extindere.” În ceea ce privește costurile, acestea s-ar ridica la o valoare de „zeci de milioane”.

Compania are în total 2.330 de angajați, dintre care 1.500 lucrează la fabrica din Slatina. Pentru 2019, Popescu spune că va propune bugetarea a alte 60 de locuri de muncă. „De găsit îi găsim noi, am găsit noi acum doi ani 140 de oameni. Nu mai e situația de acum 6-7 ani, când îi luai de pe stradă, dar am început să fim și noi mai curajoși și să luăm mulți copii.” Salariul mediu, în zona operațională, este în prezent de 4.900 de lei brut, dar costurile cu forța de muncă vor crește cu inflația plus o anumită valoare, acest lucru fiind specificat în business planul Artrom. „Am mers pe experiență, pe niște statistici: ca să mențin forța de muncă aplic inflația plus ceva, și din acest motiv am aplicat, inclusiv anul trecut, diverse fidelizări pentru oamenii cheie. Noi avem un nucleu de oameni, aproximativ 60% din total, cu vârste între 30 și 50 de ani care sunt deja superspecializați.”

În ultimii trei ani, compania a avut cea mai mare fluctuație de personal din istorie, dar aceasta se situează însă sub cele din alte sectoare, specifică Adrian Popescu. „Mai sunt doar trei uzine de genul acesta în România, pe tehnologie de țeavă; ce să facă omul ăla, unde să se ducă? Dar ca să dea randament, trebuie să știi să îl ții în piața forței de muncă”, încheie Adrian Popescu.