Cum produc roboții Elena și Gheorghe țigări pentru 45 de țări
25 de milioane de euro a investit filiala locală a Japan Tobacco International pentru mărirea capacității de producție. În acest moment, 65% din țigaretele fabricate în Pipera iau calea străinătății, iar procentul ar mai putea crește. Fabrica prosperă, iar roboții din fabrică - botezați cu nume neaoșe, ca Elena sau Gheorghe – muncesc la foc continuu.
Două lucruri izbesc la modul cel mai propriu simțurile unui vizitator într-o fabrică de țigarete: mirosul puternic al frunzelor de tutun și zgomotul, firesc într-o unitate de producție, care împiedică o eventuală conversație telefonică și îi forțează pe cei care doresc să discute să păstreze o distanță de maxim jumătate de metru. Or, pe 17 iulie fabrica din Pipera era asaltată de vizitatori – de la ambasadorul Japoniei în România și directorul general al multinaționalei până la reprezentanți ai autorităților și jurnaliști. Una peste alta, câteva zeci de musafiri au mers la pas printre liniile de fabricație pe care circulă tone de tutun, altminteri un element prețios dacă ne uităm la prețurile de vânzare ale pachetelor de țigarete, plasate între 10 și 15 lei. Cu toate acestea, prețurile pachetelor de țigarete la ieșirea pe poarta fabricii sunt mult mai mici, plasându-se în jurul a 2-4 lei. Diferența reprezintă accizele și taxele, a căror pondere ajunge la 80% din prețul de raft, explică Gilda Lazăr, corporate affairs director la Japan Tobacco International România. De fapt, anul trecut industria tutunului a virat la bugetul statului 2,75 miliarde de euro. Valoarea întregii piețe se apropie, conform calculelor BUSINESS Magazin, de valoarea de 3,5 miliarde de euro, aceasta fiind cea mai mare valoare din industria bunurilor de larg consum, la distanță de a doua plasată a clasamentului – piața berii, cu vânzări anuale de 1,7 miliarde de euro.
Turul oficial al fabricii, plasată la o aruncătură de băț de gura de metrou Pipera, dar despre a cărei existență patru din cinci trecători nu știu nimic, durează în jur de jumătate de oră. Informațiile abundă la tot pasul și parcursul fabricii poate dura lejer mai mult, fără a fi plictisitor. De pildă, materiile prime sunt aduse aproape exclusiv din import, iar principalul ingredient, frunza de tutun, este adusă de la Antwerp din Belgia. Compania are o centrală specializată de achiziție pentru întregul grup și contractează tutunul de la asociații producătoare, de la statele consacrate și de pe bursele internaționale. În afară de frunzele de tutun – care, asemeni cafelei – este de mai multe tipuri, un rol cheie în producție îl joacă concentratele care sunt adăugate. Pentru că țigaretele au și ele un procedeu de fabricație anume, iar angajata care ne conduce în turul fabricii spune că “aceste concentrate vin direct din Japonia și au o rețetă secretă”. Secret ce pare la o primă vedere la fel de bine păstrat ca și concentratul Coca-Cola, băutura carbogazoasă faimoasă în toate ungherele Pământului. În procesul de fabricație laptele și mierea joacă un rol important, iar mirosul din hale trădează clar prezența acestor ingrediente în vasele uriașe prin care trece tutunul în diferite faze – de la frunze întregi, etape de uscare, amestecare cu ingrediente și tocare.
Iar suprafața fabricii s-a mărit cu procente bune pe parcursul ultimului an, de când JTI a decis să mărească volumele produse la marginea Bucureștiului. Valoarea proiectului este de “peste 25 de milioane de euro”, declară Mutsuo Iwai, executive vice president, deputy CEO în cadrul Japan Tobacco International și membru al Japan Tobacco Board, aflat la prima sa vizită în România. Suma totală a investițiilor companiei pe piața locală se apropie de 100 de milioane de euro, compania începându-și operațiunile pe piața autohtonă în 1993, moment în care importa țigarete din Germania. Situația s-a schimbat radical de-atunci, de vreme ce în prezent JTI exportă circa 65% din producție în peste 45 de țări din întreaga lume, principalele piețe de desfacere din Europa fiind Germania, Austria și Cehia. Unele țigarete produse la București străbat însă drumuri mai lungi, având ca destinații America de Sud sau Asia. “Ca termen de comparație, pot spune că în acest moment capacitatea de producție este la un nivel aproape dublu față de cel înregistrat în 2010, când însă din pricina creșterii pieței negre volumele fabricate au fost reduse”, declară Gilda Lazăr. În luna mai 2012 fabrica a atins cel mai ridicat nivel de producție de până acum, conform reprezentanților companiei.