Cum poate o resursă pe care România o are din belșug și de care își bate joc să creeze adevărate dezastre și chiar războaie în alte țări

Când este foarte cald, bei apă, când pădurea arde, stingi focul cu apă. În apă cresc peștii, carnea săracului, iar cu apă sunt irigate, chiar și în deșert, câmpuri cu cereale și plante hrănitoare. Apa este viață, energie și distracție. Dar ce se întâmplă dacă o națiune sau o comunitate rămâne fără acest lichid vital?

În Iran, seceta și managementul defectuos au produs o penurie de apă la care populația a răspuns cu proteste, soldate cu morți și răniți. Cursul singurului râu navigabil a fost întrerupt de numeroase lacuri de acumulare care grăbesc evaporarea, iar acum prin unele din segmentele dintre rezervoare nu mai curge decât praful bătut de vânt. Această țară, izolată de exterior, este condusă de un regim autoritar care controlează o armată imensă.

Tot în regiune, Libanul, care trece prin cea mai cruntă criză economică din istoria modernă, se întoarce în epoca de piatră odată cu prăbușirea sistemului de distribuire a apei. Presa israeliană scrie că națiunea ar putea sucomba în războaie interne pentru cisterne și rezervoare de apă. India, considerată cea mai populată democrație din lume, se confruntă de ani de zile cu o criză mortală a apei potabile, iar mai recent cu o criză a apei pentru agricultură. Aceasta deși India este țara fluviilor, Indusul și Gangele fiind cele mai cunoscute. Fermierii indieni au răspuns cu proteste.

În țara vecină, Pakistan, pământul se aridizează de la an la an, ceea ce face să prolifereze o nouă ocupație: furtul de apă. De asemenea, comercianți „onești” fac bani vânzând apă celui care-și permite să cumpere. India și Pakistan sunt pe picior de război și au o sursă de apă comună, ghețarii din Himalaya. Brazilia, țara Amazonului, se confruntă la fel ca India cu o dublă criză de apă. Pe de o parte este lipsa accesului unei părți bune din populație la apă bună de băut, iar pe de alta seceta severă.

Criza de apă din Crimeea ocupată de Rusia este arhicunoscută, la fel și scenariul ca Moscova să pornească un nou război contra Ucrainei pentru a-și crea acces la surse de apă pentru această regiune aridă. La începutul anului, în presă apăreau sporadic articole despre seceta extremă cu care se confrunta Turcia, în special regiunea Istanbulului. Acum, cel mai mare lac din țară riscă să dispară, iar imaginile cu pădurile arzând violent în vreme de arșiță fac înconjurul lumii, așa cum au făcut cele cu incendiile din anii trecuți din Australia, produse tot pe fondul secetei. Turcia, condusă cu mână de fier de președintele Erdogan, este una dintre cele mai mari puteri militare de la Marea Neagră și Mediterana. Crizele de apă fac probleme în regiuni volatile, iar mulți vorbesc de posibilitatea izbucnirii unor războaie pentru apă. Schimbările climatice și fenomenele meteo extreme vor crește, probabil, această posibilitate. Însă probleme cu apa sunt și în Europa.

În 2018, scăderea nivelului Rinului, unul dintre principalele fluvii navigabile din Europa, a produs scădere economică în Germania, cea mai mare economie europeană. Barjele cu materii prime n-au mai putut ajunge la fabricile înșirate de-a lungul fluviului. Înainte de pandemie se scria despre presiunile pe care turismul le creează în unele insule grecești unde apa este adusă cu vaporul pentru că alte surse nu există. În Spania, scrie anul acesta EUobserver, în jur de zece sate, unele apropiate de capitala Madrid,  nu au acces la apa potabilă decât prin intermediul apei îmbuteliate pentru că apa din pânza freatică este contaminată cu nitrați și arsenic. Poluarea agricolă și seceta agravează problema. Însă cu astfel de probleme se confruntă sate și orașe aflate mai aproape de România și poate chiar din România.

În 2018, Balkan Insight scria că aproape un milion de oameni din Serbia, Croația și Ungaria sunt expuși apei de la robinet cancerigene din cauza nivelurilor de arsenic peste limita legală. În Komletinci, un sat din estul Croației, la o aruncătură de băț de granița sârbă, la robinet curge un lichid cu un miros de amoniac. Culoarea variază de la galben pal la maro roșcat. Și are gust de rugină.

Komletinci este doar una dintre numeroasele comunități de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Rețeaua de Raportare a Investigațiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin rețelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croației, nordul Serbiei și sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

Oricât de neplăcut ar fi, puțini oameni s-au gândit să se îndoiască că apa n-ar fi bună de băut. De aproape trei decenii, de când a fost construită uzina locală pentru alimentarea locuințelor cu apă freatică tratată, sătenii se țin de nas și beau. Dar acest lucru a început să se schimbe în 2014, după ce Mirko Matijašević, un inginer în tehnologia informației, a dat peste analiza probelor de apă pe site-ul companiei publice de apă regionale din orașul apropiat Vinkovci. Rezultatele testelor au arătat nivelul de arsenic de 13 ori mai mari decât limita legală.

Matijasevic nu avea habar la momentul respectiv că arsenicul din apele subterane este un cancerigen dovedit, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, OMS. Oamenii care sunt expuși la acesta de-a lungul anilor au șanse mai mari de a face cancer de piele, de plămâni și tract urinar, arată numeroase studii. Însă inginerul citise destule cărți polițiste ca să știe că arsenicul este o otravă.

„Cred că banii sunt motivul pentru care guvernul local nu vorbește despre această analiză, deoarece această apă improprie consumului uman nu ar trebui vândută pentru aceste prețuri mari din Zagreb”, a scris el pe blogul său cu evenimente zilnice din Komletinci, unde un concert de lăută  este de obicei ca o veste mare. Reacția la postarea sa de blog a fost inițial de neîncredere, își amintește Matijasevic.

„Compania de apă din Vinkovci este locul în care partidul de guvernământ își angajează oamenii, astfel încât orice articol negativ este considerat un atac asupra lor“, a spus el. „Și când ataci partidul de guvernământ, nu ești considerat un bun cetățean”. Însă descoperirea lui Matijasevic i-a făcut pe unii oameni să stea pe gânduri. Mirjam Beslic, mamă de doi ani, în vârstă de doar 28 de ani, a călătorit 280 de kilometri până la Zagreb pentru a-și testa o probă de 12 centimetri de păr la Institutul pentru Cercetări Medicale și Sănătate în Muncă. Testele au arătat niveluri de arsenic de peste trei ori mai mari decât cantitatea normală pentru o femeie adultă.

„Nu am avut probleme până acum, dar medicul meu mi-a spus că sunt expusă de mult timp și riscul de a face cancer este mai mare”, a povestit ea. Când autoritățile locale au declarat într-un final că apa furnizată prin rețaua publică în Komletinci nu este adecvată pentru băut, dar numai după ce presa locală a reluat povestea, nervozitatea s-a transformat în furie.

Au urmat cozi cu săteni aliniați pentru a umple sticle de plastic dintr-o cisternă pusă la dispoziție de municipalitate lângă piața principală. „Toți știau despre asta și au păstrat secretul pentru a-și servi propriile interese. Spun că ar trebui să fim scutiți de plata facturilor de apă pentru următorii 28 de ani. Întregul sat ar trebui să deschidă proces pentru că ne-au afectat sănătatea.”

Komletinci este doar una dintre numeroasele comunități de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Rețeaua de Raportare a Investigațiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin rețelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croației, nordul Serbiei și sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

Toate cele patru țări prescriu niveluri maxime de arsenic de 10 micrograme pe litru. Acesta este pragul recomandat de OMS, stabilit de legislația UE și adoptat de multe țări din afara UE, inclusiv Serbia.

Însă BIRN a descoperit zeci de orașe, comune și sate în care nivelul de arsenic depășește această limită. Analizele pentru un oraș sârb, Novi Becej, au arătat o concentrație de peste 27 de ori limita legală. Provincia autonomă sârbă Vojvodina are de departe cea mai mare problemă, cu mai mult de 630.000 de oameni care se bazează pe apa de la robinet cancerigenă.

Aproximativ 173.000 de persoane în Croația și 100.000 în Ungaria sunt expuse la valori de arsenic peste limită. De la neglijarea informării comunităților cu privire la riscuri și până la oportunitățile ratate de a repara aprovizionarea cu apă, ancheta evidențiază eșecul autorităților de a proteja sănătatea publică.

În urmă cu cinci milioane de ani, o mare puțin adâncă acoperea o zonă cunoscută sub numele de Bazinul Panonic, care se întindea pe părți din Croația modernă, Serbia, Ungaria și România. Cu timpul, marea a secat, expunând sedimente de câțiva kilometri grosime. Astăzi, comunitățile din bazin își extrag apa potabilă din puțuri săpate adânc în acel sediment, care are un conținut ridicat de arsenic anorganic rezultat din descompunerea mineralelor și minereurilor. Spre deosebire de arsenicul organic, adesea găsit la pești, cercetările arată că cel anorganic se acumulează în organism în timp și poate fi mortal. Decenii de studii privind expunerea la arsenic în apa potabilă din întreaga lume au descoperit legături între cancerele de vezică, rinichi, ficat și plămâni. Toxicologii spun că dăunează și sistemului cardiovascular.

În toamna anului 2019, problema apei otrăvite a reapărut la suprafață în Ungaria. Președintele Janos Ader a descris-o ca fiind „drama penuriei de apă, a apei poluate, care se desfășoară sub ochii noștri”. În localitățile afectate se știe că este interzis consumul de apă din surse locale. Comunitățile sunt aprovizionate  cu transporturi speciale de apă. Problema reapăruse în contextul în care UE încurajează consumul de apă de la robinet pentru că este mai ieftină și produc mai puține deșeuri.