Cum poate deveni Bucureștiul o capitală europeană cu adevărat

În ultimele două decenii, consultanții de la Mercer au analizat condițiile de viață din circa 450 de orașe din toată lumea pentru ca la final să rezulte o listă cu 213 de orașe ordonate în funcție de calitatea viețeii. Mercer, companie specializată în resurse umane, face acest exercițiu pentru a vedea care sunt cele mai bune orașe pentru un expat, dar rezultatul cercetării este util foarte multe categorii de public, inclusiv pentru locuitorii din orașele respective.

”În Europa, cele mai mari salturi în ceea ce privește calitatea vieții în ultimii 20 de ani au fost vizibile în orașele din estul Europei“, spune Martine Ferland, senior partner și președinte peste regiunea EuroPac (Europa și Pacific). ”Factorii care au dus la aceste salturi au fost îmbunătățirea serviciilor publice, transportul și siguranța personală, concomitent cu un acces mai bun la facilități de recreere. Ca urmare a unor standarde de viață îmbunătățite, s-a dezvoltat și o piață competitivă a forței de muncă, multe dintre orașele din această zonă reușind să atragă multinaționale“, continuă reprezentanta Mercer.
Nu este cazul Bucureștiului, cel puțin nu în materie de calitate a vieții.

În ultimii cinci ani, de exemplu, numărul zilnic mediu de călători cu metroul din București a crescut cu circa 8,4%. Stația campioană în ceea ce privește traficul este Aurel Vlaicu, zonă în care sunt concentrate foarte multe sedii de firme. Aici, traficul mediu zilnic de călători a crescut cu 50%, potrivit datelor furnizate de Metrorex. Lipsa unor soluții coerente pentru gestionarea acestui trafic suplimentar este vizibilă în dimineața și seara fiecărei zile lucrătoare, când vagoanele metrourilor sunt pline până la refuz.

Transportul de suprafață încă se face în unele cazuri cu vehicule vechi de 40 de ani, aerul condiționat fiind o chestiune de noroc în autobuzele Capitalei. |n fiecare zi bucureștenii stau blocați în trafic. În lipsa investițiilor în infrastructura necesară, fluidizarea traficului din București se face prin închiderea școlilor în zilele cu ninsoare. 

”Bucureștiul este orașul unde stai la curte în centru și la bloc în Voluntari“, spune Liviu Zăgan, arhitect și senior managing partner al Cumulus, birou de arhitectură înființat anul trecut după fuziunea PZP, SYAA și Arxtudio. Declarația lui Zăgan ilustrează perfect situația din București, paradoxurile din organizarea celui mai mare oraș din România.

”Legile și investițiile publice nu ne ajută să avem un oraș mai bun, iar dacă într-adevăr modificările legislative care prevăd eliminarea pedepselor în cazul intervențiilor asupra clădirilor-monument vor avea loc, de acum încolo misiunea de a proteja acest patrimoniu va deveni și mai dificilă“, atrage atenția Eliza Yokina, arhitect, senior partner în cadrul Cumulus.
Dincolo de sincopele în logica organizării Bucureștiului, lipsa spațiului este cronică.

”Nu avem străzi, nu avem trotuare, nu avem spații pietonale. Până la urmă, acestea sunt spațiile care aduc calitatea vieții, acestea sunt zonele care te fac să te bucuri de un oraș, îi dau identitatea culturală. Noi suntem obligați să ieșim cu bicicletele în pădure pentru că la birou nu avem cum să ajungem cu ele. Aceasta este problema. |n București nu există strategii de regenerare urbană“, spune arhitecta.

În acest context, dezvoltarea Bucureștiului este mai degrabă insulară. La crearea unei astfel de insule de normalitate au contribuit și arhitecții de la Cumulus, ei fiind echipa care a redat capitalei Palatul Universul, o axă în jurul căreia a apărut un alt fel de ”oraș„. 

Deschisă în 1930, structura ușor țuguiată a găzduit redacția ziarului Universul, care în acea vreme apărea zilnic într-un tiraj de 50.000 de exemplare. Informațiile disponibile vorbesc despre o forfotă extraordinară care însoțea acest loc, vânzătorii urlând titlurile către cei interesați de cancanurile vremurilor.

După 1945, peste clădire se așterne tăcerea, dar în 2017 aceasta și-a redeschis porțile. Chiriașii Palatului Universul sunt aproape în exclusivitate afaceri din industria creativă, agenții de publicitate, cafenele, companii de teatru, arhitectură și alții.
”Cred că la final s-au aliniat multe planete astfel încât să putem avea rezultatul pe care-l vedem azi. Clădirea a stat așa zeci de ani, dar a venit un moment când proprietarul acesteia a vrut să îndulcească un pic, dacă putem spune așa, rentabilitatea investiției. Misiunea noastră a fost să realizăm proiectul de amenajare pentru corpurile A și B și să supervizăm execuția acestora. Lucrările au început în 2014-2015, iar partea de proiectare și construcția au durat circa doi ani“, explică Zăgan.

Deși este o clădire cu o istorie de 100 de ani, structura ei este foarte actuală, atribut pe care puține proiecte de azi îl au ”zidit“ între etaje. ”Este o clădire bine gândită, proiectată de Paul Smărăndescu (arhitect) și de inginerul Emil Prager, profesionist care a putut la nivelul anilor 1920 să gândească structuri la parametri de rezistență moderni. Deși are o istorie de aproape 100 de ani, clădirea de atunci se pretează pe scheletul unei structuri moderne. Clădirii i se mai spunea «Șantajul și etajul». Poate este vorba doar despre o legendă urbană, dar se spune că realizarea acesteia a depins într-o oarecare măsură de politica editorială a ziarului. Mai scria de cineva, mai apărea un etaj“, explică zâmbind arhitectul.

Lucrările au vizat două corpuri ale clădirii, reabilitatea corpului A, care are ieșire direct în strada Ion Brezoianu, și corpul B, în care accesul se face printr-un gang din strada principală, în acest caz lucrările fiind mult mai elaborate.

”Totul a mers conform planului, dar au fost două provocări. După partea de proiectare, am făcut și partea de project management, aceasta fiind o premieră pentru noi. A trebuit însă să ne implicăm și în această zonă din cauza colecției interesante de constructori cu care am interacționat. E sânge pe toți pereții ăștia pentru că noi am avut de respectat un buget foarte strict, aceasta fiind cea de-a doua provocare. Am făcut cât am putut noi de bine în limitele bugetului disponibil. Proiectul este o premieră pentru că este prima conversie a unei foste hale într-o clădire de birouri. Experiența pe care am acumulat-o însă în proiecte similare ne-a fost de ajutor“, mai spune Liviu Zăgan.

De altfel, conversia unor clădiri mai vechi și redarea lor orașului este o tendință care începe să prindă și în București și care deja nu mai este o noutate la nivel european.

”La începutul lui 2017 lucrările au fost finalizate într-un moment în care la nivel european tendința recondiționării unor spații abandonate devenea tot mai vizibilă. Vedem un apetit pentru clădiri vechi“, explică Mircea Mihai, arhitect în cadrul PZP Arhitectura, parte a Cumulus în prezent.

Problema este că lucrul cu astfel de clădiri vine la pachet cu o dificultate, obținerea autorizațiilor. ”Aș spune că am avut provocări permanente pe partea de avizare. Pentru a începe lucrările într-o astfel de zonă, așteptarea pentru autorizare durează un an, or avem cazuri în care investitorii vin și ne cer ca totul să fie gata într-un an, altfel renunță la proiect. Fiecare are calculele sale. Timpul influențează foarte mult rentabilitatea unei investiții“, explică Eliza Yokina.

De aceeași părere este și asociatul său de business. ”Lucrăm după o lege de autorizare a lucrărilor din 1991. Bine, poate nu am evoluat pe cât ne-am fi dorit, totuși lucrurile s-au schimbat semnificativ față de acea perioadă. Nu există investitor care să aibă doar banii lui. De cele mai multe ori investițiile se fac ca pariuri pe banii altora, iar tu trebuie să livrezi anumite lucruri într-un anumit termen pentru ca acele calcule sa iasă bine“, explică Liviu Zăgan.

În ciuda dificultăților, finalizarea lucrărilor de reabilitare și consilidare a Palatului Universul au redat orașului o clădire esențială, în jurul ei crescând un veritabil ”centru vechi“, populat însă de industrii creative.

Practic, în inima Capitalei, lângă parcul Cișmigiu, a răsărit la viață o zonă plină acum de turiști străini și de lume cochetă, astfel încât uneori nici nu mai ai impresia că ești în București. ”Dacă ne uităm la transformările care au marcat această zonă în ultimii zece ani, vom vedea evoluții semnificative. |n 2007-2008 erau puține lucruri în zonă, acum avem berăria Gambrinus, hotelul Cișmigiu este refăcut, clubul Control, Alt-Shift. Mai mult, clădirea a fost inclusă în ceea ce se numește Cartierul Creativ din cadrul Romanian Design Week. Nu știu dacă finalizarea acestei clădiri a dinamizat atmosfera generală din zonă, dar clar Palatul Universul a devenit centrul acestui cartier. Clădirea confirmă potențialul acestei zone“, spune Liviu Zăgan.

Dincolo de formarea acestui ”București paralel“, în cel mai bun sens al cuvântului, ceea ce s-a întâmplat în jurul Palatului Universul mai poartă un mesaj. ”Este vizibilă acum implicarea arhitectului. Este un început foarte bun pentru că arhitectura câștigă teren, proprietarii și cei care investesc în aceste transformări încep să asculte de opinia arhitectului“, spune Eliza Yokina. Tot ea mai spune că ”aceasta este calitatea esențială a arhitecturii, puterea de a crea lucruri pentru a crește calitatea vieții. Asta este definiția arhitecturii“.

Valorificarea opiniei pe care o au arhitecții în modelarea unui oraș este esențială, mai ales într-un oraș ca Bucureștiul. ”Bucureștiul este un oraș fără landmarkuri, dar este un oraș cu multe unghiuri. Sunt anumite zone care arată foarte bine, iar apoi mai mergi puțin și îți revii. Pe de altă parte, această alternanță îl face să fie un oraș al posibilităților, al unghiurile de vedere mai ales, al opțiunilor“, crede Mircea Mihai.

Astfel, insule de normalitate cum sunt cele care au crescut în jurul Palatului Universului s-ar putea replica în București.
Totul depinde din ce unghi este privit orașul și mai ales de cine.